Stingerea incendiilor la cladiri de locuit, cladiri inalte, sali de spectacole si spitale
1.Stingerea incendiilor la cladiri de locuit
Pe timpul operatiilor de stingere a incendiilor laspitale, tot personalul care actiomeaza la salvarea vietii bolnavilor este necesar sa fie echipat cu aparate izolnte, masti contra fumului si gazelor si sa pastreze o perfecta ordine si disciplina pe timpul actiunii. Comenzile pentru indeplinirea diferitelor misiuni vor fi date cu voce incetata si semnale pentru a evita panica in randul bolnavilor.
Ca o scurta concluzie privind stingerea incendiilor la caldiri se poate rata ca accesul in acesta importanta actiune depinde in mare masura de modul in care cmandantii interventiilor si la inceputul actiunii prima interventie inteleg sa aplice principiile de baza ale termodinamici si in consecinta ale evacuarii fumului si caldurii. Mijloacele de baza pentru interventie sant pe de o parte, apa din tevile de refulare, care absorb caldura, iar pe de alta parte, daca responsabili de aceste ativitati cunosc bine ce au de facut, iar pe de alta daca personalul de executie isi indeplineste sarcinile.
5. Incendii izbucnite la cladiri inalte
Scenele de groaza ale marelui incendiu izbucnit in orasul Sao Paulo, la 1 februarie 1974, in timpul caruia numeroase persoane au pierit in flacari si fum sau cuprinse de panica s-au aruncat in gol , au fost transmise la televiziune in intreaga lume. Numai in citeva minute, iesirea printr-o singura cale de evacuare a aproape 700 oameni de la etajele superioare a fost barata de o mare de flacari : 225 persoane au ars sau s-au sufocat , iar alte 540 au fost ranite. De fapt catastrofa de la Sao Paulo nu a fost singura care s-a produs in ultimul deceniu.
Din unele cladiri cuprinse de incendii, oamenii in disperare se arunca de la etaj.
In afara sinistrelor care fac ravagii in salile de dans, locauri de distractii sau hotrluri, se poate semnala o serie de incendii interesantr declansate la cladiri inalte, in apropape toate tarile lumii.
O catastrofa apropae tot atat de mare cu ceea de la Sao Paolo s-a produs la 25 decembrie 1971 la Seul unde si-au perdut viata 163 oameni si altii 66 au fost raniti.
Ar fi interesant sa comparam modul de mnifestare si consecintele a 2 incendii la 2 ani unul dupa altul , in acelasi oras Sao Paolo – Brazilia .
Primul incendiu a izbucnit intr-o cladire cu 31 etaje la etajul al IV-lea si s-a propagat cu o repeziciune rar intalnita . Etajele IV, V, VI, VII< au fost cuprinse de incendiu, practic simultan. Incendiul si-a gasit un alimet execelent in lambriurile si acoperisurile interioare de lemn, astfel ca a fost necesar foarte putin timp pentru ca caile de acces sa fie complec blocate, 1000 persoane se gasea in cladire.
Aparitia incendiului in zona centrala a cladirii propagarea rapida prin canalele de aerisire si casele scarilor, fumul dens raspandit pretutindeni, au facut ca scarile si coridoarele sa devina inutilizabile pentru persoanele prezente la etajele superioare. La acest incendiu s-au vazut multi oameni uluiti care au sarit in strada pe ferestre, dupa ce s-au dotat cu perne si saltele pentru a atenua socul. Altii inodau perdele pentru a se evacua la etajele inferioare. Unii cuprinsi de panica s-au refugiat pe acoperis. Ei au trebuit sa fie amenintati de catre pompieri si politie cu pistolul, deoarece impiedicau manevrele eleicopterelor de interventie.
La aceasta imagine infernala a contribuit caldura ridicata, mugetul flacarilor si strigatele celor care sareau pe fereastra. Se mai poate adauga, la toate acestea , interventia tarzie a pompirilor blocati de circulatia intensa, ramasi neputinciosi la furia marii d foc, practic imposibil de contrlat. Datorita marii cantitati de caldura incendiul s-a propagat uluitor de rapid de la etajul al VII-lea la al XXXI-lea.
Lipsa de etanseitate a casei scarilor , lipsa cailor de evacuare sigure, a unor instalatii de detectare si stingere automate, sant elemente care au contribuit la consecintele dezastroase ale incendiului. Declansarea incendiului, aproape simultan in 4 etaje, fiecare 883 m2 si cantitatea de materiale combustibile sant elemnte care ne fac sa intelegem mai bine natura acestui incendiu.
La amplasarea incendiului a contribuit si starea meteorologica : in ziua cand a izbucnit incendiul tem era de 28 g.C motiv pentru care ferestrele au fost deschise, vantul batea dinspre sud cu 28-30 km/h . Deoarece incediul s-a declansat intr-o curte limitata, amplasata spre partea de sud a cladirii, a existat o pozitie ideala pentru ca in interior sa patrunda o cantitate mei mare de oxigen si produsele de ardere fierbinti sa treaca peste o mare cantitate de combustibil accelerand si directionand propagarea.
Directia si viteza vantului a contribuit la abaterea frontului de incendiu, datorita parapetului cladirii inalt de 0,90 m si care depasea cu 1,5 m fatada acestuia.
Vantul puternic a indepartat produsele de ardere,a alimentat cu aer proaspat persoanele aflate in cladire, care ar fi devenit cu certitudine victime.
Evacuarea cu succes a unui numar mare de persoane de pe acoperis cu ajutorul elicopterelor, a facut ca multe persoane sa vada in acest mijloc de salvare solutia pentru rezolvarea problemei sigurantei vietii oamenilor in cladiri foarte inalte.
Cel de al doilea incendiu a izbucnit tot la Sao paolo, la 1 februarie 1974, la aproximativ 9 dimineata, la etajul al XII-lea al blocului Joelma de 25 de etaje, din beton armat. Primele 10 etaje erau ocupate de o parcare pentru masini, care nu au fost cuprinse de incendiu. Ultimile 15 etaje erau destinate unor birouri in care functionau mai multe banci. Nu existau pereti despartitori intre cele 2 aripi ale cladirii si nici usi antifoc. Se pare ca incendiul a fost anuntat cu intarziere si ca nu existau instalatii interioare de detectare pentru a anunta persoanele prezente la etajele superioare. Cand acestea au fost totusi alarmate, practic iesirea in strada era imposibila, deoarece pe unia scara cantitatea de caldura era foarte mare si intregul spatiu era plin de fum.
Cu foarte putine posibilitati de alegere , 80 persoane s-au dus pe acoperis, restul s-au refugiat catre pozitii exterioare, asteptand salvarea, care nu s-a putut efectua.
Desi intre cele 2 incendii sant unele asemanari , ele se deosebesc in esenta ca manifestare. La incendiul de la Andraus s-a produs aprinderea practic si simultana a 4 niveluri in care erau depozitate materiale , dand nastere la un incendiu unic, care a pus in pericol deodata mai multe etaje. Intr-un timp foarte scurt intreaga cladire ardea. La cladirea Joelma incendiul a izbucnit la un etaj, s-a propagat pe orizontala distrugand prin ardere etajul respectiv, a crescut in intensitate extinzandu-se prin scara interioara la etajul superior. Acesta desfasurare s-a repetat de la etaj la etal. Pe masura ce noi niveluri erau cuprinse de incendiu, ceraul de foc a crescut si odata cu el si cantitatea de caldura.
In timpul incendiului de la Joelma nu a fost vant care sa influenteze dezvoltarea. El s-a propagat si dezvoltat sub influenta curentilor de gaze de ardere.
Ultimele 3 etaje de la Andraus nefiind ocupate, sarcina termica redusa nu a contribuit la marirea cantitatii de caldura degajata. Blocul Joelma insa era in intregime ocupat si ca atare si cantitatea de caldura ajunsa la acoperis era mai mare.
In afara de aceasta, deschiderile din parapetul paltformei acoperisului au contribuit la canalizarea caldurii catre centrul acoperisului, catre centrul acoperisului, provocand moartea a 80 persoane, care asteptau sa fie evacuate de elicoptere, in care isi puneau mari sperante, avand in vedere reusita de la primul incendiu, actiune care a fost ratata, din cauza ca elicopterele datorita curentilor ascendenti creati de incendiu nu au putut fi manevrate in vedrea evacuarii persoanelor. De asemenea, procesul arderii si produsele de ardere au micsorat continutul de oxigen in aer si vizibilitatea , facand ca motoarele sa nu functioneze corect si in acest caz , orice interventie ar fi dus la prabusirea elicopterelor.
|
