O retea de telecomunicatii este formata din sisteme care asigura transportul informatiilor (sisteme de transmisiuni sau legaturi) si din sisteme care asigura comutatia (rutarea) acestora (sisteme de comutatie sau comutatoare).
multiplexarea a N AUG
adaugarea unui antet de transport = (redundanta de sectiune SOH Section Overhead)
STM 1 = 1* AUG + SOH
STM - 4 = 4*AUG + SOH
STM 16 = 16*AUG + SOH
4.Ierarhia semnalelor SDH
Sunt definite trei nivele
MSOH (Multiplexing Section Overhead) cu functiile:
intraretea abonatul se misca in zona de serviciu a unei singure retele;
mobilitate nationala in fiecare tara, de obicei, exista 2 operatori GSM, care, in unele locuri se suplinesc unul pe altul (d.p.d.v. al acoperirii geografice). Un telefon poate fi comutat dintr-o retea nationala in alta daca exista intelegere intre cei doi operatori nationali, daca exista o interfata comuna de acces si daca este posibil transferul diferitelor date (necesare identificarii abonatului, tarifarii, etc.) intre cele 2 retele GSM;
in spatiul GSM si in interiorul altor retele GSM din alte tari;
in alte retele (non - GSM)
o mobilitate personala (a abonatului) pune cartela SIM (Subscriber Identity Module) intr-un echipament mobil dotat cu interfata de acces corespunzatoare;
o mobilitatea echipamentului este limitata de compatibilitatea cu interfata de acces a retelei PLMN.
b) Localizarea
la nivel de celula reteaua stie in permanenta in care celula se afla abonatul si directioneaza apelul in acea celula dezavantaj incarca foarte mult semnalizarile in retea, deoarece mobilul trebuie sa raporteze retelei orice schimbare de celula;
la nivel de retea reteaua nu stie, practic, decat daca abonatul este atasat sau nu. Apelul se trimite in toata reteaua. Nu necesita localizare, dar incarca foarte mult interfata radio cu semnale de apel;
la nivelul unor grupe de celule compromis intre primele 2 metode, este metoda utilizata in GSM. Reteaua stie in ce zona (grup de celule) se afla abonatul si transmite apelul in toate celulele din acel grup.
Arie de localizare grupul de celule in care se difuzeaza un apel catre un abonat.
Actualizarea localizarii procedura prin care un telefon mobil comunica retelei fiecare schimbare a ariei de localizare.
c) Transferul legaturii (handover). În retelele non-GSM = handoff.
Este o procedura de gestiune a resurselor radio si deriva direct din posibilitatea de miscare a abonatului in timpul desfasurarii unei convorbiri. Datorita mobilitatii, calitatea transmisiei scade pe masura ce utilizatorul se departeaza de emitatorul care il deserveste si se apropie de emitatorul unei celule vecine.
Handover = procedura de transfer automat a unei convorbiri dintr-o celula in alta.
Pentru a realiza acest lucru 
patru
elemente:
monitorizarea permanenta a calitatii transmisiei pentru convorbirea in curs;
monitorizarea permanenta a calitatii receptiei de la emitatoarele celulei invecinate;
definirea unei proceduri de decizie a schimbarii conexiunii;
definirea unei proceduri de comutare rapida a legaturii de pe un canal dintr-o celula pe un alt canal dintr-o alta celula.
Decizia cu privire la handover este luata de controller-ul statiei de baza. Telefonul mobil stie de la statia de baza care sunt frecventele de referinta ale tuturor statiilor din celulele invecinate. Telefonul efectueaza masuratori ale nivelului de semnal receptionat de la aceste statii de baza. El transmite permanent la transceiver-ul la care este conectat rapoarte cu masuratorile efectuate. Statia de baza transmite aceste masuratori mai departe la controller-ul sau, impreuna cu propriile masuratori asupra receptiei de la telefon. Controller-ul mentine pentru fiecare mobil activ o lista ordonata cu cei mai buni vecini. Cand calitatea transmisiei pe canalul curent scade sub un anumit prag, controllerul statiei de baza ia decizia de transfer a legaturii intr-o anumita celula (prima din lista). Criteriul de calitate a transmisiei este definit ca o combinatie liniara intre nivelul semnalului receptionat de telefon, puterea sa maxima de emisie si niste (2) parametrii ce caracterizeaza celula.
În functie de celula tinta, in care se transfera convorbirea, sunt mai multe tipuri de handover:
in zona de serviciu a aceluiasi controller al statiei de baza;
in zona de serviciu a altui controller, dar in aceeasi zona de serviciu a Centrului de comutatie a serviciilor mobile;
in zone de serviciu ale altui Centru de comutatie.
Arhitectura retelei GSM 1
Subsistemele GSM 1
2. Structura geografica a unei retele GSM 5
3. Accesul la retea 6
4. Accesul multiplu 8
O retea GSM-PLMN (Global System for Mobile Communications Public land Mobile Network Retea terestra publica mobila) prezinta 3 interfete:
Interfata cu utilizatorul
Interfata cu reteaua fixa
Interfata cu alte retele
Interfatarea cu retelele de comunicatii fixe sau mobile non-GSM este realizata de catre functia IWF(Interworking Network Function)
Vezi Figura 1 la pagina 2, cu urmatoarele notatii:
ISDN = Integrated Services Digital Network (Retea digitala cu integrarea serviciilor)
PSTN = Public Switched Telephone Network (Retea telefonica publica comutata)
PSPDN = Packet Switched Public Data Network (Retea publica de date cu comutarea pachetelor)
CSPDN = Circuit Switched Public Data Network (Retea publica de date cu comutarea circuitelor)
NSS = Network and Switching Subsystem (subsistemul retea si comutatie)
BSS = Base Station Subsystem (statia de baza)
MS= Mobile Station (contine si SIM -> cartela de identitate a abonatului Subscriber Identity Module)
BTS = Base Transceiver Station
BSC= Base Station Controller
MSC =
VLR = Visitor Location Register
AUC =
EIR = Equipment Identity Register
OMC = Operation and
Legaturile facute cu linie subtire semnifica schimburi de semnalizari. Transportul informatiei utile pe canale de comunicatie fixe este figurat cu linie groasa. Interfata radio reprezinta frontiera dintre partea fixa a retelei si partea mobila.
|
