POOF
Parca nu mai are viata in voce. Mi-a vorbit ca si cum abea are energie sa rosteasca un cuvant. Incet si cu o oarecare durere sau furie. Poate furie nu e cuvantul potrivit. Dar e usor nervos.
-Nu conteaza ce cred altii. Conteaza ce crezi tu ! ii soptesc
-Cred ca am baut prea multa sampanie si aud prost. ii spun, lasand paharul pe masa
-Te asigur ca esti cat se poate de treaza.
-Kain tu nu glumesti, nu-i asa ? Adica Rita a fost o persoana extrem de importanta pentru mine si inca este.
-Te asigur ca nu glumesc.
-Vom vorbi despre chestia asta maine. Chelner !! Unde-i sampania noastra?
-Nu vrei sa ma omori?
-De ce as face asta? Ai spus cate ceva despre tine. Cam greu ce-i drept dar am aflat destule. Asa ca sarbatorim.
Si deodata telefonul meu care este in geanta suna. Ma uit sa vad cine a apelat.
-Oooo grozav. Atata imi mai trebuia. soptesc mai mult pentru mine . Kain uite bani si cand aduce chelnerul sampania platesti si iei sticlele acasa. Ai grija sa nu le deschida ca te jupoi.
Imi iau geanta, pun haina pe mine si plec, lasandu-l surprins. Oare stie cum sa se intoarca inapoi ? Trebuie sa stie. Merg grabita pe strada in timp ce caut numarul dezastruos care m-a sunat. Ah daca vrea chestia aia inapoi o sa ascut mai bine sabia aia frantuzeasca din dulap. In sfarsit il gasesc si aspelez. Dupa cateva secunde raspunde o voce de barbat care se pare ca a baut caeva pahare de coniac.
-Alo ? Ahaaa deci se pare ca ai vazut ca te-am sunat! Deci. Ai imi dai antichitatea aia? Dar daca mi-o dai macar sa fie reparata. Stii tu.
-Te mai lungesti mult la vorba? Ti-am spus de cand mi-ai dat-o ca nu are ce cauta la tine.
-Nu fi asa insensibila papusa.
-Ma cheama Nicole, nu papusa. Deci acum ca stii ca nu iti returnez nimic potoleste-te si cauta alt artefact.
-Bine bine bine. Cum spui tu. Maine sunt in fata magazinului.
Si inchide. Ah asta o sa fie o zi luunga. Si e deabea ora 17.
C 6
Ma uit la ceas. Ora 19. Asta nu mai stie cum sa ajunga inapoi la magazin. Pe o masuta joasa cu geam pictat am aruncate o mie si una de piese de toate marimile si langa aceste piese un corp de ceas vechi care trebuie reconditionat. Langa masuta am o cutie in care se afla fel de fel de carti despre mecanismele ceasurilor, despre tablouri vechi si alte minunatii. Deodata se deschide usa si apare Kain ca in acele filme in care omul a alergat juma de oras ca sa nu il muste cainii vagabonzi.
-Am venit. se anunta prezent in timp ce isi trage rasuflarea
-Ma bucur. Ce ti-a luat atat? Ai adus sampania?
Poate ca asta a sunat cam rece si fara mila dar nu pot sa fiu calma, fericita si sa zburd de fericire pe un camp de floricele cand am de asamblat mecanismul unui ceas. vechi. Rasfoiesc manualul care Dumnezeu mai stie pentru ce este si in sfarsit inteleg cum se prind doua rotite. Frumos. In ritmul asta termin cand Charlote vine din Franta. Se aude sunetul a doua sticle care sunt puse pe tejghea.
-Iti place marca asta ? ma intreaba Kain
-Glumesti ? e favorita mea!
-Nici nu te-ai uitat.
-Intuitie feminina.
-Tu ce faci acolo?
-Ah. Nimica toata. Refac un ceas, astept sa vine un bou maine dimineata si. am mare nevoie de sampanie.
-Si niste ajutor poate. continua el
-Treci langa mine si ajuta-ma. Ia si o sticla daca tot esti langa ele.
La jumatatea drumului il opresc pentru a il intoarce ca sa deschida bautura. Fac la fel a doua oara ca sa aduca pahare si din nou a treia oara ca sa aseze la usa semnul « inchis ». Il aud cum murmura ceva de genul « Daca mai continui asa nu iti mai spun cum se repara ce ai tu acolo ».
-Ia zi. Cum se repara?
Vine si se stabileste pe canapea langa mine.
-Deci pui asta asa, fixezi axul asta in mijloc, insurubezi rotitele astea, intre cele doua pui o piulita si pe urma peste astea trei rotite insurubezi.
Ma uit uimita la el. Se pricepe la lucruri de genul asta si stie ce face. Nu il deranjeaza marimea rotitelor sau a suruburilor. Dar. De unde stie chestiile astea? Un oarecare zambet isi face aparitia pe fata mea. El nu pare sa observe asta dar nici o pierdere. Sunt ca un copil care se uita la bunica lui in timp ce face prajituri.
-Cum reusesti? il intreb
-M-a invatat cineva. Dar.pot spune ca ma pricep la lucruri din astea pentru ca imi plac. imi explica. Vad ca ai un zambet pe buze.
-Ah da. Eh, se poate spune ca sunt interesata de ce faci tu acolo.
-Adica nu stii nimic din ce repar eu.Hai sa iti arat.
Ma apropii inca un pic de el si vizionez curioasa in timp ce imi arata. Ceasul arata ora 20. Surasul pe care il am de ceva timp nu dispare. Nu stiu de ce. Poate imi place compania lui, poate sunt mai interesata de aceasta antichitate decat credeam sau poate ca va ramane un mister. Recunosc, e placut sa fii in prezenta lui Kain. Parca totul prinde culoare in orasul acesta pe care il mai condimenteaza doar moda, muzica si arta. M-am saturat sa vad lumea pe strada care merge la serviciu. De ce ? Poate pentru ca au o expresie mohorata, sunt satui de viata de zi cu zi. Vezi pretutindeni oameni care au o privire de zombi. Eu le spun victime indoctrinate.
-Alo.?Esti aici? Pamantul catre Nicole.
Ma trezeste Kain care flutura o mana in fata ochilor mei.
-Ah da ? Ce e?
-Pareai pierduta in spatiu. Ah.. si ai cucerit mana mea dreapta. Strangi cam tare. Nu mi-o mai simt.
-Scuze. M-am lasat dusa de val.
-Tineai cald si era bine. Mai stai putin.
-Da' ce sunt io ? Calorifer?!
Privirea mea se indreapta fara sa vrea, sau poate din curiozitate, spre imbarligatura de axe, rotite si cheite. Arata ca si cum totul ar fi fost proiectat de un inginer.
-Iti place? ma intreaba
-Kain.Cum ai.reusit?
-Secret. imi sopteste acesta la ureche
Si asa, ca un fulger, imi vine o idee. Daca o sa reziste atunci ma dau batuta. Dar daca eu castig, am dreptul sa ii pun zece intrebari.
-Deschide ambele sticle de sampanie. E o sticla de vin in dulapul de sub oglinda venetiana si coniacul parca l-am lasat dupa tejghea.
-Ok.de ce petrecem?
-Cine a zis ca e o petrecere? O sa facem asa : cine rezista cel mai mult are dreptul sa puna zece intrebari.
-Interesant.
Incepem.Eu un pahar, el un pahar. Mai intai terminam prima sticla de sampanie, pe urma a doua. Urmeaza vinul. Terminam si sticla asta. Trebuie sa recunosc, sunt un pic ametita. Nu am mai baut atat de mult de vreun an, doi. Ma uit la el. Are obrajii usor rosiatici si abia isi tine ochii deschisi. Nu mai poate continua prea mult. De altfel, nici eu nu stiu daca mai pot. La jumatatea sticlei de coniac sunt ca mi se ia un covor de sub picioare. Nici nu stiu daca mi se pare sau daca asa este. Dupa cum arata, si Kain simte acelasi lucru. Trebuie sa ma tin bine. 5,4,3,2,1 si. a cazut inconstient pe canapea. Fara sa imi dau seama il urmez si eu dar nu inainte sa spun un ultim cuvant : Victorie.
Ma trezesc. Ah si ma trezesc tocmai cand avaritia din mine viseaza la diamante si argint. Dar stai. Simt o mana in jurul mijlocului meu. Hopa ! Asta nu e perna mea. Perna mea e moale. Si de ce stau pe canapea? Ma doare capul. Imi amintesc! Am baut prea mult aseara dar am castigat asa ca pot sa ii pun cate intrebari vreau eu. Daca stau sa ma gandesc mai bine e chiar confortabila chestia pe care stau acum. Da chiar ! Pe ce stau eu ? Ridic capul si ma uit la ce se afla intaintea ochilor mei. Rosesc teribil cand vad. Nu se poate.
-Ai dormit bine? ma intreaba Kain
-Ah minunat.Esti bun ca perna sa stii.
-De acum incolo eu voi fi perna ta !
-Viseaza in continuare. Au capul meu.
Bate cineva la usa. Ma rog, in geamul usii. Nu raspund. Sa stea acolo mult si bine in frig. Dar draci ! Se aude cum incuietoarea este sabotata.Cine sa intre ? Louie . Din instinct iau sabia frantuzeasca care sta pe canapea langa mine si o azvarl la gatul acelei pesoane fara sa ma mai gandesc sau sa ma mai uit cine e.
-Asa iti saluti tu prietena cea mai buna?
Cap 7
-Charlote?! retrag sabia care este atintita la gatul ei si o intreb. Ce cauti tu aici?
-Prietena de-a ta? intra si el in conversatie
-Prietenul tau? intreaba ea
-Stai stai stai. Nu, nu este prietenul meu. Da, este prietena mea. Daca vrei sa stai aici sa stii ca este plin. ii explic
-E ok. Sunt cazata la un hotel.
-Si ce te aduce p-aici?
-Franta a devenit plictisitoare fara tine. imi explica ea
-Mama ce face?
Si se lasa linistea. Cand Charlotte tace nu este bine deloc. Cum spun unii "Ceva e putred in Danemarca". Mereu spune lucrurie direct, fara pauze de gandire pentru idei. Ceva nu e in regula.
-E bine. imi raspunde aceasta
-Daca era bine imi spuneai asta direct.
-Ok.Nu e bine. Adica ea se simte bine dar situatia nu e buna s- este intrerupta de mine
-Zi direct fara ocolisuri !
-Vrea sa vii inapoi in Franta, acasa.
-De ce ? Doar stie ca nu am mici un motiv atata timp cat EL este acolo.
-Acel « el » este pe moarte !
-Eu va las.Ma duc sa imi fac dus.spune Cain care cu siguranta se simtea total in afara subiectului
Vestea asta m-a cutremurat. Pe moarte ? Cu trei ani in urma era bine mersi, atunci cand am plecat. Dar nu inteleg de ce Charlotte nu a vorbit direct pe acest subiect.
-Si de ce pari atat de zdruncinata de chestia asta ? o intreb fara nici un pic de emotie
-Era sa il calc cu masina cand intram in curtea voastra din spate. A aparut dintr-o data de undeva si era cat pe ce sa il iau sub roti. M-am oprit la un centimetru de picioarele lui. Si ghici ce ? Era beat. A cazut pe jos cand vroiam sa il intreb daca se simte bine.
-Inteleg. Vrei o cafea?
-Eu iti povestesc cum era sa il omor si tu ma intrebi daca vreau cafea?! Izbucneste usor in timp ce facea semne in aer cu mainile
-Da.
-Da-oncolo de cafea!
Asta nu a sunat deloc a Charlotte ! Ea care bea in fiecare zi cafea odata la aproape patru ore sau chiar trei,sa nu vrea cafea ?
-Da-mi.Vin ?
-Nu mai am.
-HA !
-Ce ?
-Tu sa nu ai vin ?
-L-am terminat. Uite sticlele goale pe masa.
-Cum e pe aici? Vad ca ai un partener/prieten/companion sau cum vrei tu sa ii spui, destul de dragut.
-Oh da. E o poveste luuunga. Crede-ma.Nu iti vine sa crezi daca iti povestesc.
-Aha. Vad ca sunteti apropiati. Un cuplu ceva?
Mai am un pic si ma dau cu capul de pereti. Este adevarat : ma intereseaza persoana lui. Dar nu sunt de acord cu idea formarii unui cuplu. Daca as simti ceva pentru el nu m-ar deranja. Si mai este ceva : ne-am cunoscut acum cateva zile !!! Totusi.Nu neg faptul ca arata.apetisant?
Se aude ceva gen cazatura din baie. AHA ! Asculta pe la usa sau doar a auzit.
|
