Viata si zborul prin ochii unui pilot
"Nicio pasare nu are zbor prea inalt,daca nu zboara cu aripi proprii."
William Blake
Oare ce este mai frumos pe lumea aceasta decat senzatia pe care 737b15h o ai atunci cand privesti lumea de sus si pentru prima data totul ti se pare perfect,cand cerul parca este mai aproape de tine si te indeamna sa il atingi,cand norii iti calauzesc drumul si iti imbratiseaza privirea cu imensitatea albului ce cucereste intreaga zare?
Aceasta este lumea pilotului,lumea celui care s-a imprietenit cu norii si a avut curajul sa incalce proprietatea cerului.Este o lume pe care multi o considera ireala,neconcepand frumusetea acelor locuri,o lume in care nu patrunde oricine,ci doar cei curajosi,iubitori de inaltime si aventura.
Meseria de pilot este una dintre cele mai frumoase meserii insa si una dintre cele mai grele.Frumusetea ce nu se poate descrie in cuvinte si altitudinea mare a locurilor prin care pilotii isi creeaza drumul au o latura ascunsa,o latura salbatica,uneori neprietenoasa.Furtunile sunt o adevarata piedica pentru avionul ce taie vazduhul,iar pentru piloti reprezinta o incercare grea la care acestia sunt supusi.Acolo sus nu este permisa nicio greseala.Viata a sute de oameni este in mainile pilotului.
Avionul este asemenea unei pasari create de om,dependenta de cel ce o calauzeste spre necunoscut.Acolo,sus, sufletul ei si sufletul pilotului se unesc si impart impreuna atat bucuriile cat si problemele ce se ivesc in timpul zborului.Cand norii negri cuprind trupul avionului ca-ntr-o stransoare de fier,iar vremea impiedica continuarea drumului ,misiunea pilotului devine cea mai grea.Lupta cu fortele nemarginite ale naturii este o lupta grea care nu intotdeauna se termina cu bine.Acesta este riscul pe care pilotii si-l asuma de fiecare data cand zboara,riscul prabusirii avionului.Uneori pamantul e prea nerabdator si se grabeste sa prinda avionul in brate si atunci parca intreaga lume se inghesuie la pieptul lor,dar totusi,pilotii.sunt niste eroi.Sunt niste suflete ce nu pot exista fara lumea lor,lumea cerului.Sunt niste invingatori chiar si atunci cand fortele naturii castiga.Defapt ei nu au pierdut niciodata lupta ,ci doar au decis sa ramana pentru totdeauna acolo unde le este locul,in inaltimile cerului.
Un pilot este dependent de inaltime.Da,i-am observat si eu ca atunci cand sunt pe pamant sunt nostalgici si au tendinta de a se uita tot timpul in sus.Odata ce au gustat placerea zborului vor merge intotdeauna cu ochii spre cer.Le este dor. .Simt lipsa sa vorbeasca cu steaua lor,sau poate cu luna,atunci cand acestea vegheaza Pamantul.
La acea inaltime ei se simt stapani.Toate lucrurile ce par imense si impunatoare pe pamant, acolo sus sunt doar niste lucruri marunte ce niciodata nu le vor sta in cale.
Pot spune ca sunt invidioasa pe ceea ce au,tanjesc sa simt cum avionul se ridica de la sol si isi ia zborul precum o pasare.Vreau sa simt acel gol in stomac,sa ma cuprinda teama dar in acelasi timp si nerabdarea faptului ca in cateva minute voi fi printre nori.Acea senzatie uimitoare de care pilotii au parte tot timpul.
Este o viata nebuna,dar este viata lor.O viata pe care ei o iubesc si pe care nu ar schimba-o pentru nimic in lume.
|
