A fost o vreme cand
ceaiul era aproape necunoscut in tarile europene; multi oameni nici nu auzisera
macar de ceai. Aceasta poveste amuzanta este
despre o batrana si fiul ei.
El era marinar si de fiecare data cand se intorcea dintr-o tara indepartata, el ii aducea mamei un cadou. Desigur, el a incercat sa aduca
ceva neobijnuit, pe care ea putea sa-l arate prietenelor
ei. Odata, tanarul s-a intors
din India
cu o cutie de ceai pentru
mama lui. Ea nu stia nimic despre
ceai, dar i-a placut mirosul
si le-a invitat pe toate prietenele
ei sa
vina si sa-l
incerce. Cand fiul ei a intrat
in camera, el a vazut pe masa prajituri, fructe, dulciuri si o farfurie mare plina cu frunze de
ceai. Mama lui
si prietenele ei stateau in jurul
mesei mancand frunzele cu unt si sare. Desi toate zambeau,
era clar ca nu le placeau frunzele.
- "Unde-i ceaiul, mama? a intrebat marinarul.
Mama lui a aratat farfuria din mijlocul mesei.
- "Nu, alea sunt
doar frunzele de ceai! a spus
marinarul. "Unde este apa?"
- "Apa!? a spus
mama lui. "Am aruncat-o, desigur".
