eutanasie

Cuvantul "eutanasie" este de origine greaca si a fost folosit in Grecia antica, insemnand moarte usoara, pentru a arata, in primul rand, moartea fara dureri. Dupa Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, "Eutanasie": "Moarte fara dureri; Metoda de provocare a unei morti nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinta indelungata si grea&qu 111d36b ot;. Eutanasia vine din cuvantele grecesti care inseamna literal "buna" (eu) "moarte" (thanatos). Toate lumea vrea o moarte buna, totusi scopul cuvantului "eutanasie" e schimbat. Astazi, inseamna ucidirea cu mila. Prin cuvantul eutanasia se intelege moartea pro­venita in liniste, seninatate si fara agonie, suferinta, dureri si alte necazuri ale muribundului. In al doilea rand, mai inseamna si moartea mareata, adica moartea in favoarea unui scop nobil, avand legatura mai mult cu sacrificiul de sine insusi. Eutanasia poate sa fie fiziologica, avand o moarte fara dureri si cu o seninatate psihica, constituind cazul cel mai obisnuit. Intr-adevar, in multe cazuri, muribundul ramane linistit pana in ultima clipa, nearatand agonia mortii, nefiind chinuit de dureri sau de alte necazuri, dar se stinge, putem zice, linistit, cazand de la viata la moarte fara sa simta.

Eutanasia poate fi provocata pentru scopul de a curma o suferinta grea si indelungata, cu metode stiintifice care aduc moartea, de multe ori fiind fulgeratoare. Acesti muribunzi pot sa sufere de inva­liditate, de boli nevindecabile dar dureroase, de paralizii, de cancer si multe alte boli. Eutanasia scuteste pe cel suferind, pe cel gasit pe patul de moarte, de o moarte grea si chinuita, garantandu-i o moarte linistita. Problema eutanasiei nu este noua ; se practica din vremuri antice, sub forme de ucidere a copiilor, de ucidere a parintilor si de sacrificiu de sine insusi. Avem si cazuri economice, cand se aplica eutanasia; in societati primitive cand hrana nu era destula pentru popor, tineri sau batrani, invalizii erau ucisi, dar din cauza situatiei varsarii de sange in trib, acestia erau parasiti.

Eutanasia a avut sustinatori, atat in teorie, cat si in fapta, in Grecia Antica. Isiot, in cartile sale cu caracter didactic si moral, ne spune ca locuitorii de atunci ai planetei au fost fara mila nu numai in fata celor suferinzi de diferite boli, ci si in fata parintilor lor, care erau batrani. Uciderea celor neputinciosi nu se datora milei sau compatimirii fata de suferind, ci a fost un epilog tragic al vietii aspre si situatiei economice. Grecii respectau batranetea si de aceea, in istoria lor, nu se mentioneaza prea multe cazuri de eutanasie. Totusi, mentioneaza de Strabon un caz curios, cand batranii din insula Cos s-au adunat, incoronati, ca la un simpozion, band cucuta, ceea ce era considerat bine si legal, deoarece "Cel care nu poate sa traiasca bine, nu trebuie sa traiasca rau".

In epoca romana, practicau eutanasia mai ales filosofii stoici, prin sinucidere, sustinand dreptul fiecarui individ sa aiba o moarte usoara. Astfel, Zenon s-a sugrumat, Cleante, Caton, Seneca si alti stoici s-au sinucis. Seeley observa la romani ca "uciderea copiilor practicata de un prieten al familiei a fost considerata o masura de economie inteleapta".

Acest fenomen nu este intalnit la poporul israelit. Israelitii isi cresteau si educau chiar si copiii orbi, invalizi, ai caror parinti nu erau in stare sa-i creasca sau erau morti. Adevaratul merit si valoarea pentru viata omeneasca a fost data de Domnul Isus, dupa care numai Dumnezeu are dreptul sa ia viata din om pe care i-a daruit-o.

Ideea eutanasiei, din motive umanitare, a fost impusa chiar din antichitate de Epictet, Seneca, Plinius cel Tanar si altii. In vremuri mai noi, a gasit sustinatori infocati pe cei doi ganditori insemnati : Thomas Morus si Francis Bacon.

Primul este englezul filozof, politician si sociolog Thomas Morus (1478-1535), care, in romanul sau sociologic "Utopia", se declara in favoarea eutanasiei, spunand ca este logic si necesar sa ajutam pe cei suferinzi de boli incurabile, punandu-si singuri capat vietii sau cu aju­torul altora, plecand din viata cu suferinte mai suportabile.

Dupa cativa ani aceasta idee a fost sustinuta si de filozoful si politicianul englez Francis Bacon (1561-1625), care este primul sus­tinator ca "medicii au obligatia sa foloseasca stiinta lor astfel incat cei muribunzi sa iasa din viata cat mai usor posibil si fara dureri. Bacon, in special, foloseste termenul de "eutanasia exterioara" cand este vorba de activitatile medicului, care privesc o moarte usoara, iar termenul de "eutanasia interioara", cand este vorba sa caracterizeze pregatirea psi­hica a muribundului pentru infruntarea mortii".

Astfel, Bacon este considerat cel care a folosit pentru prima data cuvantul "eutanasie"  cu sensul de uciderea celui care este suferind.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, chestiunea eutanasiei a capatat un caracter de masa, incepand sa fie un subiect mai extins in discutii si cu o abordare publica. Probabil, prima discutie publica, in ceea ce priveste chestiunea eutanasiei, este considerata, in Anglia, facuta prin intermediul presei, dupa publicarea in februarie 1973 a articolului din "Forthightly  Review"   in  favoarea   "eutanasiei" ;   "The   New  Cure  for Incurables".

Multi  au  sustinut ca grabirea mortii unui  individ,  care dupa pa­rerea  medicilor este  condamnat  sa  moara,  reprezinta  o  eliberare  atat pentru cel bolnav,  cat si pentru  cei  ai sai.

Sociologi  si juristi sustin ca legalizarea eutanasiei poate deveni o  arma periculoasa in mainile criminalilor, ridicand astfel procentul criminalitatii, deoarece va fi folosit de multi inconstienti, in interesul  si  castigul lor.  Astfel, nefiind usor sa se  constate daca se face  din motive  omenesti sau  din motive economice si  de interese testamentare sau din  motive  politice. De asemenea, nu va fi posibil sa se observe daca se face cu voia silita sau nesilita a bolnavului. In acest caz avem eutanasia numita sociala sau eugenica. Prin notiunea  de eutanasie  sociala sau eugenica se face cunoscut, mai ales  "vigurozitatii societatii, in general, scutirea acesteia de cei caracterizati ca "povara a societatii", redusi mintal, invalizi si neputinciosi, incapabili totalmente pentru munca".

Singurul stat din timpurile moderne, care a legiferat condamnarea alienatilor, neputinciosilor, redusilor mintal si, in general, persoanelor care constituie o povara pentru societate, este Germania hitlerista. La 1 septembrie 1939 s-a publicat un decret al lui Hitler -care a ramas ascuns -, prin care se dadea dreptul la eliberarea societatii de cei incapabili de munca si bolnavi. Probabil, in aceasta privinta au avut in vedere atat motive teoretice, dar mai mult, motive practice. Data aprobarii acestui decret -doua zile inainte de izbucnirea celui de al doilea razboi mondial -justifica pe deplin aceasta hotarare; Hitler, pregatindu-se pentru  razboi a avut grija sa faca o purificare a societatii nemtesti de elementele pe care le considera pasive pentru razboi. Au fost ucisi, prin aplicarea eutanasiei active, mii de sugari, nou-nascuti si copii care sufereau de invaliditate, precum si 70-80 de mii de majori alienati mintal. Aplicarea eutanasiei active de catre Hitler s-a facut prin otravire cu pantopon.

Prima tara care a legalizat eutanasia a fost Olanda (decembrie 1993). Numarul cazurilor de "moarte blanda", inregistrate in mod oficial, a crescut de la an la an. Astfel, de la o 1329 de cazuri in 1993, la 3600 in 1995, ceea ce reprezinta 2,6 % din numarul total al deceselor din aceasta tara. In acest moment, se estimeaza ca, in Olanda, au loc, anual, peste 4000 de decese provocate la cerere.

Exista mare deosebire intre eutanasia si asa-zisa "viata nedemna de a trai". In ultima notiune intra, in mod special, nou-nascutii sau copiii care s-au nascut cu malformatii trupesti si mintale, cei suferinzi din cauza ranirii creierului cu consecinta slabirii sau suspendarea mul­tor functiuni de baza si, in sfarsit, oameni care din cauza batranetii s-au ramolit. In aceste cazuri nu este permis sa se foloseasca notiunea de eutanasie, deoarece nu este vorba despre oameni care se gasesc in procesul mortii. Dimpotriva, in aceste cazuri este vorba despre viata omeneasca in care poate exista o mica perspectiva si care, in orice caz nimeni n-are dreptul sa caracterizeze viata lipsita de valoare si sens. Cu atat mai putin nu o poate condamna oricine, ori pentru motive eugenice, ori pentru motive economice, ori pentru diferite alte motive.

Toate cazurile aplicarii eutanasiei pot fi incadrate in trei grupe :

1). Eutanasia pura, prin care se intelege transpunerea in stare de insensibilitate a unui individ, aflat in fata mortii, administrandu-i nar­cotice, substante soporifice si altele fara intentia uciderii nemijlocite, dar cu probabilitate destul de accentuata sa produca efect mortal. In cazuri de acestea ar fi vorba mai mult de o usurare pentru clipa mortii sigure.

2). Eutanasia in sens restrans, prin care se intelege administrarea unei substante provocatoare de moarte celor grav bolnavi si anume la cerere proprie. Aici ar fi vorba de un ajutor dat pentru a putea muri mai repede.

3). Eutanasia in sens larg, prin care se intelege inlaturarea in forma nedureroasa a acelora pentru care viata proprie n-ar mai avea nici un sens si valoare si care, in plus, ar fi numai o sarcina pentru cei din jurul lor, de pilda, alienatii, cretinii, schiopii suta la suta si cei care prezinta o primejdie pentru vigoarea unui neam.

Eutanasia se distinge in : eutanasia activa sau directa si eutanasia pasiva sau indirecta.

Prin notiunea de eutanasie activa intelegem interventia activa in procesul mortii cu intentia sa provocam mai repede moartea muribun­dului, adica celui suferind grav, care cu absoluta convingere a intrat in procesul mortii, fara cea mai mica perspectiva de insanatosire. Deci este vorba de o moarte timpurie, acceptata de buna voie de catre om, care se afla in procesul mortii, cu ajutorul cunostintelor si metodelor medicale.

Prin eutanasia pasiva intelegem intreruperea de buna voie sau nefolosirea unei actiuni terapeutice, a carei aplicare ar avea ca urmare prelungirea vietii bolnavului, care este irevocabil condamnat. Prin in­treruperea sau nepracticarea unei actiuni terapeutice, in aceste cazuri, boala fatala este lasata sa avanseze, fara sa i se aplice vreun im­pediment.

Eutuanasia a gasit multi sustinatori care, dintre medici, putini la numar se declara in favoarea eutanasiei. Totusi trebuie sa deosebim doua grupe intre cei care impartasesc moartea usoara :

a)  Unii  prezinta   moartea  usoara   acelor  oameni  pentru   care  viata este  un  chin   si  o  greutate  si  care   din   acest  motiv  sunt  primii  care practica sinuciderea ; deoarece nu este usor sa acceptam ca    un bolnav cand  nu   este  in   totalitate   neputincios,   incredinteaza   altora  grija  ter­minarii vietii sale, cand poate singur sa o faca.

b)  A doua grupa, care infrunta aceasta problema, declara ca agonia mortii este o suferinta groaznica si  ca este drept sa  o stingem  la toti care sunt recunoscuti ca bolnavi nevindecabili. Doua sunt argumentele de baza care iau apararea eutanasiei : a) -mila pentru cei muribunzi, care au chinuri trupesti si in generalcelor care sunt bolnavi nevindecabil ; b) -"dreptul fiecaruia sa-si puna capat vietii si sa ceara sfarsirea ei".

Caracteristica in cazul nostru, este declaratia posesorilor Premiului Nobel : Jacques Monod, Linus Pauling, George Thomson, din anul 1974 care s-au adaugat eutanasiei. Intre altele, in declaratia lor mentioneaza :

"... Apelam la opinia publica luminata sa depaseasca tabu-urile tradi­tionale si sa adopte o atitudine de simpatie fata de suferinta inutila din ceasurile mortii.

Nu acceptam teoriile care sustin ca durerea omeneasca este inevita­bila si nimic nu poate fi pentru imbunatatirea soartei omenesti. Insistam ca este imoral sa rabdam, sa acceptam sau sa-i impunem bolnavului sa suporte durerea. Credem in valoarea demnitatii individului. Aceasta inseamna ca, comportamentul sau trebuie sa fie respectat si ca individul trebuie sa se gandeasca la soarta sa. Nici o etica nu poate interzice, in mod cate­goric, individului sa puna capat vietii sale, daca boala de care sufera nu e posibil sa se vindece eu  metodele terapeutice cunoscute. Eutanasia inseamna "moarte buna". Si poate fi determinata ca "o metoda sau o fapta cu care se pune capat suferintei prin moarte sau se provoaca moarte fara dureri". Cu alte cuvinte, inseamna moarte "dulce" si "usoara" pentru cei care sufera de o boala nevindecabila sau au boli organice iremediabile. Este dur, barbarie sa fie lasata o persoana in viata, impotriva vointei sale, tagaduindu-i atat de mult dorita eliberare, cand viata sa a pierdut orice demnitate, frumusete, sens si orice perspectiva. Suferinta fara motiv este un rau, pentru care noi suntem datori sa o scoatem din societatea civilizata".

Dar nu e solutia indicata moartea bolnavului. Astazi, stiinta a des­coperit multe medicamente contra durerilor, calmandu-l pe cel suferind, de multe ori scapandu-l de ele. Bineinteles, nu s-a gasit inca cel mai potrivit  medicament  indicat  pentru  dureri,  astfel  lasand  o  posibilitate de ridicare a chestiunii eutanasiei.

Oare se cunosc mijloacele terapeutice care vor exista maine? In afara de acestea, stiinta, inca si in prezent, nu poate pune exact diagnosticul si cu atat mai mult sa prognozeze ceva infailibil. Dese sunt cazurile bolnavilor care au fost condamnati la moarte, dar care, totusi au trait. Deci, nu ne putem baza pe un diagnostic ca fiind ceva absolut si sa aplicam eutanasia, deoarece in aceste cazuri va fi o crima stiintifica.

Sa punem bazele eutanasiei. Viziunea seculara despre viata si moarte.
"Secularizarea este consolidata in era idustriala de cautarea utlitarismului productivist si, in consecinta, de etica hedonismului, pentru care moartea si suferinta capata o incarcatura de non valoare si determina refuzul".

Multi sustinatorii ai eutanasiei au aceleasi vederile ca sustinatorii avortului. Sunt intameiate pe naturalism. Adica, omul nu are un duh. Nu au credinta in sanctitatea si valoarea vietii la inceputul sau nici la sfarsitul sau. Se intreaba cand incepe viata si celalalt se intreaba cand se sfarseste. Se intreaba cand incepe fiinta copiilor si cand sfarseste fiinta persoanei. Se sugereaza ca nimeni nu poate controla viata lui. Asadar, nimeni nu poate hotari daca o mama poate sau nu opri viata unui copil sau termina viata muribundului. Niste sustinatorii sunt "crestini" dar nu-si dau seama ca sunt neconsistenti. Pentru ca cei ce resping faptul ca nimeni nu poate controla trupurile lor, nu inteleg ca Dumnezeu stapaneste trupurile noastre si ca durerea nu este necesar in mod real valoroasa.

Cui apartinem noi? Suntem proprietarii propriei noastre vieti? Daca da, atunci eutanasia (sinucidere) nu este problema etica. Daca nu, atunci cu-i apartine? Cine este stapanul nostru?
Dumnezeu este proprietarul fiecarei vieti. Apartinem lui Dumnezeu. Este stapanul nostru, daca ne place sau nu.

In spatele conceptului de eutanasie este un concept care trebuie sa-l discutam in primul rand - suferinta. Sunt rele intotdeauna durerea si suferinta? Valoarea suferintei (nici o alta religie nu ofera aceast explicatie rationala):

--Suferinta ne invata ca suntem fragili si ca nu suntem Dumnezeu.

--Suferinta poate duce interesele noastre spre adevaratul Dumnezeu (2 Cor. 1.3; Ps. 18.6). ----Suferinta ne poate ajuta sa vedem pacatul in hadosenia lui groaznica (Rom. 5.12). Moartea si tot ce este in legatura cu ea, a intrat in umanitate din cauza rascoalei omului impotriva lui Dumnezeu. Cand suferim, ar trebui sa ne amintim de cat de groaznic este pacatul.

--Suferinta ne ajuta sa vedem adevarata valoare a lucrurilor. Atitudinile multor americani au schimbat cand a fost distrus World Trade Center. "Suferinta poate inzestra o viziune mai ascutis despre prioritatiile vietii."

--Suferinta ne pregateste sa fim milosi cu altii (Evr. 4.15; 2.18).

--Suferinta ascute cunostinta noastra ca pamantul acesta nu este o casa permanenta si nu a fost intentionat sa fie (1 Pet. 2.11; Evr.11.13-16; 2 Cor. 5.8; Iacov 4.14).

--Suferinta intensifica abilitatea noastra de a se ruga (Luca. 11.1; 22.44).

--Suferinta tempereaza sufletul si il ajuta sa se pregateasca pentru eternitate (1 Pet. 1.16-7).

--Suferinta creste cele mai nobile virtuti de care omul este capabil. Fara pericol nu exista aventura. Fara frictiune, masinile noastre nu pot porni (sau opri ew) si duhurile noastre nu se pot inalta. Fara lacrimi ochii nu ar lumina cu cea mai bogata expresie (Ralph Sockman).

--Suferinta sapareaza superficialitatea de stabilitate (1 Cor. 3.12-15).

Nu exista autoritatea biblica pentru uciderea cu mila celor ce vor "sa moara cu demnitate." Desi Iov a vrut sa moara, nu s-a gandit niciodata sa se sinucida nici sa fie omorat de prietenii lui (Iov 1:21; 38 . ). Legea lui Moise a condamnat uciderea (Ex. 20.13), inclusiv sinuciderea. Noul Testament, adica, legea lui Cristos, condamna ucidirea (Gal. 5.21; Apoc. 21.8). Eutanasia este pentru a distruge ceea ce Dumnezeu poseda

Concluzie:
"Eutanasia si suicidul constituie semnul revendicarii din partea omului a dreptului de a dispune de sine, de propria viata si moarte." "Moartea pentru credincios indica raportul sau si propria dependenta de Dumnezeu, ea aseaza viata in mainile lui Dumnezeu intr-un act de totala supunere."