METEOROLOGIA SI ORGANIZATIA METEOROLOGICA MONDIALA - Meteorologia si obiectul sau de studiu , compartimentele de cercetare ale Meteorologiei

METEOROLOGIA SI ORGANIZATIA METEOROLOGICA MONDIALA - Meteorologia si obiectul sau de studiu , compartimentele de cercetare ale Meteorologiei

1. Meteorologia si obiectul sau de studiu                 

Meteorologia apartine grupului stiintelor geonomice avand ca domeniu de preocupari: cercetarea, descoperirea si cunoasterea structurii, compozitiei, insusirilor, proceselor si fenomenelor atmosferei precum si a legilor care o guverneaza.

Meteorologia reuneste astazi, ca si pe vremea lui Aristotel, ansamblul cunostintelor despre atmosfera si fenomenele ce se petrec in cuprinsul ei; difera numai cantitatea si calitatea acestora, in crestere continua.

Obiectul de studiu al Meteorologiei este, asadar, aerul atmosferic adica ultimul invelis continuu al Pamantului.

Metodele de lucru sunt proprii sau din domenii conexe (observatia, analiza si sinteza, analogia, experimentul, simularea si modelarea matematica, etc.).

Scopul este complex dar se poate cuprinde in ideea ca: printr-o cat mai buna cunoastere a atmosferei sa se poata prognoza mersul vremii pe diferite intervale, fenomenele calamitare, schimbarile nefaste de vreme dar si eventualele variatii atmosferice seculare cu impact asupra intregului ansamblu de mediu.

Studentii ecologi, mai mult decat ceilalti studenti care studiaza Meteorologia si/sau Climatologia in alte universitati, trebuie sa perceapa atmosfera ca pe o parte a intregului, ca pe o componenta a SISTEMULUI TERRA; si aceasta pentru ca, desi sau tocmai pentru ca, este invelisul invizibil si ultim al planetei vietii, intretine relatii, de o mare finete si de o complexitate greu de descifrat, cu celelalte invelisuri superficiale din a caror interferare decurge de fapt “mediul natural” devenit “mediul inconjurator” al omului pe planeta vietii.

Numai cunoscand si intelegand rostul si rolul fiecarei componente de mediu, in dinamica sistemului, ecologul poate conserva mediul inconjurator.

Atmosfera nu este asadar un simplu “mediu fizic gazos” caruia daca-i simplificam ipotetic complexitatea, ii putem aplica legile fizice specifice (ale gazelor, ale fluidelor) iar rezultatele, desigur in domeniul prezumtiilor de cercetare, sa ne multumeasca. Exista astazi un asemenea curent puternic in lumea meteorologica deoarece folosirea exploziva a modelarii matematice pentru atmosfera si miscarile ei nu poate fi conceputa decat simplificand la maximum realitatea de miscare a particulelor de aer din natura. Studentul ecolog trebuie sa stie de la inceput acest fapt precum si pe acela ca meteorologia prognostica (indiferent de intervalul de timp prognozat) opereaza cu modele, cu “scenarii” de evolutie probabilistica ce decurg din calcul, opereaza deci cu scheme conceptuale bazate pe o analogie cazuistica ampla ce tine implicit de “timpul trecut”.

Realitatea atmosferica este insa, in orice moment si in orice loc, mult mai nuantata decat modelele imaginat si tocmai in domeniul manifestarilor atmosferice de detaliu adica punctuale, de aceea prognozele nu pot fi, in mod absolut, exacte pentru orice punct geografic.

Invizibila atmosfera este un invelis cat se poate de real si deosebit de complex al planetei noastre; este un dat initial al sistemului, o componenta abiotica indispensabila a mediului natural unic, al Terrei, cu un rol structural si functional perfect stabilit, rol pe care omul se straduieste sa-l inteleaga, reusind deocamdata, numai partial si nesigur sa o faca.

Fata de litosfera si hidrosfera planetei, cu care se afla in raporturi de cvasi-egalitate privind mentinerea conditiilor abiotice favorabile, de baza, necesare vietii, atmosfera are in plus, o mare libertate de miscare a particulelor sale peste celelalte invelisuri (care nu se pot desprinde de corpul planetar); masele de aer survoleaza planeta in lungul meridianelor si al paralelor ignorand orice granite de stat sau naturale, orice coordonate.

Prin aceasta “libertate de survol” aerul atmosferic este cel care da eficienta circuitului apei in natura este cel care poarta la mari distante suspensii solide sau lichide de provenienta naturala, cosmica sau antropica; aerul atmosferic, constituind ultimul invelis al planetei, este cel care filtreaza radiatia Soarelui retinand numai atat cat este necesar pentru perpetuarea vietii in sistem, respingand restul prin proprietatile sale, date dintru inceput.

2. Compartimentele de cercetare ale Meteorologiei

Meteorologia este adeseori definita simplu ca “Stiinta aerului si a prevederii miscarilor lui” sau si mai simplu, atingand simplismul, “Stiinta despre vreme si schimbarile ei”.

Am urmarit in “Momente din istoria Meteorologiei” preocuparile omului pentru mersul vremii din copilaria omenirii si pana astazi. De aceea nu ne va surprinde larga paleta de subdomenii in care s-a divizat cercetarea meteorologica. Pe de o parte acest fapt demonstreaza cresterea interesului omenirii pentru “stiinta aerului” in ansamblu iar pe de alta parte apare ca evidenta necesitatea disecarii intregului in compartimente pentru ca asa pare a fi mai usor de studiat, de cunoscut.

Vom enumera mai jos cateva dintre disciplinele meteorologice de mare interes astazi, unele dintre ele nascandu-se sub ochii ultimelor noastre doua generatii. Lista ramane deschisa:

Meteorologia generala cuprinde cunostintele fizico-chimice de baza asupra mediului fizic gazos pe care il reprezinta atmosfera Terrei

Meteorologia sinoptica stiinta despre prognozarea vremii, studiaza legile evolutiei fenomenelor si proceselor troposferice care conduc la succesiunea aspectelor diferite de vreme intr-un punct fix sau intr-o zona, intr-un interval de timp cerut;

Meteorologia dinamica se ocupa cu studiul proceselor dinamice si termo-dinamice din atmosfera, prin metode fizico-matematice;

Fizica atmosferei studiaza legile genezei si dezvoltarii fenomenelor si proceselor fizice din atmosfera;

Actinometria observa si studiaza fluxurile radiante care strabat atmosfera precum si bilantul radiativ al geosistemului;

Aerologia studiaza procesele si fenomenele fizice proprii straturilor medii si inalte ale atmosferei libere (neinfluentata de scoarta terestra);

Aeronomia se ocupa cu studiul fenomenelor si proceselor din ionosfera, exosfera si magnetosfera;

Fizica stratului limita se ocupa cu studiul fenomenelor si proceselor de transfer energetic sol/aer in stratul de contact direct al atmosferei cu scoarta terestra;

Meteorologia satelitara se ocupa cu studierea si interpretarea imaginilor oferite de satelitii meteorologici in scopuri practice, mai ales prognostice;

Meteorologia radar se ocupa cu studierea si interpretarea imagisticii radar;

Meteorologia aeronautica elaboreaza prognoze de vreme pe rute aeronautice;

Agrometeorologia cerceteaza influenta conditiilor meteoclimatice asupra culturilor agricole in scopuri prognostice si de prevenire a riscurilor de calamitare;

Biometeorologia cerceteaza influenta conditiilor meteoclimatice asupra organismelor in scopuri de protejare si atentionare

Climatologia este ramura cea mai geografica a meteorologiei, ea transforma informatia observationala instantanee si punctiforma, asupra aerului troposferic, in FOND DE DATE de referinta, cu acoperire geografica pe termen lung (din punct de vedere al timpului istoric), fond strict necesar in realizarea oricaror sinteze (diagnostice, actuale sau prognostice) privind comportamentul atmosferei in imediata apropiere a scoartei terestre.

Preluam definitia cea mai expresiva a CLIMATOLOGIEI, dintre multiplele definitii intalnite in cursurile sau tratatele de geografie de larga circulatie si anume: “subramura meteorologiei care studiaza regimul multianual al vremii in functie de conditiile geografice specifice unei localitati, zone, tari, continent sau chiar al intregului glob terestru”.

Ea este in plina dezvoltare, subdiviziunile aparute dovedind-o, iata cateva: microclimatologia, topoclimatologia, paleoclimatologia, climatografia, schimbari climatice, etc.

Climatologia pare mai apropiata de domeniul geografic al cunoasterii umane asupra naturii pentru ca scopul sau de baza - obtinerea produselor de sinteza meteo[1] pe termen lung privind trecutul, prezentul sau viitorul - se sprijina esentialmente pe raportari spatiale de tip geografic, la scari diferite.

De aceea poate, meteorologii sinopticieni care elaboreaza prognoze zilnice de vreme raportandu-se mereu la valorile mediate, devenite astfel “medii climatologice” si considerate “normale”, spun si scriu chiar despre Climatologie ca despre “geografia tipurilor de vreme” sau “geografia zonelor climatice ”.

Celelalte subdiviziuni ale Meteorologiei ca stiinta, enumerate anterior climatologiei, in marea lor majoritate par mai apropiate de fizica, ceea ce ii face pe fizicienii teoreticieni, dar nu numai, sa-si adjudece din ce in ce mai ferm meteorologia ca domeniu propriu reducandu-i, dupa parerea autoarelor, obiectul de studiu la ceea ce exprima urmatoarea definitie: aerul atmosferic este un amestec ideal de gaze, caruia i se pot aplica legile fizicii.

Revenind la ideea de baza, cum ca Meteorologia defineste (desigur in mod conventional stabilit) domeniul care se ocupa cu studiul complex al atmosferei, in cadrul grupului stiintelor geonomice, vom insista asupra faptului ca OBSERVATIA DIRECTA asupra aerului atmosferic sta la baza intregului esafodaj meteorologic si de cercetare in domeniu.

Pentru ca numai observatia directa ofera informatiile cinstite asupra atmosferei, privind declansarea reala (nu simulata) si desfasurarea reala (nu simulata) a fenomenelor si proceselor atmosferice in relatie directa, prin efecte, cu celelalte componente ale mediului inconjurator (litosfera, hidrosfera, biosfera, antroposfera).

Observatiile directe, primare deci, sunt cele care intra intr-un fel sau altul in caruselul schemelor conceptuale ale cercetatorilor pentru obtinerea de analogii sau nonanalogii, de generalizari sau detalieri, de sinteze. Simularile si modelarile matematice, cu scopuri de predictie, au si ele la baza datele de observatie, dar intr-un mod mult mai alambicat decat metodele anterioare, calculatoarele avand o mare viteza de prelucrare a datelor initiale.

Dar, pentru ca observatia corecta sa se poata produce oriunde pe glob, a trebuit sa nu existe nici o disfunctionalitate de fus orar, altitudine sau preferinta a omului de a efectua observatii numai asupra anumitor fenomene meteo nu si asupra altora, a trebuit atinsa acea inlantuire perfecta, in timp, spa-iu si scop, a trebuit, deci, acceptata o metodica de lucru unica.

Si, in cele din urma, meritoriu pentru bransa meteorologilor, s-a ajuns la performanta simultaneitatii globale in observarea atmosferei si la cea a standardizarii elementelor de observat si de masurat in atmosfera. Este foarte interesant de cunoscut drumul parcurs pana aici precum si importanta primordiala pe care o dau meteorologii OBSERVATIEI METEOROLOGICE astazi.

1.3. Observatia meteorologica, in conformitate cu normele Organizatiei Meteorologice Mondiale            

Observatia meteorologica consta in aprecierea caracteristicilor calitative ale fenomenelor, precum si in masurarea valorilor numerice ale diferitelor elemente meteorologice (“Regulamentul tehnic” al O.M.M., ad.1979).

Observatia meteorologica are o importanta multipla, deoarece sta la baza urmatoarelor activitati ale domeniului:

v   acumularea de date si de valori;

v   intocmirea de anuare, atlase si alte lucrari de specialitate;

v   informarea meteorologica curenta si fluenta a elaboratorilor de prognoze meteo;

v   asigurarea servirii contractuale cu date a diferitilor beneficiari;

v   asigurarea protectiei meteorologice a navigatiei aeriene, maritime, rutiere, etc.;

v   asigurarea schimbului international de date meteorologice impus de OMM.

Pentru a se garanta calitatea corespunzatoare ceruta de acelasi OMM a valorilor meteorologice, observatiile, masuratorile si determinarile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie efectuate corect si cu mare precizie, conform instructiunilor existente;

sa se utilizeze numai aparatura si instrumentatie verificata, calibrata si etalonata;

aparatura sa fie instalata conform instructiunilor de amplasare in perimetrul standard observational;

aparatura sa fie exploatata si intretinuta corect;

sa se noteze numai ceea ce s-a observat sau masurat cu adevarat;

sa fie efectuate la termenele stabilite.