Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




MICRORAFALELE

Meteorologie


MICRORAFALELE

De mult timp, curentii descendenti au fost identificati, ca facând parte din dinamica orajelor

si a producerii precipitatiilor. Cercetarile recente asociaza microrafalele cu diferite accidente aeriene



la aterizare sau decolare (frecvente mai ales în SUA).

Se considera, ca o microrafala este un curent descendent, larg de pâna la 4 km, care provoaca

o variatie violenta a directiei si vitezei vântului. Pilotii de avion trebuie sa evite aceste variatii

violente ale vântului la decolare, sau aterizare pentru a evita consecinte fatale. Microrafalele sunt

periculoase si pentru ambarcatiunile mici, care pot fi rasturnate de variatiile bruste si puternice ale

vântului. S-au semnalat cazuri, când asemenea variatii de vânt au propagat focul din paduri în

directii neasteptate, punând în pericol viata pompierilor.

Microrafalele se pot produce în conditiile cele mai diverse, însa majoritatea lor sunt generate

de 2 situatii extreme, exprimate de microrafalele uscate si microrafalele umede

Microrafalele uscate sunt specifice unui mediu foarte uscat. În aceste conditii norii

Cumulus au baza foarte ridicata, datorita umezelii scazute a aerului, precipitatiile se evapora înainte

de a atinge suprafata solului (purtând denumirea de ,,virga"), iar racirea provocata de aceasta

evaporatie, intensifica miscarile descendente ale aerului si creaza vânturi distrugatoare sub forma de

microrafale uscate

Microrafalele umede se produc într-un mediu excesiv de umed. Ele exista atunci când

curentii descendenti creasi de precipitatii întâlnesc un mediu local uscat la exteriorul norilor din car 22422p159w e

cad. Evaporatia provoaca o racire care accentueaza miscarile descendente, generând o microrafala

localizata, înecata într-un mediu de ploi puternice si formând astfel o microrafala umeda

Scurt istoric al studiului microrafalelor

Microrafalele au fost identificate prima data în anul 1974, de prof. Theodore Fujita, de la

Universitatea din Chicago. Studiile sale asupra a numeroase cazuri au condus la un proiect de

cercetare de mare amploare sub egida Centrului National de Cercetari Atmosferice de la Boulder,

din statul Colorado. Aceste studii au precizat modul de detectare a microrafalelor cu ajutorul radarului

(Doppler), care masoara viteza vântului în formatiunile noroase. Între anii 1970 si 1980 s-au

produs în SUA, datorita microrafalelor, 27 accidente de avion soldate cu 491 de morti si 206 raniti.

TORNADELE sI TROMBELE

Termenul de tornada tinde sa îl înlocuiasca din ce, în ce mai mult, termenul de tromba

utilizat altadata, mai ales în limba franceza. Exista totusi tendinta de a considera tromba ca un

fenomen mai putin dezvoltat decât tornada, care este acelasi fenomen, dar mult mai distructiv, asa

cum se cunoaste în mod curent în SUA. În Europa, unde numarul anual a acestor fenomene este mai

redus si, unde violenta lor maxima este mult mai rar atinsa decât în America de Nord, termenul de

tornada poate fi exagerat, dar din ce în ce mai utilizat. Subliniem, de asemenea ca, termenul de

tornada este folosit, deseori pe nedrept, în limbajul popular pentru a indica fenomene vântoase sau

orajoase, care nu au caracteristicile trombelor, însa sunt, mai curând, la nivelul violentei rafalelor de

oraje. De asemenea, expresia populara ,,trombe de apa" desemneaza precipitatiile torentiale care

sunt fenomene distincte fata de tornade.

Tornadele

Se caracterizeaza prin forta lor deosebit de distructiva, care se exercita asupra unui domeniu

limitat, curatind suprafata traversata de toate obiectele, care pot fi transportate. Vânturile lor

devastatoare pun în pericol viata oamenilor, deoarece antreneaza în aer diferite ramasite de obiecte

periculoase si, chiar, cladiri desprinse din temeliile lor.

Cuvântul tornada deriva de la vocabula spaniola tornada, care este participiul trecut de la

verbul tornar (a se învârti) si de asemenea de la cuvântul tronada (oraj).

Tehnic vorbind, tornada este o coloana de aer, care se învârte cu violenta, de obicei având un

diametru mic, provenind dintr-un nor instabil, care atinge suprafata terestra. Norul sub forma de

pâlnie, numit si ,,tuba" (instrument muzical) indica nasterea unei tornade, atunci când coloana

turbionara nu a atins înca solul.

Fenomene mai reduse si, mai putin violente prezinta, de asemenea, caracteristicile unei

tornade. De exemplu un turbion de vânt ascendent este o mica coloana de aer în rotatie, care face

putine pagube însa, ridica în aer frunzele sau hârtiile atunci când trece deasupra unui câmp sau a

unei strazi. Turbioanele de praf si de nisip, observate în tinuturile aride si desertice sunt coloane de

aer, care se ridica în spirala fiind materializate de praful si nisipul, pe care le contin. Aceste

turbioane pot atinge mai multe sute de metri în înaltime si dureaza câteva minute. Astfel de

turbioane difera de tornadele veritabile prin originea lor. Ele sunt generate de încalzirea intensa a

suprafetei terestre, în timp ce tornadele sunt rezultatul contrastului dintre curentii de aer cald si

curentii de aer rece din altitudine, care creaza instabilitatea în atmosfera si o puternica turbulenta.

Durata unei tornade

Pe parcursul existentei ei o tornada sufera numeroase modificari ale dimensiunii, formei si



comportamentului. În general, se disting 5 faze de evolutie (însa fiecare tornada poate prezenta si

variante individuale):

Norul în forma de pâlnie - Coloana de aer în rotatie se dezvolta, de regula, în interiorul

norului Cumulonimbus si se dirijeaza, apoi, spre sol. În timpul acestei prime faze, norul în forma de

pâlnie (numit si ,,tuba") coboara în vârtej (începând de la baza norului, în directia solului).

Faza de tornada propriu-zisa - Când aceasta coloana în rotatie atinge solul, ea devine

tornada, prin definitie. Atingerea solului de catre pâlnia norului devine vizibila. Însa, uneori, se

observa praf si ramasite de obiecte antrenate în vârtej deasupra solului, chiar înainte, ca tuba sa

atinga efectiv solul. În cazul trombelor slabe, formate în zonele climatice uscate, vârtejul de praf, de

la sol, apare înaintea pâlniei.

Faza de maturitate - În timpul acestei faze, ,,tuba" atinge cel mai mare diametru, fiind

totdeauna aproape verticala si, în cea mai mare parte a timpului, atingând solul, chiar daca, pe

traiectoria urmata, face sarituri (mai ales daca aceasta traiectorie este lunga).

În aceasta faza, tornada provoaca pagube grave tuturor obiectelor pe care le întâlneste în

cale. În zonele climatice uscate, ,,tuba" nu este decât un con mic, care depaseste baza norului,

coloana de aer în rotatie devenind vizibila, atunci când se umple de praf si ramasite de obiecte.

Faza de slabire - În timpul acestei faze, tuba se îngusteaza si se înclina, în raport cu

pozitia sa verticala de la început. Aria unde tornada provoaca pagube, devine restrânsa.

Faza de declin - Pe masura ce tuba degenereaza, ea capata aspectul unei coloane, cu

partea vizibila este contorsionata (sucita) si care, în final, dispare.

Norul în forma de pâlnie (,,tuba") este fenomenul ce caracterizeaza tornada. Aceasta este o

coloana de aer, de regula în forma de con invers, care devine strâmt, în descendenta sa spre sol.

Norul generator este aproape totdeauna un Cb apartinând unui oraj intens. ,,Tuba" devine vizibila

prin condensarea vaporilor de apa (în conditiile presiunii scazute din vârtejul de aer) si, de

asemenea, prin ramasitele de obiecte aspirate în masa turbionara, pe masura ce forta tornadei creste.

Într-o tornada ajunsa la maturitate se pot dezvolta mai multe exemplare de tuba, asociate cu mici

depresiuni, care se formeaza si dispar continuu, în timp ce se învârt în jurul tornadei principale.

Tuba poate capata mai multe forme: începând cu o coloana slaba rasucita, asemanatoare unei coarde

de culoare alba în tonuri cenusii, pâna la masa, amorfa si densa, reprezentata de un nor amenintator.

În Emisfera Nordica, tornadele se învârt în sens contrar acelor ceasornicului., însa au fost semnalate

si câteva cazuri cu un sens de rotatie opus (adica asemanatoare acelor ceasornicului). Secventele

filmate cu tornade au aratat ca fluxul vizibil al suprafetei tubei si a vecinatatii ei exterioare, face

aproape totdeauna o spirala dirijata spre înaltime.

Originile tornadelor

Mecanismul exact de formare a tornadei, numit si geneza tornadei, a devenit în ultimii ani,

subiectul unor cercetari fructuoase. Totusi, ramâne de rezolvat problema prevederii formarii unei

tornade cu o precizie absoluta, chiar când conditiile ei de producere par perfect reunite. Tornadele

sunt asociate, de regula, cu situatiile orajoase. Ele necesita un aer umed, cald pentru sezonul în care

se produc, cu vânt care bate, în general, dinspre sud. Un studiu efectuat în SUA, în anul 1986 a

aratat ca majoritatea tornadelor se produce atunci când temperatura aerului depaseste 18 C, iar

temperatura punctului de roua este mai mica de 10 C. Uneori, tornada provine dintr-o circulatie

ciclonica de talie medie, numita ,,mezociclon", situat într-un ansamblu orajos mai vast. Un

,,mezociclon" are un diametru de cca 15 km si contine curenti de aer calzi si reci, în miniatura, care

interactioneaza pentru a forma ,,tuba"

Formarea tornadelor este favorizata de anumite situatii meteorologice.

Una dintre aceste situatii este caracterizata printr-o advectie de aer cald si instabil venind

dinspre sud-sud-vest, în timp ce, deasupra este prezent un flux aerian vestic, mai rece si mai rapid,

venind dinspre Oc. Atlantic. În stratul atmosferic de baza, prezenta prealabila a advectiei apartinând

unei inversiuni termice, împiedica miscarile convective intense contribuind la mentinerea unei

puternice concentratii a umezelii în straturile de baza si, la împiedicarea risipirii, spre înaltime, a

energiei calorifice. O sectiune generala facuta în masa de aer, evidentiaza prezenta instabilitatii

provocata de convectia intensa cu variatii puternice de temperatura si umezeala, pe înaltimi mari.

Aceasta dinamica a curentilor ascendenti distruge rapid inversiunea termica. În straturile atmosferice

de baza se produce o puternica forfecare a vântului, atunci când un curent-jet contribuie la formarea

tornadei. Contractia mezociclonului, într-un cerc mai strâmt, genereaza o intensificare a vântului, în



conditiile unei presiuni din ce, în ce mai scazute din centrul mezociclonului si a existentei unor

curenti ascendenti din ce, în ce mai violenti. Acest proces, cunoscut sub numele de ,,conservarea

momentului angular" poate genera vânturi cu viteza de 80 km/h, pâna la 320 km/h.

Alta situatie, care favorizeaza formarea tornadelor se observa în sezonul de iarna în Franta,

Belgia, Olanda si M. Britanie si este caracterizata, prin trecerea de la vest, spre est a anumitor

fronturi reci si prin prezenta unei depresiuni foarte adânci în Nordul Europei. Aceasta depresiune

este însotita de efecte locale, care creaza instabilitatea necesara producerii fenomenului

(particularitatile orografice).

Directia de deplasare a tornadelor

Directia preferata mai ales în vestul Europei a tornadelor este, în general, dinspre vest-sudvest

spre nord-nord-est. Au fost semnalate, însa si cazuri de tornade cu deplasari dinspre directii

foarte diferite, cu schimbari bruste ale traiectoriei sau cu miscari în zig-zag, devenind apoi

stationare, sau executând cale întoarsa ori cercuri complete.

Viteza de deplasare a tornadelor

Tornadele studiate în Franta prezinta o mare diferenta de viteza, care oscileaza între 10 si 70

km/h. În Germania, tornada din 5 mai 1973 formata în landul Schleswig-Holstein se deplasa cu cca

60 km/h, la fel ca si tromba din 20 septembrie 1982, dintre Raucourt (Franta) si Wisembach (Belgia,

lânga Luxemburg). În SUA s-au produs tornade a caror viteza a depasit 100 km/h si având o viteza

medie de 56 km/h.

Viteza vântului în tornade

Nici un instrument de masurare a vântului nu a supravietuit unei tornade. Totusi s-au putut

estima viteze ale vântului în interiorul pâlniei tornadei cu mijloace mai putin directe. De exemplu în

SUA s-au utilizat filme si înregistrari video pentru a urmari traiectoria ramasitelor aspirate de

vânturile tornadei. Inginerii utilizeaza aceste date pentru a studia pagubele cauzate de tornade si a

calcula ordinul de marime al fortei necesare pentru a le produce. Mai recent a fost utilizat radarul

Doppler, care masoara direct viteza particulelor mici din aer, pentru a determina viteza vântului din

interiorul si vecinatatea tornadei.

Cea mai mare parte a cercetatorilor estimeaza ca viteza maxima a vântului în tornadele cele

mai puternice este de cca 450 km/h (125 m/s), ca în inima tornadei, curentii ascendenti ating 290

km/h (> 80 m/s) si ca viteza radiala de aspiratie (adica aerul aspirat) din exterior în directia inimei

tornadei este de 180 km/h (50 m/s).

Traiectoria unei tornade

Lungimea traiectoriei tornadelor nu este, de regula, mai mare de câtiva km. Totusi, unele

dintre ele depasesc 20 km si, rar, 40 km, însa adesea, cu lungi sarituri pe traseul lor. Astfel, tornada

din 20 septembrie 1982, dintre Raucourt (Franta) si Wisembach (Belgia), a parcurs cca 60 km (dar

cu o saritura lunga de aproape 15 km). La fel o tornada din landul Schleswig-Holstein a parcurs 62

km. Chiar si la latitudini foarte nordice se pot întâlni traiectorii destul de lungi. Astfel în Suedia, una

dintre tornadele din anul 1990 a produs pagube pe o distanta de 20 km.

Largimea maxima a traiectoriei tornadelor este cuprinsa frecvent între 50 m si 500 m, însa au

fost semnalate si unele cazuri cu largime mai mare. De exemplu, tornada de la Pommereuil (Franta)

care s-a produs la 27 iunie 1967 a atins, în anumite locuri, 2 km largime. La marile tornade, violenta

maxima nu este atinsa, în general, decât în spatiul restrâns de 100-200 m, a asa-numitei ,,inimi" a

tornadei. În SUA s-a constatat ca pagubele cele mai grave sunt produse uneori de turbioanele având

talie mica, dar foarte intense, care se învârt în jurul ,,tubei" principale.

Durata unei tornade

Tornadele nu dureaza, de regula, decât câteva minute, însa unele dintre ele pot avea o

existenta remarcabila. De exemplu tornada din 4 mai 1967 dintre Drubec si Barentin (Franta) a durat

cel putin 1,5 ore.

Repartitia tornadelor

Repartitia tornadelor este putin cunoscuta în Europa, însa cazuri cu asemenea fenomene sunt

semnalate în toate tarile, inclusiv în Scandinavia. În Franta, teritoriile preferate ale tornadelor se

gasesc în nord-vestul tarii. Aici, perturbatiile atmosferice venind dinspre Oc. Atlantic, constituie o

situatie favorabila formarii tornadelor daca întâlnesc aerul cald din straturile de baza ale atmosferei,

deplasat dinspre M. Mediterana. Un alt teritoriu este situata în regiunea Laguedoc, între M. Pirinei si

Masivul Central, însa, el extinde pâna la M. Jura, unde formarea tornadelor este influentata de

fenomenele locale produse de topografie.

În Elvetia, tornadele sunt mai frecvente în extremitatea vestica a tarii în cantonul Vaud.

În M. Britanie, tornadele se produc în Ţara Galilor si estul Angliei si, de asemenea, în vest,

dar cu o frecventa mai redusa.

În România este descrisa tornada din 12 august 2002, de la Facaieni (Câmpia Româna) care

s-a produs între orele 19 soldându-se cu 3 morti, 10 raniti, 15 case darâmate, câteva sute

avariate si 20 ha de padure distruse. Tornadele au fost semnalate si în Bulgaria, Ungaria, Rusia.

Sezoanele specifice tornadelor

În Europa, tornadele se produc în tot cursul anului. Totusi, în Franta, cele mai multe tornade

se observa în iunie si august, iar în perioada rece (XI-III) tornadele se înregistreaza mai ales în

interiorul tarii, fiind legate de liniile de ,,gren", formate înaintea fronturilor reci furtunoase, cum au



fost de exemplu cele din 2 si 4 ianuarie 1998 produse în regiunea Loirei (Vendée).

În M. Britanie, prezenta tornadelor în perioada rece este destul de frecventa si 1 pâna la 2

dintre acestea sunt tornade grupate.

Perioada din zi de producere a tornadelor

Tornadele prefera perioada cea mai calda a zilei, când insolatia si dezvoltarea norilor Cb sunt

maxime. Vara, aceasta perioada se întâlneste dupa amiaza si seara, iar în perioada rece, mai ales

dupa-amiaza. Totusi cazurile semnalate, noaptea sau dimineata, evidentiaza, ca tornadele nu pot fi

legate numai de încalzirea diurna a suprafetei active.

Tornadele grupate

Uneori se produc mai multe tornade în aceeasi situatie meteorologica si în aceeasi regiune.

Astfel în ziua de 24 iunie 1982 s-au produs 2 tornade în Franta una între Ervillers si Palluel, iar alta

între Serevillers si Pommereuil (foarte distrugatoare, soldate cu 80 de raniti, 7 morti si pagube

materiale grave).

În M. Britanie, tornadele grupate se produc, frecvent, în perioada rece de-a lungul fronturilor

reci: în ziua de 20 octombrie 1981 se numarau 70 de cazuri cu tornade, iar la 23 noiembrie, din

acelasi an, se înregistrau 102 cazuri cu tornade.

Exemple de tornade devastatoare

În Germania, tornada care a traversat M. Padurea Neagra în seara zilei de 10 iulie 1968 a

provocat pagube grave în orasul Pforzheim, cauzând 3 decese, distrugând 500 de cladiri si avariind

alte 1200.

În Franta, tornada din 25 iunie 1967 a provocat pagube între Azincourt si Merck-Saint-

Liévin (ridicând nivelul râurilor cu peste 2 m) si apoi între Zeggers-Cappel si Warheim (în

extremitatea nordica a Frantei). Acelasi fenomen a afectat apoi Belgia (Boezinge, la nord de Ypres,

apoi Oostmalle, la nord de Anvers), unde au fost distruse complet 117 cladiri si avariate înca 150.

De asemenea au fost produse distrugeri importante în Olanda, în localitatile Tricht si chaam (4

morti).

În ziua de 20 septembrie 1982, o tromba dezvoltata în Franta, s-a deplasat în Belgia,

devastând satul Léglise.

În ziua de 21 septembrie 1986, în sudul Angliei statiunea balneara Selsey (lânga Portsmouth)

a fost maturata de o tornada.

În ziua de 17 august 1986, tornada care a trecut peste localitatea Charité-sur-Loire (Franta) a

facut 1 mort si 14 raniti si de asemenea importante pagube materiale.

Alte tornade care au cauzat pagube considerabile au fost semnalate la 26 august 1985 în

Italia, în valea inferioara a Tadului si în provincia Trieste si în Suedia, în anul 1986, unde a fost

distrusa o padure.

Clasificarea tornadelor

În clasificarea intensitatii tornadelor se utilizeaza scara Fujita (dupa numele autorului), care

se refera la 3 parametri: viteza (sau forta) vântului, lungimea si largimea traiectoriei.

În Marea Britanie se utilizeaza, scara Torro, care este o continuare a scarii Beaufort.

Forta reprezinta viteza maxima a vântului atinsa de tornada. Întrucât tornadele distrug

instrumentele de masura a vântului, meteorologii utilizeaza fotografiile stricaciunilor provocate

pentru a deduce viteza (sau forta) pe care a atins-o vântul.

În principiu, dupa scara Fujita :

tornadele slabe sunt cuprinse între scarile F0 si F1

tornadele puternice sunt cuprinse între scarile F2 si F3

tornadele violente sunt cuprinse între scarile F4 si F5

- tabel simplificat -

Scara Fujita

Scara Categoria Forta (km/h) Pagube

F0 Slaba 60/100 Slabe: ramuri mici rupte, rasucirea antenelor si

panourilor, deplasarea rulotelor

F1

Slaba

Moderate: smulgerea tiglelor de pe acoperisuri,

deplasarea masinilor, rasturnarea rulotelor, smulgerea

arborilor

F2

Puternica

Importante: acoperisuri ridicate în întregime, obiecte

usoare transformate în proiectile, ruperea structurilor

usoare

F3 Puternica 240/320 Grave: smulgerea peretilor (zidurilor), arbori rupti,

proiectile de mari dimensiuni

F4 Violenta 320/410 Devastatoare: cladiri distruse, proiectile mari, arbori

antrenati în aer

F5 violenta >410 Incredibile: transportul obiectelor de mari dimensiuni

în aer etc

În Franta si M. Britanie, 95% dintre tornade fac parte din categorii F0 sau F1. De asemenea,

se estimeaza, ca în Franta, o tornada de forta F4, sau F5 se produce o data la 5-8 ani.




Document Info


Accesari: 4276
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )