ALVIŢA

ALVIŢA

Umplutura:

5 albusuri * 400 g zahar tos

300 g miez nuca * 300 g miere

* 1 lingura zeama de lamâie . 1 plic zahar vanilat

Foi de placinta fara grasime (de t& 717k1019h #259;ietei)

. 6 oua (60-70 g oul) * 600 g faina

Aluat:

Se face de cu seara: se bat ouale spuma, se amesteca cu faina si se framânta pâna nu se mai lipeste de mâna. Se întind 6 foi subtiri de marimea vasului în care vom pune alvita, se pun în tava si se coc usor douazeci de minute, la foc mic, în cuptor, una câte una

Umplutura:

* Miezul de nuca se încinge usor într-o tava, câteva minute, fara sa se rumeneasca, apoi se freaca între mâini, sa le cada cojile; se sparg în bucati mici

. într-o cratita de aproximativ 3 litri se bat albusurile spuma « Se pune mierea la foc mic, pâna ajunge sa clocoteasca (atentie sa nu dea în foc)

Se adauga zaharul si zeama de lamâie, împreuna si deodata

Vasul se se marginea plitei, si se mai bate amestecul (cu telul) înca vreun sfert de ora, pâna se întareste

Se toarna fierbinte peste spuma, amestecându-le pe foc potrivit (cu acelasi tel în forma de para) nebuneste, cu toata forta, sa nu se prinda, alt sfert de ora

Se ia în sfârsit de pe foc, se adauga zaharul vanilat si nucile, amestecându-le usor

Se captuseste un vas cu o coala mare de hârtie pergament

Se pun 3 foi de aluat în vas, peste hârtie, se rastoarna umplutura fierbinte si se niveleaza

. Se acopera cu celelalte 3 foi si se preseaza, sa se lipeasca

* Se înveleste bine alvita în foaia de pergament

* Se acopera cu o alta tava sau o scândura, sa se preseze, si se lasa la rece, 3-4 zile, sa se-ntareasca

Sub Baterea alvitei însa se întelege o datina, care se face totdeauna în ziua de Lasatul secului si care e uzitata mai cu seama între copiii din Muntenia, Leaga o sfoara de o grinda, în dreptul mesei sau în alt loc undeva; de capatul sforii leaga un cocolos bun de aluita, si apoi toti copiii stau roata de jur împrejurul mesei cu gurile cascate ca sa poata prinde cocolosul de aluita.

Unul poarta sfoara de jur împrejur pe la toti si, când se apropie botul de aluita pe la gurile lor, ei se rapad asupra lui ca sa-l prinda, caci care-/ prinde a lui este toata alvita aceea.

Pe urma, daca s-a prins cocolosul acela, mai pune altul si tot asa pâna se gateste toata aluita, pe care o cumparase în scopul acestei petreceri.

în Braila, în Galati, precum si în alte orase de pe malul Dunarii, alvita care e facuta din zahar, miez de nuca si faina si care e dulce si cleioasa, se joaca sau se bate astfel: Se bate în tavan un cui, de cui se prinde o ata, iar la capatul atei se leaga o bucata de aluita în care se pune un franc sau un galben.

Tatal balanteaza ata si toti cei din casa stau cu gura cascata ca sa prinda aluita.

Cine-o prinde cu gura o manânca si ia banul. Ceilalti îl invidiaza. Copiii care n-o pot prinde plâng.

Iar când se prinde alvita de parul vreunuia si nu se poate desface, atunci se nasc râsete.

Astfel petrec cu totii pâna dupa miezul noptii, anume ca sa fie straji pentru ca dupa credinta lor în ziua aceasta va sta Domnul nostru Hsus Hristos la judecata,

(S.F1. Marian - "Sarbatorile la români")