ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
arta taierii porcului
Porcul este considerat în vechi culturi animal sacru, animal emblematic pentru zei ai vegetatiei - Osin's (la egipteni, care îl identifica uneori chiar cu zeul), Demeter si Persefone (zeite agrare la greci), sau Ceres (zeita romana a grâului),
O versiune a legendei lui Adonis aminteste despre g 333l1122d elozia zeului razboiului, Ares, care a atâtat un porc mistret ce l-a sfâsiat pe Adonis. Drept urmare, adoratorii acestuia, ciclic, sacrificau ritual un porc si îl mâncau în ospete publice.
Crestinismul a acceptat practica sacrificarii porcului ca secventa a suitei de obiceiuri pregatitoare a marii sarbatori a Craciunului.
Exista un timp ritual al sacrificiului porcului - ziua de Ignat (20 decembrie) sau dupa Sfântul Vasile (aproximativ aceeasi zi pe stil vechi), dimineata în zori - moment al zilei propice multor practici rituale. în unele zone, la Paste este însa sacrificat un purcel "de lapte", ale carui semnificatii în acest moment de regenerare a naturii au la baza credintele în eficienta benefica asupra viitoarelor culturi a sacrificarii stravechiului spirit agrar.
"Daca nu tai porcul la Ignat, nu-i mai merge bine", "dupa Ignat, porcul slabeste" spun batrânii (dar aceasta nu înseamna ca nu sunt sate în care porcul este taiat a doua zi de Craciun (Vâlcea, Bacau, Prahova) sau a treia zi (Dâmbovita), conform unor interdictii privind consumul carnii de porc în prima zi de Craciun, "Când tai porcul, sa fie luna plina", "sa fie frig si umed" - sunt conditii carora, în sistemul de viata traditionala, li se acorda mare atentie.
Spatiul trebuie curatat bine si demarcat,
"însemnam locul printr-o linie", practica ce aminteste
ritualul de pregatire a actelor sacrificiale la romani prin-trasarea unui
cerc magic în jurul altarului. Totodata, sunt respectate gesturi si
formule rituale pentru "consacrarea" victimei: animalul este stropit cu
apa sfintita, este asezat cu capul spre rasarit,
pe fruntea lui sau pe ceafa este trasata cu cutitul o cruce pe
care se presara sare, capul de porc este "tras cu râtul înapoi", în
casa sunt rostite formule rituale.
("Doamne ajuta!", "Sa-l mâncam cu
sanatate!").
Sarea, simbol de puritate si curatenie, este utilizata în ritualul sacrificial înca de la romani, care o presarau pe capul victimei (împreuna cu boabe de orz) sau o ardeau pe altar pentru îmblânzirea zeilor Penati - zei ocrotitori ai caminului familial,
Obiceiurile legate de "taiatul" porcului scot în evidenta credintele în valoarea lui de simbol al vietii ca si în legaturile "de sânge" ce se realizeaza cu divinitatea (dar si între comeseni) în timpul consumarii carnii animalului sacrificat. Ca urmare, parul porcului (dupa ce a fost legat pentru bidinele) trebuie înmuiat în sânge "pentru ca sa nu se stinga neamul porcilor". De asemenea, sângele care curge în timpul sacrificiului trebuie strâns într-un vas cu mei, pentru utilizarea ulterioara în scopuri etnoiatrice. Aceleasi efecte tamaduitoare sunt atribuite unturii rezultate (mai ales cea de la porc negru taiat în timpul ritual al zilei de Ignat), Ansamblul ritual al "taierii"porcului este încheiat prin masa comuna, numita în genere "pomana porcului", pe alocuri "praznicul porcului" (Prahova), Ca forma de comuniune alimentara ce constituie faza finala a oricarui aci sacrificial, pomana porcului" depaseste prin semnificatiile ei conotatiile alimentare. In vechi tipare de viata traditionala, ea se desfasoara ntr-o atmosfera solemna, în liniste, realizându-se, în primul rând, comuniunea spirituala a participantilor la actul sacrificial înfaptuit,
(Ofelia Vaduva - "Pasi spre sacru")
|
