BOŢI

BOŢI

"Botii" sunt niste galuste taranesti din brânza de vaci (scoaca) care se fac în Apuseni în catunele motilor de dincolo de "creasta geografica" sau "creasta militara", cum i se mai spune (adica dincolo de ceea ce se vede din vale).

* 1 kg brânza de vaci * 5-7 oua (depinde de marime)

l ceasca de malai . 1 lingura untura

sare, câta va place

Malaiul se pune la prajit în untura pâna se schimba la fata

Ouale se bat bine apoi se freaca temeinic cu brânza

Se mai adauga la "aluat" jumatate din malai, 1 lingura de untura si ceva sare

Dupa ce s-au amestecat crema toate, se fac "boturi" rotunde si mici care se pun la fiert în apa clocotita cu sare

Când s-au întarit, se tavalesc prin malaiul ramas si se dau la masa

Cu creasta asta "militara" e o întreaga poveste. Cine crede ca Marea Unire , s-a datorat numai Adunarii românesti de la Alba lulia din 1 Decembrie 1918 si intelectualitatii greco-catolice, are o viziune patriotic-idilica istoriei.

Marile puteri victorioase hotarâsera, destul de corect, sa împarta înfrântul si destramatul Imperiu Austro-Ungar dupa criteriile populatiilor majoritare.

Aveau loc recensaminte, se facusera harti ale tuturor provinciilor imperiale dupa nationalitati, se pregateau înfiintarea de noi tari si frontiere.

Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, harti ale Transilvaniei în care zona montana, platouril^ locuite numai de români din Maramures, Oas, Hateg, Lapus, Apuseni, Nasaucketc, - apareau ca pustii, fiind dincolo de "creasta militara", de ce se vedea din vaile accesibile, într-o prima varianta, populatia maghiara, aglomerata în orase si în de câmpie, aparea ca majoritara în Ardeal, cu consecintele ce ar fi urmat de aici.

E meritul unor misiuni de geografi francezi de-a fi urcat pe toate cararile transilvane si de a fi inventariat si anuntat existenta a numeroase comunitati române, acolo unde hartile maghiare marcasera pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon,

Am avut bucuria de a-l fi cunoscut în 1993 pe domnul Robert Ficheux (traieste înca, în toamna lui '98 a împlinit exact 100 de ani) unul din cei ce au calcat cu piciorul muntii Apuseni imediat dupa razboi (i-am luat si un interviu filmat, împreuna cu Radu Grozea, pe care, din motive obscure si penibile, TVR nu 1-a difuzat).

E un domn în vârsta de aur, firav, foarte simpatic, vorbeste înca perfect româneste, cu un hazliu accent franco-motogan, ne-a facut sa râdem în hohote pe toti câti eram la acel dineu, români si francezi, Ne-a povestit cum mânca "boti" si bea vinars, cum vreau motii sa-l însoare cu fiicele lor "motzotzolles", cum dormea în iesle, privegheat de rasuflarile blânde ale vacilor.

Omul acela facuse si daruise istorie si geografie României.