ALTE DOCUMENTE
|
|||||
BORs ROMÂNESC
(Maria general Dobrescu "Bucataria moderna")
500 g piept vita * l os mare, cu maduva
l - 2 litri supa de carne » 2 cepe
l morcov . l felie varza
l jumatate radacina patrunjel * l sfecla
l jumatate pastârnac » l jumatate telina
4-5 cartofi * l jumatate litru bors
sare, piper boabe . 2 dl smântâna
foi verzi de leustean, marar, patrunjel
3 patlagele rosii (merge si bulionul, 2 linguri)
Carnea si osul spart se pun la fiert în apa rece
Se
spumeaza la timp, se lasa apoi sa fiarba pe coltul
masinii (de gatit
n,n.) 4 ore
Zarzavatul se taie astfel: morcovul feliute, ceapa
bob de orez, varza
taietei
Patrunjelul,
sfecla, pastârnacul, telina, rosiile se oparesc si se
taie
asa, mai marunt
» Cartofii se taie cubulete
« Borsul se fierbe separat, cu l ceapa
Dupa
3 ore de fiert se scoate osul, se scutura, se curata-n
ciorba si se
da la câini ori la ordonante
» Se pune tot zarzavatul, fara cartofi
Dupa 20 de minute se pun si aceia,
sa fiarba înca, destul
« Se toaca foile, se bat cu
smântâna
« La sfârsit se pune si
borsul, se potriveste de si piper
« Se varsa în castron frumos, peste
smântâna si verdeata
între 1900
si 1948, în România au aparut, pe lânga nenumarate
fascicole
si brosuri cu tematica
restrânsa, ("101 gateli din ciuperca", "Ouale si
ce
foloase dau ele") si câteva carti de bucate
monografice, cu sumar si registru
complete. Fiind tomuri serioase, simfonice,
groase cât caramida, cu mii de
retete, au adus imediat autoarelor o remarcabila notorietate în
epoca. Toate
erau doamne mari, profesoare de menaj eu studii în toata Europa iar
cartile
lor vadesc talent si
doxa gastronomica.
Dar numai Sanda Marin a ramas o autoritate
sigura a zilelor noastre, iar
asta nu pentru ca retetele ei au fost mai bune sau mai
numeroase decât ale
altora, ori mai limpede si mai
convingator scrise, ci pentru ca Sanda Marin a
propus bucataria cea mai
apropiata de traditia si mai de realitatea, de
posibilitatea româneasca; ei
cu zeci de editii e legata în primul rând de ce
se gaseste si deci de ce se manânca, de mii de ani, în Carpati,
Drept aceea, partea cea mai mare a româncelor de la
teara au datina
chiar în ziua cea dintâi a Postului mare, adica luni, de a
înacri sau a umplea
bors. Iar înacrirea
aceasta se face în urmatorul chip: moaie târâte de secara
cu apa rece într-un vas de lemn facut anume pentru acest scop
si numit
borseica, borserita, borciusca,
putinica de bors, budâi de bors, si budaias de
bors, toarna dupa aceea uncrop clocotit peste dânsele, le
amesteca bine si le
lasa putin ca sa se racoreasca; pe urma pun
husie în borseica anume ca
borsul umplut sa dospeasca si sa se
înacreasca mai repede.
O seama de românce, pe lânga cele
aratate, mai pun înca si vreo câteva
frunze curate de visin, anume ca brosul sa aiba gust
mai bun- iar altele pun
si vreo câteva felioare de sfecla rosie, ca sa fie
rosu ca sfecla.
Iar dupa ce au facut-o si aceasta, pun borseica în cotruta,
(S.F1, Marian - "Sarbatorile la români"}
|
