BOTI

BOŢI

"Botii" sunt niste galuste taranesti din brānza de vaci (scoaca) care se fac īn Apuseni īn catunele motilor de dincolo de "creasta geografic& 555i818f #259;" sau "creasta militara", cum i se mai spune (adica dincolo de ceea ce se vede din vale).

* 1 kg brānza de vaci * 5-7 oua (depinde de marime)

l ceasca de malai . 1 lingura untura

sare, cāta va place

Malaiul se pune la prajit īn untura pāna se schimba la fata

Ouale se bat bine apoi se freaca temeinic cu brānza

Se mai adauga la "aluat" jumatate din malai, 1 lingura de untura si ceva sare

Dupa ce s-au amestecat crema toate, se fac "boturi" rotunde si mici care se pun la fiert īn apa clocotita cu sare

Cānd s-au īntarit, se tavalesc prin malaiul ramas si se dau la masa

Cu creasta asta "militara" e o īntreaga poveste. Cine crede ca Marea Unire , s-a datorat numai Adunarii romānesti de la Alba lulia din 1 Decembrie 1918 si intelectualitatii greco-catolice, are o viziune patriotic-idilica istoriei.

Marile puteri victorioase hotarāsera, destul de corect, sa īmparta īnfrāntul si destramatul Imperiu Austro-Ungar dupa criteriile populatiilor majoritare.

Aveau loc recensaminte, se facusera harti ale tuturor provinciilor imperiale dupa nationalitati, se pregateau īnfiintarea de noi tari si frontiere.

Ungaria īnaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, harti ale Transilvaniei īn care zona montana, platouril^ locuite numai de romāni din Maramures, Oas, Hateg, Lapus, Apuseni, Nasaucketc, - apareau ca pustii, fiind dincolo de "creasta militara", de ce se vedea din vaile accesibile, īntr-o prima varianta, populatia maghiara, aglomerata īn orase si īn de cāmpie, aparea ca majoritara īn Ardeal, cu consecintele ce ar fi urmat de aici.

E meritul unor misiuni de geografi francezi de-a fi urcat pe toate cararile transilvane si de a fi inventariat si anuntat existenta a numeroase comunitati romāne, acolo unde hartile maghiare marcasera pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon,

Am avut bucuria de a-l fi cunoscut īn 1993 pe domnul Robert Ficheux (traieste īnca, īn toamna lui '98 a īmplinit exact 100 de ani) unul din cei ce au calcat cu piciorul muntii Apuseni imediat dupa razboi (i-am luat si un interviu filmat, īmpreuna cu Radu Grozea, pe care, din motive obscure si penibile, TVR nu 1-a difuzat).

E un domn īn vārsta de aur, firav, foarte simpatic, vorbeste īnca perfect romāneste, cu un hazliu accent franco-motogan, ne-a facut sa rādem īn hohote pe toti cāti eram la acel dineu, romāni si francezi, Ne-a povestit cum mānca "boti" si bea vinars, cum vreau motii sa-l īnsoare cu fiicele lor "motzotzolles", cum dormea īn iesle, privegheat de rasuflarile blānde ale vacilor.

Omul acela facuse si daruise istorie si geografie Romāniei.