BRANZA IN COAJA DE BRAD

BRÂNZA ÎN COAJĂ DE BRAD

E si nu e brânza de burduf, pentru ca nu e usturoasa - un defect din pacate destul de neplacut si de raspândit al burdufului obisnuit.

E mai degraba un cas foarte gras de oaie (sigur ca stiu ce e, dar sunt s 12212v214m ecrete ciobanesti pe care e bine sa te prefaci ca le banui doar, daca vrei sa mai calci pragul stânii), Scurs si uscat foarte bine, casul se framânta cu ceva sare, cât sa-i dea
gust

Se îndeasa casul sarat si framântat în burdufuri cilindrice de coaja de brad, cusute cu sfoara

Se coase si un capac

. Se da la fum rece de cetina si rumegus de brad, cel putin o saptamâna
* Se poate si fara fum - coaja bradului lucreaza remarcabil si neafumata, dând casului un atragator iz de cetina

Brânza - ea însasi foarte buna - ia si de la coaja bradului si de la fum un amestec de gusturi si mirosuri extrem de savuroase, în tot Argesul de sub munte dar si în tinuturile Rucarului, Branului si Bârsei, precum si în Vrancea, brânza aceasta, afumata sau nu, e vânata de toti cunoscatorii, ca o bucata de pret (pacat ca derbedei lacomi si necontrolati, profitând de notorietatea deja europeana a - culoarului gastronomic Rucar-Bran - unde zeci de tarani îsi vând produsele direct în sosea - ascund sub coaja de brad toate mizeriile). Aperitiv prin excelenta, brânza în coaja cere tuica, o tuica parfumata de Domnesti sau Babeni, egala numai cu cea de Valeni de Munte.

Hora Sântiliei e un obicei prenuptial din ziu  de Sântilie, când ciobanii coborâti de la stâna îsi "bagau în joc" dragutele, în zonele pastorale, fetele câstigau statut de "fete mari" si puteau fi petite în vederea casatoriei numai dupa intrarea lor în hora, dupa un anumit ceremonial, la Sântilie, De aceea, fetele asteptau cu neliniste Hora întrucât cele nebagate în joc de feciori aveau sa priveasca hora de pe margine înca un an (si înca tot atâta pâna la casatorie).

Cu o zi înainte de Hora ciobanii faceau cadou dragutelor lor câte o furca de tors crestata din dorul aprins în singuratatea si linistea muntilor si câte o cocuta de cas modelata în tipar, simbol al afectiunii si intentiilor de casatorie,

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an")