BURTĂ DE PORC UMPLUTĂ
Mai putin cunoscuta, aceasta reteta din Muntenia de sud 1-a entuziasmat la vremea ei pe Pastorel dar si pe generalul Burtalau (Berthelot) fost militar de mare cariera franco-româna în primul razboi mondial, om falnic si mâncau, azi nume de strad& 949w2222j #259; în buricul Bucurestilor - unde e si... Paideia! (vedeti cum se tese încet o plasa de cuvinte ademenitoare, menita sa va seduca - introduca, prin atmosfera - burta, Burtalau, buric,..?)
3 burti de porc * 5 cepe
lingurita piper pisat . 2 legaturi groase de marar
legaturi groase de patrunjel . 1 jumatate lingura sare
l morcov * 1 lingura untura de rinichi
3 linguri iaurt * 100 ml otet
1 capatâna usturoi
* Se spala burtile, se oparesc, se rad de pielitele zbârcite, se freaca cu sare si malai, se mai oparesc o data
* Se pun 2 burti la fiert, în 3 1 apa, cu 2 cepe
* Dupa 1 ora se scot, se scurg, se toaca cu înca 2 cepe crude
* Se toaca verdeata
. Se frcaca-burtile tocate cu jumatate din verdeata, sarea si piperul pisat
* Se umple burta
nefiarta, se coase bine, se da la fiert în zeama de ia celelalte
burti, la care se adauga otet
* Se completeaza cu apa,
sa fiarba îmbelsugat 2 ore
Se încinge cuptorul
Se toaca 1 ceapa, 1 morcov
* Dupa 2 ore aproximativ, la zeama se adauga ceapa, morcovul si untura
. Se da la
cuptor, acoperit, la foc molcom înca 1 ora si mai bine
* Se toaca usturoiul, se
freaca cu iaurt si zeama de la fiertura
Se toarna usturoiul peste burta; sosul n-ar trebui sa fi ramas mai mult de 1 litru
Mai fierbe înca o jumatate de ora, sa se îngroase sosul ca lumea
Se scoate din cuptor, se presara cu verdeata ramasa, se ofera fierbinte, cu mujdei, ardei iute sau muraturi
Daca un general francez, învatat la furculita fina, s-a lasat destabilizat de vârlavele bucate muntenesti, va puteti imagina cum am reactionat noi, cei deja plimbati pe lânga ciorbele si tuslamalele de zahana, când am avut o surpriza atât de neasteptata ca burta umpluta! în primul rând trebuia sa-i gasim vinul, unul rosu, desigur, ca e lucru porcesc si cu fala întocmit. Dar nu unul greu, ca avem, uite, verdeata, iaurt: merge si ca intrare, merge si ca fel de mijloc. Asa ca rosu-rosu, dar mai blând.
Dupa câteva tocmeli iritate, am ales un Mcrlot, un vin care se poarta foarte frumos în toamnele lungi de la Vânju Mare - iesind într-o haina rosie-violeta cu buchet net, scurt ca un fulger, de, cum sa zic, cupru pur frecat cu papadii si boabe de mure uscate - daruind lumii delicatete si nerv sportiv, si mai ales finete în gust.
Taina: Regula, devenita pravila strasnica pentru multi, cum ca vinul rosu se bea la temperatura camerei, e din ce în ce mai relativa: pe vremea când s-a batut în cuie legea asta, între zidurile groase ale castelelor france nu erau mai mult de paisprezece-optsprezece grade. Or, în chitimiile noastre de la etajul opt, vara, sunt patruzeci de grade sub pat! în etuva vinul rosu "sambrat" devine un ceai cu emanatii gretoase !
Pastrat la patru grade si baut la nu mai mult de cincisprezece, hai, douazeci de grade, vinul rosu e el însusi, suprem si plin de forte declarate.
|
