CIORBĂ DE MIEL

CIORBĂ DE MIEL

Simbol al primaverii - putini o manânca dincolo de aprilie si mai - e sinonima cu bucuria astronomica si rituala a Pastelui crestin.

. 1 cap miel, gât, coada, merg si alte bucati de carne cu os, orice în afara de muschii spatelui, carnea pulpelor si maruntaielor, care direct la friptura si drob ajung

3 morcovi .2 pastârnaci . 1 telina
* 2 cepe . 100 g orez * 2 oua

200 ml smântâna . 100 g macris . leustean, tarhon

. 20 boabe piper . sare . 11 bors (eventual 100 ml otet)

. Se pregateste capul: se taie partea din fata, cu dinti, a botului, se scot globii ochilor (nu-l mai doare bietul!); se spala narile cu apa si se curata cu vârful cutitului

. Se taie gâtul si restul carnii în bucati potrivite polonicului
. Se taie marunt zarzavatul - morcovii, pastârnacul, telina si ceapa
. Se pun ceapa si zarzavatul la fiert în 31 apa rece cu carnea, piperul si o lingurita de sare (sa se închege spuma)

Se spumuieste

Dupa o ora de fiert molcomit se adauga orezul spalat si macrisul tocat

Dupa alte douazeci de minute se adauga si borsul (cam o jumatate litru, normal, 11 daca va place mai acra) si se mai lasa câteva clocote

Fiertura are voie si e bine sa scada* 1 litru, dar nu mai mult, ca se-ndeseste prea tare. Daca a scazut mai mult se completeaza

. Se ia de pe foc, se drege cu smântâna batuta cu ouale si putina zeama din ciorba, se sareaza

. Se presara leustean si tarhon tocate în afara de oua rosii, pasca, colaci si cozonac, cas dulce, usturoi si ceapa verde, Pastele românesc înseamna drob, ciorba, friptura la cuptor, stufat, totul de miel. E marele prânz de dupa post, e explozia primaverii, e o masa de sarbatoare, un amestec de veselie, abundenta isterica si solemnitate religioasa.

Mielul Domnului reda tuturor speranta,

Blajinii sunt reprezentari mitice ale oamenilor primordiali, ale mosilor si stramosilor tuturor, celebrate primavara, de obicei în ziua de Blajinii, hotarul dintre "lumea de aici" si "lumea de dincolo", traiesc pe malurile Apei Sâmbetei, la varsarea acesteia în Soborul Pamântului, Blajinii sunt oameni credinciosi, buni la suflet, blânzi si întelepti, incapabili de a face rau. Desi duc o viata austera, cu posturi severe, ei nu stiu sa calculeze sarbatorile, în special Pastele. Blajinii afla de sarbatoarea Pastelul cu o întârziere de opt sau mai multe zile, când vad ca sosesc pe Apa Sâmbetei cojile de ou rosu aruncate în apa curgatoare în vinerea sau sâmbata de Saptamâna Patimilor.

Ca înfatisare ar f i oameni de statura mica, ce umbla goi si au corpul acoperit cu pâr. Barbatii se întâlnesc cu femeile numai o data pe an, la Pastele Blajinilor, când se împerecheaza pentru a face copii.

Baietii sunt crescuti de mame pâna când acestia pot sa mearga si sa se hraneasca singuri, dupa care traiesc, în izolare si asceza, împreuna cu barbatii.

De ziua lor, la Pastele Blajinilor sau Lunea Mortilor, femeile bocesc la morminte, dau de pomana oua rosii si alte alimente, se fac libatîuni, au loc ospete rituale în cimitire sau în câmp, la "iarba verde" etc. (Moldova, Bucovina, Dobrogea, Maramures, Bistrita-Nâsaud)

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an")