CIORBĂ DE SALATĂ VERDE
In Transilvania ciorba de salata verde se potriveste cam de Sarbatoarea Maialului si se complica cu mii de chestii neasteptate (ca si mâncarea de andive în "Taverne des Italiens").
Asta înseamna doar ca radacina e subtire si cam plata si trebuie sprijinita,
* 1 kg salata verde 0,5 1 zer de la brânza de vaci
* 200 ml lapte prins 4 oua
. 100 g slanina afumata 100 ml smântâna
* 100 g cârnat afumat capatâna mica usturoi
l ceapa mica 1 morcov
l lingurita boia verdeata: marar, leustean, patrunjel
2 linguri untdelemn 25 g faina
sare
* Se spala bine salata, se taie marunt "pestisori"
Se taie cârnatul cât mai marunt
Se rade ceapa mare si morcovul
Se pun toate la fiert pe foc mic în 2 1 apa clocotita
Se rade si ceapa mica
Se rumeneste faina într-o eratita, la foc mic, amestecând mereu
* Se ia de pe foc, se amesteca bine cu untdelemnul si ceapa mica rasa, pâna devine un sos subtire
Se taie slanina feliute mici si subtiri
Se pune la prajit într-o tigaita
Când s-a rumenit peste tot se scoate într-o farfurioara
Se bat isteric 3 oua
Se pun la prajit în grasimea de slanina - omleta trebuie rumenita bine pe ambele parti
. Se taie omleta,
întâi feliute si apoi patratele
* Se piseaza usturoiul, se
freaca cu paprica
Daca a fiert ciorba 45 minute se pun si faina cu ceapa si untdelemnul, si slanina prajita, si omleta, si paprica cu usturoi, amestecând de câteva ori, pâna se omogenizeaza
Ciorba mai fierbe un sfert de ora, timp în care se bate oul cu smântâna, laptele acru si zerul
* Se toaca verdeata
* Se drege ciorba cu ale laptelui, lasând-o înca un pic pe foc, sa nu se raceasca - amestecând lenes - dar nici sa clocoteasca iar nu-i bine
Se ia de pe foc la primul semn de fierbere, se adauga verdeata, se potriveste de sare
Desi constienti (uneori!) de binefacerile vitaminelor din vegetale - mai ales primavara - ardelenii nu accepta totusi sa n-aiba trup mâncarea (teorie pe care o extind în multe: beau rachiuri de 60 grade - drept pentru care în cea mai mare parte din Transilvania vinul e doar apa chioara - femeia trebuie sa aiba carne deasa si multa pe ea, ca "sa ai pe ce pune mâna" - altfel e "o târa hidoasa").
Nu uit o întâmplare din Ohaba mea natala: primesc de la Comandantul Cousteau prin '91, chiar de Rusalii - înca se juca pe "Dealul Maial" sub Arminden o sticla de coniac scoasa chiar din privnitele castelului Cognac; doispe ani vechime, dop înfundat cu presa de turtit masini, praf si urme de pânza de paianjen tot arsenalul!
Unchiul Aurel, Dumnezeu sa-l ierte, gaseste sticla, se repede bucuros - n-o sa-i uit niciodata zâmbetul încântat - o desface, dracu* stie cum, si, înainte ca eu sa pot reactiona, duce butelca la gura si scurge jumatate pe gât. Se opreste, o priveste uluit, apoi, vadit dezamagit, mi-o întinde. "Degeaba ai laudat-o atât, nu-i asa tare!"
Ridicarea Armindenului, secventa ceremonia/d a Pomului de Mai reprezinta nasterea simbolica a zeului vegetatiei, înlocuit de un arbore taiat (sacrificat) din padure, împodobit de ceata feciorilor la date calendaristice diferite (Sângeorz, Arminden, Ispas sau Rusalii).
Ceata de feciori taie cel mai falnic copac din codrul proaspat înfrunzit si îl ridica în centrul satului (la biserica, între hotare, în tarina, la stâna, pe pasunile vitelor).
Transportul butucului din padure, de la locul mortii la locul ridicarii (renasterii) se realizeaza, conform traditiei, pe o teleguta trasa de boi sau de feciori.
Uneori, "mortul" este purtat pe umerii feciorilor, O
grija deosebita se acorda "gâtatului" sau împodobirii Armindenului:
Trunchiul copacului curatat de coaja si de ramuri pâna
la vârf, unde se lasa câteva crengute, sa aminteasca de
tineretea copacului. Pe cioturile din lemn si în cuiele batute în
trunchi se agata cununile si "struturile"
confectionate de fete din flori de câmp si de gradina, din
spice de grâu si frunze verzi. La baza vârfului înfrunzit se leaga un
prosop frumos împodobit, un colac si, adesea, o sticla de
tuica, La momentul solemn al ridicarii (nasterii) pomului,
care poate fi diferit,
de la sat la sat (dimineata, seara sau amiaza zilei de
sarbatoare a zeului fitomorf), asista întreaga obste
anuntata prin cunoscutul strigat peste sat: "Hai:dat!
maaâ la ridicatu* Armindenului!" în explozia de bucurie a
asistentei, feciorii formeaza un cerc în jurul "zeului" si
petrec, din mâna în mâna, o sticla de palinca în
directia acelor de ceasornic si a mersului aparent al Soarelui pe
bolta cerului, de la rasarit la apus.
Petrecerea, ospatul si buna dispozitie se continua în sat, la joc, si în cimitir, la mesele mosilor (mortilor). Armindenul împodobit vegheaza, de la înaltimea sa de zeu, holdele si turmele de vite, îndeparteaza furtunile si grindinile, precum si vrajitoarele care încearca sa fure rodul semanaturilor si laptele vitelor,
(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an)
|
