CIORBA DE GASCA

CIORBĂ DE GĀSCĂ

In cāmpiile aradene, gāsca e la mare pret iar felul destul de sofisticat īn care e gatita aminteste de o anume medievalitate europeana, alchimista si obsedata de mirodenii,

l gāsca  * 2 morcovi * 1 telina mica

2 linguri pasta ardei * 1 varza mica * 3 rosii rascoapte

l sfecla rosie mica * 1 gulioara * 1 lingura paprica

3 foi de dafin  * 1 ceasca lapte . 1 pahar otet

2 linguri miere  * 2 linguri pasta rosii . 2 cepe

l ceasca smāntāna * leustean . 200 g slanina afumata

sare, piper boabe, paprica iute - ce si cāt va place

* Se pregateste gāsca, se taie bucati mici de-un blid cinstit, se pune la fiert īn 3 litri de apa putin sarata, cu ceva boabe de piper

* Se grijesc legumele si zarzavaturile, se toaca din cutit, se pun toate deoparte, sa astepte urmarea

Cānd gāsca a fiert 1 jumatate de ora, se ia cu polonicul grasimea clocotita si se arunca peste legume, sa le opareasca

Completam cu apa din cānd īn cānd, daca e nevoie - la sfārsit trebuie sa ramāna cam 2 litri de zeama (e o ciorba mai groasa)

* Slanina se taie bucatele si se pune la prajit īntr-o cratita īncapatoare

. Cānd si-a lasat untura, se adauga la prajit paprica, legumele si zarzavaturile oparite, cu zeama lor, sa se caleasca, amestecānd mereu cam 1 sfert de ora

* Gāsca fierbe īnainte, de vreo ora, asa ca se pun īn ciorba si legumele si zarzavaturile, plus lapte, foi de dafin, otet, miere, pasta de ardei, pasta de rosii, sa dea īn clocote mai mult de 1 jumatate de ora

. Leusteanul se toaca marunt

* Smāntāna se aposeste cu un polonic-doua de zeama fierbinte
* Se potriveste zeama de si boia iute, se mai lasa doua-trei clocote si se da deoparte

. Se adauga smāntāna si leusteanul

Taina: Celor īnfricosati de aventuri periculoase si colesterol nu le putem oferi aceasta ciorba cu lapte, otet si miere decāt degresata si cu iaurt acrisor īn loc de smāntāna.

Dar tot īti taie rasuflarea prabusirea īn aceasta ambrozie!

Romānii din unele parti ale Banatului, pe lānga datinele si credintele uzitate īn ziua de Sdn-Toader, care s-au īnsirat īn capitolele premergatoare, mai au īnca si aceea de a rateza stupii, anume ca sa produca īn acel an multa miere si ceara,

Deci stapāna casei, facānd īn ziua de Sān-Toader sau Sān-Toaderul cel mare, fiecaruia din familie, dupa cum īi vārsta si marimea, cāte o pogace, o unge cu miere de aceasta sau si cu alta miere si o da apoi fiecaruia s~o manānce dimineata pe nemāncate, anume ca sa fie sanatosi īn decursul anului.

Dupa Sān-Toader, muierile (mamele), lasānd putina miere din care au uns pogacele membrilor familiei, sāmbata, la Calul cel mare, ung fetele īn frunte, pe piept, pe māini, pe genunchi, atunci cānd se duc la o atare petrecere.

Tot in miere de aceasta pun putina faina de la doua case ce cauta un catra alta si, mestecate cu o bucata de sare ce s-a purtat la poale de marti pāna īn alta marti, fac o turta si din asta manānca fetele si zic-, -Precum turta asta-i dulce si o manānca toata lumea cu drag, asa si eu sa fiu dulce si vazuta la cine ma vede, cu cine vorbesc, unde sed si lucrez!

Din-aceasta pun apoi bucatele mici si soacrei si barbatului īn māncare,

(din S,FI, Marian - "Sarbatori/e la romāni"}