CLĂTITE BRAsOVENE

CLĂTITE BRAsOVENE

Aluat:

300 g faina * 3 oua

2 cesti lapte (cam 500 ml) . sare, dupa pofta

Coaja:

* 3 oua * 200 g pesmet

Prajeala:

4 linguri untura

Umplutura:

l ceapa * 2 oua

piper, sare, papriea, dupa chef * 1 lingura faina

l pahar lapte . 1 legatura marar

câteva frunze de tarhon * 2 linguri untura

putin cimbru uscat (o priza adica cât iei cu trei degete)

l kg ciuperci (sau carne de pui, sau ficatei de pasare, sau mu& 11411s1813l #351;chiulet fraged de porc)

Sos:

. Cel de rosii (îl gasiti pe undeva pe-aici, prin carte, nu stiu unde 1-au pus astia de la tipografie, pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic când s-au aranjat farfuriile)

Umplutura:

. Se grijesc bine ciupercile sau carnea (se poate pune jumatate carne, jumatate ciuperci)

* Ceapa se toaca cât se poate
* Se încinge untura

Ceapa si ciupercile (carnea) se pun împreuna la prajit
* Faina se desface în lapte rece si se bate cu oul

Se toaca marunt marar si tarhon

. Când s-au muiat si rumenit usor ciupercile (carnea) si ceapa, se adauga sosul cu lapte si ou, cimbru, piper, sare, boia; se amesteca bine si se lasa sa mai fiarba câteva minute, pâna se-ntareste asta umplutura

. Se amesteca cu verdeata

Alta umplutura» de oras:

. 500 g sunca de Praga tocata, 2 oua, o ceasca smântâna, sare, piper
(de fapt, ca la orice clatita, orice combinatie e posibila)

Aluat:

. Clatitele brasovence se fac un pic mai groase si într-o tigaie mai mare, sa încapa umplutura si sa se poata închide la capete

* Se prajesc în untura; din ce v-am spus eu mai sus nu ies mai mult de 15-16 clatite

Umplerea:

* Clatitele calde se umplu cu ce-am pregatit si cum am spus mai sus si se ruleaza, înfundând capetele

Coaja si prajeala:

Se bat ouale

Se încinge untura multa, ca pentru snitel

Clatitele se trec prin ou, apoi prin pesmet si se pun la prajit pâna se coloreaza pesmetul si se face coaja (asta-i partea de originalitate a brasovencei)

Se scot clatitele (daca vreti, se pun si pe sugativa) se  aseaza in castron

Taine: Sosul de rosii, fierbinte, nu se toarna în castron, ca se înmoaie brasovencele, ci îsi pune fiecare în farfurie, când se-apuca de mâncat.

Daca nu aveti chef sa mai faceti si sos de rosii ca la carte, puteti fierbe 2 cesti de bulion de rosii, 1 pahar cu vin si o lingura de zahar, boabe piper, 2 foi de dafin si sa-i ziceti sos, ca tot un sos e.

Daca nu va plac rosiile, încalziti 1 ceasca de smântâna, tocati niste marar si amestecatî-le - iarasi tot sos de clatite iese.

E o mâncare foarte speciala, gustoasa si temeinica, pe care lelea Lucretia, cea de-l tine cu bucate pe al Marcului, ne-o ofera de Lasatul Secului cu verzituri foarte simplu (din cutie) fierte: pastai de fasole si mazare boabe.

Vinul lor a fost, de când ma stiu, un rosu lejer. Dar rosiile (sau rosurile?) în Ardeal, mai ales pe lânga Brasov, fie ele "lejere" sau grele, nu sunt prea acasa. Asa ca ori mergem la Arad, dupa Cadarca (dar e departe si se racesc clatitele) ori o taiem prin Oituz si fuga la Nicoresti, sa luam Babeasca Neagra. Sau, mai bine, ne lasam prin Bran, spre sud si ajungem repede la Dragasani, unde echipa lui Emil Banita tocmai a lansat pe valurile furtunoase ale lumii un vin negru de masa, nou creat, Novac,

Aflat în vecinatatea Sâmburestilor, deci a viei celui mai mineralizat si mai întunecat Cabernet Sauvignon românesc, ca lânga o provocare, la Dragasani plutea de mult în aer aparitia logica a unui rosu de succes (pe lânga marile sale certitudini albe - Tamâioasa, Sauvignon si Crâmposie) aparitie care, însa, de neînteles, întârzia.

Orizontul de asteptare aproape ca se întunecase când, iata, în primavara lui '97, s-a lansat acest nou nascut, Novac, un vin de masa mai negru la culoare (deci mai extractiv, adica care stoarce mai mult din bobul de strugure) decât orice alt vin românesc. Cei câtiva cunoscatori care 1-au examinat spun ca va face cariera. Mie mi-a placut: acrisor si proaspat, are nerv (mai trebuie, însa, echilibrat).

Bine ati venit deci în lume, Printe al întunericului, la lumina Voastra o sa ne-ncalzim oasele înghetate de sete! Multumiri, domnule Emil Banita, dumneavoastra si echipei dumneavoastra de cercetare de la Statiunea Dragasani, ceea ce ati creat ne face pe toti mai bogati!

Sa dam fastuoaselor clatite de Brasov ce e al clatitelor, un vinisor cinstit si fraged, Novacul.

Drept aceea, poporul, si anume atât tineretul cât si cei înaintati în vârsta, vazând ca s-a apropiat Postul mare, în decursul caruia trebuie sa se abtie de la orisice petrecere si desfatare, caci la din contra ar fi considerat si tinut mai rau decât un pagân sau capcân, cum a sosit Lasatul secului cauta ca sa faca joc, sa manânce tot felul de bucate si sa petreaca cât se poate de bine, caci nimeni nu poate sa stie ori de va mai ajunge pâna la capatul padurii acesteia, adeca pâna la sfârsitul postului.

Iar femeile, atât cele din Bucovina cât si cele din Transilvania, încep acum de sâmbata dupa amiaza a fierbe si a coace fel de fel de mâncari si copturi, ca sa aiba pe a doua zi într-ales si în prisosinta nu numai pentru cei de casa, ci si pentru neamurile, amicii si cunoscutii cei mai de aproape, care s-ar întâmpla sa-i cerceteze si sa petreaca vreo doua-trei ore împreuna.

Cele mai uzitate mâncari de Lasatul secului sunt: tot felul de placinte, placinte în tavale, învârtite, lapte dulce cu togmagî sau taletei si brânza cu smântâna,

Sosind lasatul secului, fiecare cosas trebuie nu numai sa guste din toate bucatele acestea, ci sa manânce bine si sa se sature cumsecade, anume ca nimaruia sa nu-l vie si sa-i fie dor de frupt în decursul postului ce urmeaza pâna la Pasti.

Dupa amiaza se strâng mai multi insi, vecini si cunoscuti, la o casa anumita, si cu deosebire neamurile cele mai de aproape, unde petrec apoi împreuna mâncând, bând si veselindu-se pâna într-un târziu de noapte. în urma, dupa ce au mâncat, s-au veselit si s-au petrecut de ajuns, adica dupa ce au facut Lasatul secului, toti cei de casa îndatineaza a mânca câte un ou de gaina, fiert sau copt, anume ca sa le para postul ce urmeaza scurt, mic si usor ca un ou, apoi sa fie tari si sanatosi ca oul în tot decursul postului, si cum manânca oul de iute, asa sa treaca si postul de iute.

Iar când îl manânca zic:

Qusor, ousor

Sa-mi para postul usor!

în unele sate însa e datina ca toti cei de casa sa manânce din unul si acelasi ou.

Tot asa fac si românii din Moldova.

(S.FLMarian - "Sarbatorile la români")