ALTE DOCUMENTE
|
|||||||||
CLĂTITE CU CE-O FI
Oricât vi s-ar parea de ciudat, suntem diferiti de toti pâna si în clatite!
Clatita frantuzeasca e ceva mai casanta si mai poroasa decât cea mioritica, 13413h77n nu se poate re-ncalzi, pentru ca se sparge si se usuca iasca (crep!).
Clatita ruseasca, blini, este mult mai groasa si cu compozitie mai complicata decât a noastra.
Clatita carpatina e unica deci, în simplitatea ei supla (nu simtiti, în sfârsit, un fior patriotic? nu va vine sa va ridicati în picioare si, cu clatita fluturând ca o flamura în gând, în mâna si în gura, sa morfoliti un imn de slava gliei strabune si roditoare?)! Traiasca clatita Noastra!
l ou . 1 lingura faina cu vârf . ulei
l praf de sare . 1 pahar cu lapte recisor (100 ml)
Se amesteca oul cu faina
Se adauga laptele si sarea, si se bat bine împreuna
Se lasa sa respire 1 sfert de ora
O tigaita de tabla, cu coada lunga, se unge cu ulei si se încinge pe foc iute
Se scurge uleiul într-o canita, sa ramâna doar o pelicula pe tigaie, se pune iar pe foc
Se agita pasta (cu polonicul) si se umple cam o jumatate de polonic de zeama la o tigaita de 20-25 cm diametru
Se toarna si se joaca pasta pâna acopera tot fundul tigaii încinse
Când s-a desprins de tabla (o mai ajutam pe margini) clatita se întoarce cu un cutit lat (sau prin aruncare, cine poate)
Se lasa sa se rumeneasca pâna joaca-n tigaie si se varsa în farfurie, unde o asteapta lista interminabila de umpluturi dulci, sarate, piperate, cu fructe, cu carnate, cu laptate, cu de toate...
|
