ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
COZONAC BUCOVINESC
1,200 kg faina buna 500
g mieji de nuca
* 1 pahar miere 15 oua
200 g stafide 2 pahare unt + 50 g pentru uns tavi
2 cesti lapte 400 g zahar
* 50 g drojdie coaja de la o lamâie
* 2 plicuri zahar vanilat l lingurita esenta rom
l lingurita sare
Laptele se amesteca cu zaharul si se lasa sa se încalzeasca, dar numai putin, pe marginea plitei
Untul se pune si el la loc caldut, sa se topeasca
* Se separa albusurile de galbenusuri; albusurile se bat rau, ca la sectie, galbenusurile se freaca cu putin zahar
Se cerne faina pe câmpul de lupta, adica într-un lighean
Se desface drojdia în putin lapte caldut
Se pun laptele si ouale si începe razboiul crunt al framântatului
* Dupa o vreme, aluatul începe sa se lege, deci se adauga untul, esenta de rom, stafidele, zaharul vanilat si coaja de lamâie
Batalia continua înca un sfert de ora, apoi si aluatul si noi ne tragem sufletul în bucataria calda
Nucile se toaca, si prin masina si cu cutitul, si se amesteca cu miere de albine
Dupa vreun ceas, coca a crescut ceva, asa ca o împartim dupa ce tavi avem si o întindem, bucata cu bucata
Presaram nuca pe foaie, cât încape, rulam
. Se ung tavile cu unt, se tapeteaza cu faina, se asaza cozonacii si se lasa sa creasca cât tava
Cozonacii se ung cu galbenus de ou si se pun la cuptor, sa se rumeneasca
Se pune o lingura de miere cu putina apa la-ncalzit
Când cozonacii s-au rumenit, se ung cu mierea fluida si parfumata, Craciunul sau Pastile pot sa înceapa si mai ales sa se sfârseasca: scenografia consumabila a ultimului act e gata, iarasi, si iarasi, si iarasi...
Am o surpriza pentru dumneavoastra, tot atât de sarbatoreasca ca si cozonacul acesta nordic: Feteasca Alba de Cotnari! Numai la Cotnari, acest vin alb, cel mai raspândit al patrimoniului românesc prefiloxeric devine, uneori, prin împrejurarile locului, dulce. Aromat, floral Ia tinerete, exotic si excitant la buchetul maturitatii, prietenos si sincer la junete, rafinat, atâtator si nemilos la vârste rotunde - când e licoare! - Feteasca Alba, Ia Cotnari, devine un exemplu al farmecului diversitatii sau alteritatii, cum se zice mai nou.
"La fiecare sarbatoare periodica, regasim acelasi Timp sacru, acelasi care s-a manifestat în sarbatoarea din anul precedent sau în sarbatoarea de acum un secol,,, regasim în sarbatoare prima aparitie a Timpului sacru asa cum s-a produs «ab origine, în Ulo tempores»".
(Mircea Eliade - "Sacrul si Profanul")
|