GULAs CU PICIOCI

GULAs CU PICIOCI

Bunica de la Ohaba Fagarasului a avut o prietena mult mai tânara, Iboico (de la Ibolya) care venea la ea, tocmai de lânga Baraolt, ori de câte ori i se parea ca o înseala barbatul, Ferencz cel frumos, sa-i descânte si sa-i faca farmece, s&# 828p157i 259;-l aduca înapoi. Bunica era (iertati pleonasmul) batrâna si curioasa, secuiul Feri se pare ca era nesatul si cu nemasurata fantezie, asa ca, prin peretele subtire al bucatariei de vara, ia nici zece ani, îmi faceam o superba dar precoce educatie sexuala, ascultând-o pe Ibi-neni povestindu-i bunicii toate ciudateniile greu de imaginat pe care i le impunea un taran aproape analfabet soatei sale, Bunica îsi pleznea palmele cu mirare, chicotind socata, Iboico, mândra,
nuanta bucuroasa amanunte si descrieri incredibile, povestind fapte de arme care fac sa paleasca orice film porno de azi. în zori, excitat îngrozitor si totusi inocent o auzeam pe bunica cum îsi pregateste carbunii si cutitele, sa-si înceapa vrajile. Atunci stiam ca, privind prin ruptura de la perdea, am s-o vad pe Ibi cea blonda si grasa, cu ochii ei lungi si verzi dati peste cap, rasturnata goala pe pat, cu facaletul de mamaliga uns cu miere lipit de sâni si de pântece.

Adormeam putin mai târziu, tulburat de o erectie ignoranta, leganat de gemetele mici, "ioi-urile" scurte si repezi ale femeii transfigurate.

Dupa prânz venea totdeauna Feri, statut si furios. Arunca niste pachete sub poarta, o-njura gros pe bunica facând-o "românca împutita" (bidos olah parca se scrie). Bunica-i repezea  facaletul (acelasi facalet) dupa ceafa, strigându-i "ma bozgore" si "ungur-pungur nas în cur", dupa care, formalitatile protocolare fiind epuizate, Feri o târa pe Iboico pâna-n sura iar bunica ma scotea afara pe poarta, sa-i aduc de la tusa Reghina "neste ribarbura" (de parca a noastra, din gradina, ar fi fost otravita!).

Tusa Reghina statea în celalalt capat al satului, asa ca, atunci când ma-ntorceam eu, Feri si bunica se cinsteau cu rachiu de pere la masa de sub portal, iar Ibi-neni, numai lumina, robotea prin bucatarie, facând un gulas cu picioci (cartofi) din carnea adusa de Feri, Seara veneau si unchii mei de la padure, cu lemne. Bunica o punea pe Iboico sa faca si o mamaliga mare, ciobaneasca, în care îl punea pe Feri sa mestece cu facaletul, acelasi facalet, privindu-se cu subînteles si pufnind în râs când barbatii laudau mâncarea, turtind dumicatii de mamaliga în sosul gros.

Dimineata, rata îi ducea la gara pe cei doi prieteni ai nostri, Ibolya îi lasa în dar bunicii un stergar brodat secuieste si îi soptea cu un accent înduiosator "A fost tare bun deschintec ale tau, Gherghina-neni, chind o sa revedem mai aduc stergar si gulas".

Am si acum saptesprezece stergare, ultimul 1-a primit bunica cu o luna înainte ca Ibi si Feri sa fuga din tara. Ne-a venit demult o singura scrisoare, de la Ibolya, Ferencz a fost ranit de granicerii români, când se vindeca, vor pleca mai departe, în Canada, în Ungaria lumea le spune tigani secui,

. 500 g carne vitel . 500 g carne porc

* 250 g carne miel . 250 g sorici, urechi de porc

* 1,5 kg ceapa * 1,5 kg cartofi

* 1 lingura untura . sare

l lingura patrunjel verde tocat

2 lingurite paprica (iute, dulce, cum va place)

* Ceapa se taie minuscul si se caleste în untura

. Carnea se taie îmbucaturi mari

* soriciul si urechile se toaca marunt

* Se pune peste ceapa carnea si soricul, boiaua, se amesteca bine

. Când s-au rumenit putin - 10 minute - se sting cu 1,5 litri apa clocotita, putina sare

* Se acopera, se lasa sa fiarba la foc mic
*Când carnea e aproape fiarta se curata cartofii, se taie bucati mari si se pun la fiert în alt vas, în apa fierbinte, usor sarata (circa 1 litru)
* Dupa circa o jumatate de ora se toarna apa si cartofii din ea peste carne, se mai lasa sa dea în câteva clocote (trebuie sa fie atâta zeama câta carne)

. Se adauga verdeata, se ofera fierbinte

Nici ciorba, nici tocanita; gulas!

Una din cele mai gustoase mâncaruri pe care le cunosc, rafinata si simpla, chiar daca e taraneasca.

Iar daca e taraneasca, sa va aduc aminte de un vinut din Arad, ajuns în budaneie si canile întregii Transilvanii: Mustoasa de Maderat, Cu destin de efemerida, Mustoasa înlocuieste longevitatea cu intensitatea.

Fierbe de viata, adica, în scurtul timp ce-i dat sa traiasca, musteste în cani, zburda în cugetul nostru, n-are astâmpar nici în butoaie si nici în literatura ardeleana, pe care a zapacit-o de-a dreptul,

Frumos la culoare - galben-verzui - fraged si copilaros, vinul are, ca multi din familia sa (numeroasa!), un ce rasat, sec-amarui, un dar de sfârsit, în semn de recunostinta ca 1-ai iubit ca "pretin".

Mustoasa, împreuna cu lordovanul (lordana). Seîna, Corbul, Cadarca, si, mai de curând, Feteasca Regala, Burgundul Mare si Oporto, formeaza o excelenta serie de vinuri de masa ardelene si banatene, albe si rosii,