ALTE DOCUMENTE
|
|||||||
ICRE NEGRE
Caviarul românesc arata asa :
« Icre de MORUN, numite pe piata internationala BELUGA - mari (2-3 mm), cenusii sau negre deschis, placut parfumate si tari când 16516y241q sunt proaspete si corect conservate
Cele de NISETRU - OSIETR la armenii de la Paris si Copenhaga - sunt negre-cenusii, nu prea mari (cam 2 mm)
De PASTRUGĂ - OSTRIUGA la malul Caspicei - sunt mici (1-2 mm) negre si lucioase
Pe cele de CEGA, VIZ, sIP nu le-a mai vazut nimeni de mai multi ani.
Beluga româneasca, mai ales cea pescuita toamna, nu avea egal decât în Beluga de Caspica, (nu vorbim de cea alba, zisa Imperiala, care, desi extrem de valoroasa prin culoarea rarisima, e mai putin înmiresmata si gustoasa, ci de marele caviar iranian).
Din pacate, sturionul românesc a fost distrus în cea mai mare parte de barajele de pe Dunare, pescuitul comercial intensiv si poluare.
Crescatorii de reproducere si repopulare n-am fost în stare sa facem - altii au! - iar putinul caviar care mai apare azi pe piata - cea mai mare parte braconat - e prost dichisit: pescarii Deltei si fluviului nu mai stiu ori nu mai au timp sa aduca apa de izvor de la Topolog (sau sa distileze apa de Dunare) nici sa cumpaneasca sarea de Cacica exact cât sa se desprinda oul un centimetru de la fundul ligheanului de ceramica unde icrele rotite usor cu mâna (bine spalata cu apa de ploaie fiarta) se murau si se-ntareau patru ceasuri fix.Acum, din lacomie si de groaza pagubei, pescarii pun apa din care o fi si sare grunjoasa cu polonicul, asteptând cumparator si-o viata, iara sa lase din pretul astronomic.
Icrele nu se biricâ doi-trei ani dar nici bune de mâncat nu mai sunt (ca si chilca tot potroaca e, si tot a peste pute, dar nu costa 200 - 300 de dolari chilul!) Daca, totusi, ati gasit un ucrainean cinstit si ati pus mâna pe un borcanas cu Beluga adevarat, se face asa:
* Se pun icrele într-un castronas de argint bine lustruit iar se îngroapa pâna la gura în pat de gheata (caviarul se manânca din fudulie si ifose, asa ca si frapiera e elegant sa fie de argint)
Trei castronase de portelan sunt pline cu smântâna proaspata, ceapa rasa si spalata (sa nu oxideze) si feliute fine de lamâie fara coaja
E si unt, "sambrat" pe farfurioara lui patratoasa, tot de argint, sa-l tina asa, recisor
Clatitele groase de-un deget - blinele - asteapta teanc, ca si carafele de vodca aburite, aliniate fiecare în mica ei frapiera
Nu mai stiu ce beau rusii acum, ce-au facut ei cu Stolicinaia, Moskovskaia, Krepkaia si restul de bunatati. Nici pe polonezii cu Wiborowa, Jerzebiak si Zubrovka mri mai vad. Dar, daca tot ati cheltuit cât o familie într-un an pe un pumn de icre negre, ce mai conteaza înca un sfert de milion de o Smîrnoff?
Culmea ca, om de balta fiind, am avut des parte de icre negre, chiar si cu polonicul când si când.
Am încercat sa le marit si cu rachiu de fructe, si cu vin alb foarte sec, si cu wisky! Nu si nu. Nu le place nimic! Vodca neutra si alba, cu un iz de pamânt dulce totusi, e singurul însotitor acceptat!
|
