MARII MITITEI
. 1 kg ceafa de vitel (mânzat) . 500 g ceafa de porc
* 250 g pulpa de miel * 2-3 oase mari de vita
* 1 lingura sare * piper (dupa
gust)
l ceapa mare *
1 morcov mijlociu
* 1 capatâna
usturoi * 1 ardei iute
l legatura cimbru * 1 lingurita bicarbonat
. 1 lingurita praf miroase: ienibahar, rozmarin, chimen
* 250 g muschiulet de cal (nu e obligatoriu, dar cândva asa se faceau micii)
* Se toaca carnea marunt (dar cine a sti s-o toace cu satârul, câstig ar avea)
Se framânta bine cu sarea, piperul, bicarbonatul, miroasele, ardeiul iute si usturoiul tocate marunt (pâna devin pasta), cimbrul macinat praf, pâna totul e un aluat Intre timp, oasele de vita sparte au fiert împreuna cu toate zarzavaturile vreo doua ore pâna când din doi litri de apa s-a ales doar o jumatate litru de supa
. Strecuram supa si o racim, apoi o framântam bine împreuna cu carnea
* Amestecatura asta se sa-si revina din ce-a patit câteva ore bune la frigider
* Micii se
rotunjesc fie în mâna, udând-o mereu, sa nu se lipeasca, fie prin
teava de cârnati a masinii de tocat
* Nu tigaia e rostul micului, ci
gratarul si focul corespunzator, de lemn si carbuni
Demâncare veche, luata de prin podisurile Anatoliei si prefacuta pe româneste, cu carne de porc, micul s-a desprins de profet si s-a lipit de Miorita si prin faptul ca se bea, se bea temeinic.
Dar nu se bea cu bere, cum zic unii, ci cu vin sec si vesel de sud, de unde se retine ceva usor, o Rosioara de Dolj, - vin vag "roze", de nisip - mai ales daca a fost un an cu ceva ploaie, sa fie mai zemos ca vine din seceta Dabulenilor, bietul... Sau, pentru zilele mai friguroase, o Crâmposie îndesata de Dragasani, culeasa târziu, imediat dupa ce a cazut prima bruma si dusa a fost amintirea verii. Ori o Feteasca Alba, subtirica si rea, de Furculestî si Zimnicea.
N-as uita la un mititel pufos, chiar si cu bautura alaturi, o ciusca domesticita în otet de vin, un mustar frecat cu hrean sau un mujdei în care s-au presarat trei tocaturi de verdeata: marar, leustean si patrunjel.
|
