MÂNCARE DE MAZĂRE
Mai degraba acompaniament decât solista, mâncarea de mazare fara carne e o permanenta a cratitei românesti.
« 1 kg de mazare boabe . 2 cepe * 2 rosii
200 ml bulion rosii gros * 2 legaturi marar . 100 ml ulei
l lingura zahar . sare, piper, cum va e voia
Se pune 1 litru apa la fiert
* Ceapa se taie
pestisori, se pune la calit
* Se toaca rosiile
* Când ceapa s-a muiat, se pun si rosiile la calit, câteva minute, sa-si zeama
Se adauga mazarea peste sos, doua-trei minute, sa se încinga
Se stinge cu apa clocotita, se lasa sa fiarba acoperita la foc mic
* Se toaca mararul
* Când mazarea
a fiert (cam 1 ora) se adauga bulion, zaharul, sarea, piperul,
sa fiarba 10 minute, sa se lege
* Se presara si mararul, e frumoasa asa,
rosie-verde
Taine: Marele secret e sa lasi apa sa scada cât de mult, fara sa arzi mâncarea
. Unii îngroasa
sosul cu o lingura de faina desfacuta în apa
calduta
. Altii îi pun smântâna la
sfârsit
* E foarte, foarte gustoasa
cu friganele de pâine alba (tavalite în sos de lapte
îndulcit, ou si faina) si prajite în unt
* E de post, la nevoie, dar si
tovaras credincios la fripturi si snitele.
Daca boierul si târgovetul înstarit mâncau carne în fiecare zi, taranul si nevoiasul mahalalelor, talpa tarii, o faceau, chiar si în jumatatea "de dulce" a anului, doar de sarbatori.
Porcul românesc tinea din 20 decembrie pâna când se termina si chiar mai putin, zice cineva expert, când începea generoasa epoca a zemurilor lungi si pelagroase sau a mâncarurilor de fasole, mazare, dovlecei etc. Vai, ce bucurie era o vaca pe lapte!
Nu multi erau cei ce, daruiti cu trei oi, patru stupi, niste pasari, ceva pamânt si vreo doua vite (chiaburi, ce mai!) ieseau din iarna nejinduind si mai putin lingavi ca ailalti, sarantocii cei multi.
Proverbul profund românesc ("orice câine iese din iarna, dai" numai pielea lui stie cum") masura starea lumii si se potrivea mai ales când numai urzicuta mai salva si urma si turma.
|
