MUSACA DE CARTOFI

MUSACA DE CARTOFI

Mereu diferita de cea turco-greaca {liniuta o fi de unire sau e de despartire?) prin carne, grasime, smântâna, ierburi, înfatisare (la greci e mult mai uscata, la turci e mult mai lichida) musacaua asta, din simpla cum era în Balcani, a devenit o gateala complicata, cu variant 23223o146x e chiar, care corespunde perfect bucatariei si firii noastre, facuta din amestecuri contradictorii si inutile si o coacere-fierbere molcomita si periculoasa.

De asemenea, conduce si la ideea frumoasa ca multi români harnici si cinstiti n-au ce face si atunci, în lipsa de altceva, ard gazul si pazesc oalele.

* 1,5 kg cartofi 500 g carne vitel

300 g carne porc  200 g carne miel
* 3 rosii mari rascoapte l morcov

l supa carne 2 linguri pesmet

2 cepe  l pahar vin alb parfumat
* 1 pahar bulion rosii l lingura

2 oua  l pahar smântâna

l pahar untura (ulei, unt) sare, piper, cimbru - dupa chef

. Se curata cartofii, se taie felii rotunde si potrivit de groase, se prajesc putin pe ambele parti în untura (sa prinda coaja)

* Se rade morcovul, se amesteca cu carnea

. Ceapa se toaca si se pune la prajit în grasime

* Când s-a rumenit, se adauga carnea sa se prajeasca si ea un pic

. Se înabusa cu apa calda si se lasa  sa se prajeasca-fiarba mocnit, c-asa trebuie, o jumatate de ora

* Se scoate carnea la racit

Se unge o cratita cu grasime, se tapeteaza cu pesmet, se aseaza un strat de felii de cartof

Carnea racita se amesteca cu ou, smântâna, se sareaza-pipe- reaza-cimbreaza

* Se cladeste strat de carne peste strat de cartofi, încet si cu grija

* Ultimul strat sa fie de cartofi

* Se taie rosiile felii groase si se aseaza capac zemos peste musaca

. Se toarna supa si vinul în care e dizolvat zaharul

* Se pune musacaua în cuptor ia foc mic, o jumate de ora cel putin, sa fiarba zemurile, sa scada cât sa nu mai ramâna decât de-un degetel si atunci e gata, e buna

La Ciumbrud, lânga Aiud (si mai am rime: ud, nud, zalud etc.) se rascoace strugurele pâna târziu, când bobul s-a ros si s-a nimicit, de te miri ca mai iese zeama din el. Dar uite ca iese, si înca atât de dulce încât vinul lui ori e tare, atât de tare, încât se bea cu pipeta, macar ca e sec, ori e o licoare de miere care nu acum se începe, ca e minora, ci în ani, când s-a împlinit peste tot si s-a rotunjit de n-o mai cunosti.

Dar nu Muscat Ottonel sau Traminer Roz sau Pinot Gris o sa bem noi la musaca de cartofi, ci un Sauvîgnon de Aîud, delicat si nobil, cu miresme bogate si nervoase, dar cu o însiruire a gusturilor lenevoasa si senzuala. E un vin care trebuie legumit, înghititura, rabdare si iar înghititura (daca vreti sa cunoasteti vinurile de rasa, lasati-le un pic sa se odihneasca si sa monologheze în patul gurii - veti fi surprinsi cât de multe lucruri noi si minunate poate sa va spuna un vin lasat sa se exprime la largul si în legea lui), Sauvignonul Alb, si la Dragasani si la Aiud, si la Iasi, se daruieste cu încetul. Graba si violul, ca la fete mari, nu multumesc pe nimeni, dar pedepsesc pe toti, in felurite moduri.