sOCATĂ

sOCATĂ

*11 litri apa * 10 g drojdie . 5 lamâi

* 600 g zahar . 600 g miere

10 palarii de floare de soc (merg si flori uscate)

* mirodenii, dupa gust: vanilie, scortisoara, nucsoara

. într-un borcan de 12 litri se asaza pe fund florile de soc

* Lamâile se taie-n patru, se storc un pic peste flori, cojile se pun si ele la suc, împreuna cu mirodeniile

Drojdia se desface în putina apa si se varsa în borcan
* Se dizolva în apa zaharul si mierea, se adauga florilor

Se umple borcanul cu apa, se acopera cu o farfurioara

* In câteva zile fierbe (mai agitam si noi zeama), se limpezeste, se trage de pe drojdie în sticle bine legate, se bea rece, ca e mai-iunie, si e vipie - si e exact ce trebuie - spumoasa, dulce, acrisoara (cica si diuretica)!

De prin '85 încoace, socata se amesteca destul de imprudent în borcanele noastre, La-nceput am crezut ca-i vreo idee pestrita de- a mai minti saracia, dar, vazând câte lamâi si cât zahar înghite (mai tineti minte cât era ratia pe luna la tara si cât era la oras?) a trebuit sa recunosc ca au înnebunit românii (de foame si sete) si dau bunatate de ratie pe flori.

Noi, care adunam tot anul ratia de zahar de la gura copiilor si matusilor bolnave (sa spuna Ileana Dehelean cât a furat de la ceaiul nepoatelor), Noi, care mituisem asistentele de la toate spitalele de diabetici ca sa ne dea liste cu adrese de bolnavi (nu îndraznesc sa-mi amintesc ca proiectasem un aparat de dializa ca sa le luam, la schimb, sângele cel dulce).

Noi, care convingeam familiile îndoliate (dându-le ratia noastra de ulei, brânza, carne si ce mai era dramuit, adica totul!) sa ascunda decesele în tacere (si decedatii în debara) câte o luna pentru a le putea ridica noi ratia de zahar si asa nefolositoare,

Noi ne am vazut brusc si dur concurati de cazanele de socata din toata tara!

Dar sa va lamuresc chestia, ca povestea e mai lunga: inventasem, prin* '78 vinul de sufragerie, Dorel Visan depusese brevetul la Teatrul National din Cluj, eu la primaria din Bobohalma iar Nicu Ciolovan - cel mai curajos si mai hotarât dintre noi - scrisese o vedere la Paris, la o verisoara de-a nevesti-sii.

Disperati de saracie seaca, revoltati de posircareala - citeste pisorceala - progresiva a vinurilor din comert, ne-am hotarât sa ne facem noi însine vinul nostru cel de toate zilele.

Dupa ce Nicu s-a întors de la studii din Rahova, cu o mâna rupta si fara limba-n gura, ca 1-au pus tovarasii profesori sa dea extemporale în franceza (daca tot scrisese la Paris) si i-au facut observatie cu ranga, "parce-que ii s'obstinait â matraquer la langue", ne-am apucat de treaba.

Ne-am vândut camasile de pe noi, drepturile de autor, cultura generala, si ce mai aveam nefolositor si am cumparat butoaie si damigene. în sufragerie am montat instalatia de fermentare, în balcon am pus damigenele la limpezit, In dormitor am aranjat vinoteca, învechind vinul cum se cuvine, pe perioade lungi si foarte lungi - cinci pâna la zece zile maximum, ca mai mult nu rezista, mai daca trecea vecinul Guta Baiesu cu stefan Banica pe la noi,

Ne-am cumparat si un storcator modern (putin cam costisitor, ce-i drept) pe Dan Condurache, foarte eficient dar care consuma mult (din ce storcea) si ducea si la copii, la teatru, ca Fane lordache mai gusta pe vremea aceea. în fine, ne-am organizat. Dar, spre surprinderea noastra nedisimulata, oricâti struguri luam si vin faceam, era, în fiecare an, si mai putin! Mai dracie!

Dorel Visan, care era specialistul nostru tehnic - întrucât jucase într-un film cu Mereuta iar Clujul era la numai 200 km de Blaj - s-a gândit sa facem si vin de-a doua. Adica, dupa ce am tras mustul, sa punem apa si zahar peste boasca, ca tot vin iese, si chiar mai limpede.

Zis si facut! A iesit minune! Mari specialisti, . unii de talie mondiala - un masinist de la "Biilandra" si o vecina de a lui Sebi stefanescu - au declarat vinul nostru secund ca vin cu origine controlata controversata (Turda 121, et. 10, ap. 123 pt.conf.) iar podgoria din sufragerie a primit o medalie din miez de pâine pe care a mâncat-o la o betie Ovidiu luliu Moldovan si s-a balonat.

Succesul uluitor ne-a dus la vin de-a treia, de-a patra mâna si asa mai departe, colectând, dupa cum v-am spus, zaharul din toate sursele cu eforturi, idei si sacrificii enorme si umane.

Când am ajuns la vin dea saptesprezecea mâna, lucrurile aratau asa: vinul rosu era în sfârsit limpede cu luciu - mai alb ca apa dupa o luna de fermentatii îndracite - dar, daca-l trageam în pahar, se facea maro si-ncepea sa plânga în hohote.

Eram în culmea succesului! Nimic nu ne-ar fi oprit. Probabil ca în '89 am fi ajuns la vin de a mia doua sute treizeci si doua mâna, dupa calculele mele, daca n-ar fi aparut concurenta scârboasa a socatei, bautura nealcoolica, culmea!
Am devenit însa victimele modei care ne-a distrus o industrie prospera si moderna, si ne-a   hiperhidrosocatat,

Albinaritul se subordona unor ritmuri cosmice (succesiunea anotimpurilor astronomice, evolutia anuala a temperaturilor) si biologice (ciclul de dezvoltare a plantelor melifere, împerecherea matcii si depunerea ouâlor) fundamentale. Urmarind cu atentie comportamentul albinelor în perioadele de schimbare a vremii, prîsacarii au obtinut date meteorologice foarte utile pentru prevederea timpului: "Daca albinele se grabesc dis-de-dimineata sa culeaga miere si nu zboara departe, ci îndata se întorc, e semn de ploaie"; "Daca huiesc albinele ziua si noaptea la prisaca, se îndeparteaza putin de stup sau intra cu gramada înauntru mai înainte de a se însera, aceasta anunta stricarea uremii, va ploua"; "Când albinele vin cu gramada de pe câmp si altele nu mai pleaca, e semn ca ploaia e gata"; "Când albinele astupa toamna urdinisul (intrarea albinelor în stup) e semn ca iarna ua fi grea si timpurie"; "trântorii când umbla pe dinaintea stupului e semn de ploaie".

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an")