PELIN

PELIN

Despre pelin - bautura româneasca a primaverii - nu am cum spune mai mult decât a facut-o acelasi Pastorel, De aceea, dupa ce va prezint o reteta culeasa de mine la Dobroteasa, o sa-i las, ca un ucenic respectuos, cuvântul,

* 1 legatura buna de pelin uscat  * 1 legatura cu floare de pelinita

. 1 kg felii mere uscate * 1 kg felii gutui uscate
* 1 kg felii pere uscate

* 48 litri vin, jumate rosu, jumate alb, demisec (nu mai tare de 11 grade 525x2311f )

* Se pun toate împreuna la macerat cam 15 zile într-o damigeana mare sau un butoi de 50 litri umplut pâna la cep; se agita bine, de mai multe ori pe zi

. Se scoate pelinul si pelinita, se lasa la-nvechit trei luni de zile

"Pelinul e, pe româneste, numele absintului, în loc sa boteze planta în alcool, ca Pernot sau, ca italienii, s-o asocieze cu alte plante pentru a face vermut, românul a tratat buruiana cu mai multa blândete si, domesticind-o, a obtinut o bautura mai putin savanta, dar mai blajina.

Pelinul nu e decât un vin bun, de preferinta usor si sec, asa cum se f ace azi (greseau acei ce-l faceau din vinuri dulcege), în care a macerat planta cu acelasi nume. Cu toate ca formula pare simpla, pelinul din doua vii vecine nu e niciodata acelasi. si asta nu numai din cauza vinului, ci si a modului de
preparatie. Fiecare podgorie îsi are tainele ei, în luna mai, i se adauga pelinita farmonise absinthe), care atunci da în floare. De asta i se si spune Pelin de mai si nu cum afirma unii, ca în aceasta poetica luna pelinul trebuie baut pâna la ultima picatura (scornitura de betiv). Cei pripiti, în adevar, îl beau, cei cuminti asteapta.

Am cunoscut un podgorean care, aplicând pelinului metoda champenoise, în al patrulea an a obtinut un pelin spumos, în genul vinului pe care francezii îl numesc Cremant, dar amarui si c-o aroma din cele mai aperitive. Pelinul are toate culorile sub bairacul carora lupta, de.la verzui, auriu si trandafiriu, pâna la porpura, rubin, granata si zama de mure. În prepararea lui, totul depinde de calitatea vinului, de dozaj... si de timp.

Cunoscatorii care i-au dat de gust îl asazâ pe prima linie a bauturilor cu adevarat aperitive (deschizatoare de drumuri si perspective), pentru ca nu supara cu nimic susceptibilitatea vinurilor fine care, eventual, ar sosi dupa el la o masa (îsi especta rudele batrâne). Ceva mai mult: deschide drumul si pune în valoare vinurile care îi urmeaza, E destul pentru a-/ impune respectului amatorilor,"

Acum iau din nou eu microfonul, povestindu-va o alta tehnica, de la
Dragasani:

Sa zicem:
* 45-48 litri must dulce de Braghina sau Crâmposie (la un butoi de 50 de litri)
* un buchet de pelin uscat

Se pune mustul dulce, cu pelin cu tot, la fermentat

Se agita zilnic, în prima saptamâna de fermentatie, suflând aer cu un furtun în tot butoiul

. Ca la 10 zile de la începutul fermentatiei se scoate pelinul. Se completeaza cu tulburel pâna la cana si se lasa vinul sa fermenteze în legea lui

* Când drojdiile s-au depus, vinul se trage de pe boasca într-un vas curat, care se agita cam o ora pâna vinul nu mai "joaca" (adica nu mai face bule) si s-a oxigenat

* Se trece într-o damigeana curata, e decembrie, sa astepte primavara
* în mai i se adauga un buchet de floare de pelinita, sa se rotunjeasca înca o saptamâna, dupa care se poate bea, da la prieteni sau face cu el ce veti vrea, dupa cum va taie capul si va lasa inima

Pelinul (artemisia absinthium L), e o planta cu miros specific din familia Compositae considerata a avea puteri miraculoase asupra Ielelor si relelor produse de acestea ("lovituri de Iele", "luatul din Rusalii").

La Rusalii era purtat la palarie, la brâu, în sân sau se punea pe mese si în paturi pentru a alunga spiritele si duhurile rele.

Pentru protectia magica a cetei de calusari se lega pelin în vârful steagului si se mesteca în gura în momentele cheie ale Calusului (Legatul Calusului, Doborârea Calusarilor).

în zonele extracarpatice, la Armiden, se organizau petreceri câmpenesti la care se mânca carne de miel fript si se bea vin Pelin pentru "subtierea si schimbarea sângelui¹'..în medicina populara, pelinul era un leac apreciat pentru tratarea malariei, durerilor de stomac, umflaturilor, bolilor de ochi etc,

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri"..,)