PESTE PRAJIT

PEsTE PRĂJIT

Iîntrucât, se pare, porumbul si mai ales ce decurge adeseori din el, malaiul, sunt elementele fundamentale ale diferentelor - vive la diference?!- ce izoleaza adeseori bucataria româneasca în Europa, 24324u2020y apropiind-o întrucâtva de cea sud-americana, sa-l folosim si noi la savorile primitive ale carnii.

De exemplu, pestele prajit e deosebit de gustos si suculent daca e tavalit în malai, Cum se face?

Mai întâi, îl presaram cu sare si-l lasam, cum zice mama Motra din Caraormanul Deltei, "sa se-ndulceasca" vreo cinci ore. Apoi îl spalam, nu foarte convinsi, si îl stergem. Odata uscat, îl frecam cu putin piper (sau putina boia, sau, de ce nu, - daca e peste alb - salau ori stiuca - îl presaram cu cascaval uscat ras sau chiar un pic de faina de usturoi) si-l tavalim repetat în malai, pâna se îmbraca într-o pijama aurie, ca sa-si doarma somnul de veci.

Tigaia fiind pe foc potrivit spre mic si uleiul încins (puteti încerca si vechi retete de dinainte de obezitate: untura de porc sau cea de gâsca) se aseaza pe bucatile de peste la prajit. Ulei e mai bine sa fie prea mult - de-abia se rumeneste frumos pe toate partile - decât prea putin, ca daca e prea putin se arde pestele si faina fumega si nimic nu mai e bun.

Daca bucatile nu prea groase stau zece minute pe o parte si la fel pe ailalta înseamna ca e gata. Avantajul retetei asteia e ca malaiul se comporta ca si pesmetul, închide si coace carnea - fiind mai sanatos si mai parfumat decât faina si pâinea arse. Se scoate pestele prajit din tigaie cu spumiera (sa zicem) si se lasa un minut pe hârtie sugativa sa se degreseze. E minunat, da' ce spun eu, e o nebunie salaul sau stiuca cu lamâie, dar, daca e crap sau somn sau chefal, se leaga si cu vreun mujdei de usturoi, ca sunt numai în Delta vreo trei.

Vinul pestelui alb - tot salau, stiuca, biban zicem - este mereu acelasi rafinat si gratios Sauvignon, alb (cinstit vorbind, m-as gândi la Dragasani, care-i mama si tata acestui vin cu bunicii provensali).

Daca v-ati oprit la piese mai grele - crap, scrumbie, somn, nisetru, morun, chefal, calcan - atunci si vinul cata iute sa-si puna o armura mai pe masura, ca altfel nu dovedeste. Iar armura vinului eu zic ca si în culoarea rosie sta, asa ca o Babeasca Neagra de Dealurile Bujorului, dar o Babeasca adevarata si ambitioasa, nu vreun pisat din cinci struguri si o cenusa frecata cu acid formico-acetic (cum vând unii la sticle nespalate), va merge manusa.

Babeasca la români e o licoare nici prea prea, nici foarte foarte, ca n-are de unde; asa e ea, mica si zbârcita,

Cea de Covurlui sta teapana în pahar si se faleste cu o seninatate rosie caramizie ce la unii poate parea slabiciune (la sâmburesteni de pilda) iar la altii vlaga (micuta si transparenta Creata spre exemplu, ce se teme de carne ca Bill Clinton de natura cea de-monica).

De Buna Vestire, pescarii care vor sa le mearga bine se duc la biserica iau anafura si pleaca la pescuit.

Primului peste pe care-/ prind îi pun o farâma de anafura în gura si-l slobozesc, spunându-i "Du-te! si cu câti te vei întâlni, spune-le la toti sa vina la mine!"