PIATRĂ - PLITĂ - ŢIGLĂ

PIATRĂ - PLITĂ - ŢIGLĂ

. Carnea se împodobeste la fel

a) Piatra « Se face un foc, ce foc, un rug, peste o piatra mare de râu mai plata, cât sa încapa fripturile ce le vrem (carnea se miceste cu o treime când intra-n calduri)
« Când a ars vâlvataie - cam 1 ora si mai bine - se matura piatra (de obicei crapa de caldura cu un bubuit îmbietor) si se astern fripturile Se întorc când "se lasa", când se desprind usor

Daca piatra e bine încinsa, în 10 - 15 minute e gata

b)Plita

. Plita trebuie sa fie bine încinsa si presarata cu sare (sau unsa cu ulei, dar fumega!) 20320x236u

c) Ţigla

. În focul bine jaruit se pun câtiva bolovani. Pe bolovani se potriveste tigla

. Când tigla s-a încins (sfârâie picatura de apa) se asaza carnea

. Se întoarce când "si-a dat drumul", apoi, dupa ce a facut crusta, se întoarce de mai multe ori « E mai repede decât la gratar, cam 5-10 minute pe fiecare parte.

DISCUL

. O moda noua de "barbecue" face ravagii în Ardeal: discul, Ideea le-a venit prima data brasovenilor, se pare, acum un deceniu-doua, când n-au avut în câmp tigai si au furat un disc de la o masina agricola. De aici pâna la o adevarata industrie a fost un pas,

. Deci discul este o placa de metal groasa (spre 1 cm), rotunda si bombata. Are circa 50-75 cm diametru (seamana cu o antena parabolica). Pe partea bombata - de jos, sa-i spunem - are 3 picioare, tot metalice. Pe partea scobita, exact în mijloc, are un soi de catarg însurubabil de 5-7 mm diametru, lung de 60-70 cm, cu mâner, care-ti permite sa plimbi discul de colo colo fara sa te frigi

Carnea: se pregateste la fel ca mai sus

Untura (suntem în Transilvania) sau untdelemn pentru prajit « Se face un foc bunisor

Se înfig picioarele discului între lemnele arzând

Se toarna ulei - sau untura - în partea scobita a discului
. Când s-a încins, se pune carnea la prajit (pe margini)

Brasovenii, fagarasenii, sibienii, secuii din Covasna si Sf. Gheorghe, bucovinenii, sunt toti înnebuniti dupa friptura la disc, pentru ca la disc pot sa-si faca, în acelasi timp cu carnea, ce iubesc ei mai tare si mai tare, cartofii prajiti. Toti îi fac la fel, carnea grasa pe margini, sa se usuce putin, sa prinda scoarta, si în mijloc, unde e adunata untura, cartofii, taiati felii rotunde si groase cât un degetel de luptator sumo (daca nici la chestia mujdeiul cel mai aspru nu e la el acasa, atunci nu mai stiu eu ce am mâncat asta-vara, tot augustul!)

Multe se pot face la gratar. si mielul, si oaia, si vitelul si mânzatul (vaca mai putin). Depinde de cum alegi carnea.

Muschiuletii, maruntaiele, pieptul, ceafa sunt aproape sigur fragede.

Apoi, mai depinde de cum o pregatesti pentru fript: daca e mai batrân animalul, trebuie marinat. Daca e tânar, trebuie si el uns cu ulei, apoi fript, la jar iute la-nceput, sa se îmbrace în scoarta, ceva mai potoli, dupa aceea, sa nu se usuce.

Tocatura si carnatii, pestele si pasarea tot asa se fac: esential sa ungi gratarul bine cu ulei, sa nu se prinda, si sa urmaresti când s-a rumenit carnea, s-o întorci si s-o scoti la timp.

Dar carnea de gratar a românului e porcul! Iar, dintre putinele vinuri care zic eu ca merg falos cu gratarul românesc de porc, îmi vine în minte Cabernetul negru ca fundul minelor de carbuni de la Sâmburesti - unde e clar ca pamântul înfunda bobul de strugure cu zemuri minerale întunecate din alta era. Solemn ca o declaratie inter-guvernamentala de razboi rece, arogant ca un grof ungur, sumbru si catifelat ca hainele de doliu ale reginelor Spaniei, Cabernet - Sauvignonul de Sâmburestî paseste triumfator si majestuos prin lume, îmbracat cum nici un alt vin iesit din matca româneasca n-a facut-o înca: e frumos la culoare ca un înger negru.

Are un parfum dur, pietros, de salbaticiune nobila dar si de lichen înflorit pe stânci de cuart rosu, îmbraca mai întâi palatele gurii cu o uluitoare senzatie vegetala, un fel de fruct aspru, necunoscut, copt între gheturi. Apoi se asaza temeinic, cu bruschete de ocupant, în adevarata lui substanta vitala, forta.

Remanenta lui se întinde pe saptamâni întregi, te trezesti tulburat, lingându-ti buzele uscate, pentru ca ai visat o picatura din acest sânge aristocrat punându-ti prin artere. M-am tot întrebat cu ce as putea asemana aceasta licoare uluitoare. si m-am întors mereu la aceeasi comparatie dureroasa: Cabernet Sauvignonul de Sâmburesti nu poate fi decât sperma unui sihastru matusalemic, care s-a metamorfozat în crin negru, din cauza suferintelor si a poftelor înfrânate.

Iarba verde - Pentru cei ce nu stiu unde merg, când "ies la iarba verde", formula defineste un ritual religios ce are loc în ziua de Luni a celei de g doua saptamâni de dupa Duminica Mare. Oamenii trebuie sa mearga în câmp înverzit asa cum merg la biserica, si sa petreaca pâna seara târziu. Se manânca obligatoriu ceapa verde si se bea vin cu pelin pentru a se uni cu fortele magice restauratoare si proiectoare din aceste ierburi si bauturi sacre.

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an"}