PÂINE CU CARTOF

PÂINE CU CARTOF!

O pâine dulceaga, cu gust bogat, preferata de taranii ardeleni si bucovineni pentru ca se poate pastra saptamâni întregi fara sa se usuce

* 1 kg cartofi * 100 g drojdie « 1 lingura sare

2 linguri zahar * 1-1,5 litri apa calda

2 kg faina (Transilvania e tara pâinilor "cât roata carului")

* Drojdia se desface în putina apa calduta si un pic de zahar

* Cartofii se fierb, apoi se cojesc cât sunt înca fierbinti si se sfarâma pasta

In covata, peste faina, se rastoarna cartofii, drojdia, zaharul, sarea, apa calda cât sufera mâna

Se framânta bine, trebuie sa iasa un aluat destul de tapan, se lasa sa creasca cam 1 ora

Se presara cu faina tavile (sau, la tara, vatra cuptorului)

Se formeaza pâini rotunde (sau de forma tavii) si se pun la copt, la foc potrivit, cam 1 ceas

Respectul aproape mistic fata de pâine a impus norme severe de comportament, "legi" nescrise, conform carora aruncarea pâinii ramase de la masa sau chiar a firimiturilor echivaleaza cu savârsirea unui pacat.

Trasarea unei cruci imaginare pe pâine înainte de a fi taiata, asezarea pâinii cu partea "de vatra" întotdeauna în jos, asezarea ei pe un stergar neaparat alb si curat (gest care nu se refera numai la igiena, d, mai degraba, la crearea cadrului de puritate implicat de simbolistica pâinii), toate acestea fac parte din semantismul comportamentului fata de pâine.

Interdictii speciale de viata traditionala se refera la înteparea pâinii cu vârful cutitului sau lasarea cutitului înfipt în pâine, gest echivalent unei crime imaginare si_? de aceea, condamnat în mentalitatea populara.

"Pâinea este om", stravechea credinta care personifica pâinea (credinta preluata de crestinism) îi confera acesteia însusirile unui organism viu, fata de care se impune un anumit comportament,

Prescriptii speciale se refera la gestul ruperii sau taierii pâinii si al împartirii ei la masa, gest solemn prin care tatal familiei marcheaza, în vechi tipare de viata traditionala, începutul mesei, creând atmosfera emotionala caracteristica, unei ceremonii. Prima bucatica (mai ales din pâinea de grâu nou) este considerata ofranda pentru cei morti si trebuie aruncata ritual pentru acestia.

Ultima, numita si "bucatica norocului", "bucatica puterii", concentreaza, în gândirea populara, o putere magica de influentare a viitorului copiilor, dar sl al adultilor.

Captarea acestei forte concentrata în ultima bucatica exclude lasarea ei pe masa, ea este mâncata în credinta ca, în acest fel, este asimilata întreaga energie benefica a pâinii.

(din"Pasi spre sacru "-Qfelia Vaduva)