PITĂ ARMĂNEASCĂ
Urmasi ai traco-ilirilor romanizati din Macedonia, Epir si Tesalia, veriga de legatura dintre latinitatea sudica (Italia) si cea nordica (România) - aromânii sunt, de milenii, oieri si "carvanari" (carausi cu caravane de magari).
Migrând spre Carpati, în 757x2323h parte datorita persecutiilor si în cautarea unora de o simtire si o limba cu ei, "machedonii" au adus în România o bucatarie simpla, densa din care nu lipseste aproape niciodata brânza de oi.
Aluat:
apa calduta . 600 g faina
30 g sare . 5 ml otet
100 ml untdelemn (pentru uns tava)
* 350 g untura (azi se pune margarina)
* Se cerne faina pe o planseta, se amesteca cu 1 lingura de untura, otet si sare
. Adaugându-se treptat apa calduta se obtine un aluat potrivit de tare, cu basici, care se lasa - acoperit - în repaus binemeritat o jumatate de ceas si mai bine
* Se împarte aluatul în aproximativ 30 de bucati
* Fiecare bucata se întinde foaie pâna ajunge de marimea tavii
. Se pune o foaie pe platou presarat cu faina, se unge cu untura (margarina) calduta
* Peste ea se alta foaie, care se unge si aceea, apoi alta, se unge si tot asa, pâna se termina foile (e preferabil sa se puna foile în 2 platouri - stau mai bine). Se pun la rece
Umplutura:
I. * 1 kg spanac (stevie, urzici, praz) * 5 oua
300
g telemea oaie * 200 g lapte batut (iaurt)]
* 100 ml untura (azi,
untdelemn)
Se spala, fierbe, scurge, toaca verzitura
Untura (uleiul) se încinge si în ea se caleste
putin verzitura, sa-i iasa apa
* Se bat ouale, se rade brânza
Dupa ce verzitura s-a racit, se freaca cu
brânza, oua si lapte batut
* Se scot foile din frigider
Se unge o tava cu untura (margarina)
Se aprinde cuptorul
* Se o foaie în tava, peste ea se întinde umplutura; apoi o acoperim cu o alta foaie, lipindu-se usor marginile - asa se umple tava cu "pite" care se pun în cuptorul încins, la foc potrivit, circa 30 minute (pâna se rumenesc)
II. * 100 g telemea de oi *4 oua
* 3 cepe * 150 ml lapte
* sare, piper, dupa gust * 1 kg carne tocata slaba de oaie (vaca, porc)
Se caleste ceapa cu carnea tocata, se lasa sa se raceasca
Se bat ouale cu lapte, brânza, sare, piper, se amesteca cu carnea si gata, la umplut!
III. * 1,5 kg dovleac . 150 ml lapte
* zahar vanilat, dupa chef * 50 g unt
* Se
rade dovleacul, se înabusa cu putina apa
clocotita, se fierbe în
lapte pâna se-nmoaie
Se freaca cu zahar si unt, pe foc, pâna devine un piure, se umple "pita"
Porecliti "tântari" pentru ca spuneau pe cinci ca grecii, tinti, putinii pastori aromâni (nici azi nu sunt prea numerosi - o suta de mii, poate) au împânzit, în câteva decenii - înca de la începutul secolului nostru - nu numai Dobrogea ce le-oguvernul român - ci mai toate etajele societatii românesti. Au ocupat foarte repede pozitii cheie în orizonturile comerciale dar si politice si artistice, integrându-se desavârsit si la vârf, fara nici un complex de minoritate (desi, solidaritatea, exclusivismul - chiar daca discret - si, în buna masura, endogamia "machedoneasca" trimit automat la psihologia comunitatii minoritare). si-au abandonat dialectul si au devenit chiar un fel de români între români, complex constant care, adaugat ereditatii fericite de fosti carausi si negustori descurcareti, decisi si eficienti într-o tara ostila (grecii nu-i prea iubesc) i-a aruncat în numeroase pozitii de lideri din România,
Din viata de altadata, de pe muchiile Pindului n-au ramas decât o "pita" cu brânza si o cârja pastoreasca, uitata într-un pod. "Armânii" mai fac o "pita", tot din aluat, cu foi mai groase însa:
Se împarte aluatul în doua, se întind 2 foi putin mai mari decât marimea tavii
Se unge tava cu untura, se pudreaza cu faina
* Se asaza 1 foaie
- marginile depasesc putin tava - se stropeste cu untura
* Se aranjeaza umplutura
Se acopera cu a doua foaie
Marginile foilor se lipesc, oarecum încretit - umplutura va creste
Se stropeste cu untura, se pune în cuptorul încins, sa se umfle repede
Daca s-a umflat, se domoleste focul si se mai lasa la cuptor înca cel mult o jumatate de ora
* Taiati-o calda, da mai bine
Venite de lânga
muntele artelor, Parnassos, placintele astea s-ar bucura de un vinut
"de stânca" alb si usor, lichid si transparent
pâna la imponderabilitate.
si m-am gândit la un adolescent, la Alîgote-ul
de Sarica, care mai c-ar semana cu vinisorul grecesc de calcar,
unde s-au nascut placinta, mitul lui Tantal înfometatul si
epopeile marilor calatori.
|
