PLACHIE DE CRAP
Nu-i mâncare din Delta si nici la artelurile pescaresti de pe Dunare nu se gaseste. E lucratura de târg valahicesc, de cucoana cu musafiri joia si ifose în fiecare zi. Dar de buna e buna, ca nici rea n-ar avea de ce sa fie (scalâmbaiala asta verbala, destul de facila din pacate, a intrat în constiinte si chi 23523u207x ar si în abecedare ca "scriitura calofila" "placerea munteneasca de a scrie frumos", ,,culoare balcanica", "vis artistic al semintiilor de la Dunare", fiind - în multe cazuri celebre si admirate, transformate chiar în model - doar o jonglerie cu umbre).
l kg ceapa (si mai multa) . 200 ml untdelemn
250 ml vin alb . 500 g rosii coapte
sare, piper . patrunjel
2 foi dafin
l crap de 2 kg (daca va spun ca-i treaba cu musafiri?)
Se curata ceapa, se taie pestisori
Se toarna ulei într-o tava încapatoare, se pune ceapa pe foc mic, la-nmuiat
Crapul, grijit bine, curatat de solzi si taiat bucati, se freaca cu sare si se unge cu ulei, apoi se asaza în tava peste stratul gros si transparent de ceapa
Se presara piper cât va place
Se taie rosiile felii, se pun pe unde e loc în tava, si pe peste si pe lânga el, cu foile de dafin
Vinul se toarna acum, pe lânga uleiul dat în unda
în cuptorul domolit nu va sta mai mult de un ceas, sa scada sosul si sa se rumeneasca usor carnea si rosiile
. Se presara patrunjel, e moale, e dezmierdat de parfumuri, e acrisor, deci e plachie
O varianta de plachie ceva mai întarita (ardei gras, ciuperci, usturoi) cu mirodenii (cimbru) si supa de oase se face în Bucovina, unde sunt mari bucatari cu amintiri de la ospete chezaro-craiesti.
Fiind noi în Covurlui, ori la Galati ori la Braila, vinul alb, ati vazut, vine ori de la Suditi ori de la Sarica, ori de la Ivesti. Dar, de oriunde ar veni, tot Aligote, Feteasca Regala si Reisling Italian va fi, pentru ca vinuri albe si seci, cam astea sunt pe aici,
si sunt foarte bune, expresive, în darul soiului lor, cu un plus de vigoare în verile fierbinti si lungi.
Dar pe Valea Covurluiului - la Dealul Bujorului - podgorie de mare viitor - se mai fac doua vinuri albe, recent create si mai putin cunoscute. Am vorbit si vom mai vorbi despre ele, efortul de înnoire si îmbogatire a patrimoniului românesc de vinuri, mult prea sarac azi, binemerita. Cercetatorii de la Odobesti-Vrancea fac treaba buna si îsi înnobileaza numele cu fapte.
Babeasca Gri am gustat, e parfumata, si are rasa. Despre Sârba stiu doar ca vine din traditia multor vinuri românesti mici - Frâncusa, Zghihara, Verdea, Plavaie, Galbena - proaspete si mustoase, vinuri extrem de placute si de confortabile la chef si la masa.
Unde mai pui ca nici nu te doare capul dupa ele, ca se beau repede, din primul an, deci nu are timp nimeni sa le strice cu "metabisalfut sau alta pozna de neoameni" ("astia e genocizi, nea Radone, mi-a dat un sut în cur, desi e membri de sindicat, si a pus sifon în Zghihara, îti spun eu!" îmi continua veninos la ureche portarul licentiat al unui liceu moldovean).
|
