POALE-NBRÂU
Copilaria cea dinainte de adolescenta - vremea lui "am aflat dar nu stiu", mi-a fost o vreme tulburata de sugestia magnifica de impudoare senina, taranească 353h711d ;, din numele placintei acesteia din Moldova,
Trageam deja cu coada ochiului - sa nu ma vada mama si sa ma cârpeasca - la pulpele vânjoase si albe» dezvelite de fetele si femeile din Ohaba când la pârâu sa bata rufele cu maiul, asa ca ideea unei placinte "Poale-n brâu" nu putea sa-mi dea decat vise fierbinti si insomnii active. Vai, greseam.
Aluat:
500 g faina * 3 oua * 200 g unt
50 g zahar * 500 ml lapte . sare (dupa gust)
15 g drojdie . 50 g unt (pentru uns tavi si platouri)
* Drojdia se desface într-o canita cu ceva apa calduta, dupa care se amesteca cu 1 lingura faina si 1 lingurita de zahar; se sa creasca circa o jumate de ora
. Se separa galbenusurile
* Peste restul fainii se toarna drojdia, laptele caldut, galbenusurile, sarea si zaharul; framântati constiincios un sfert de ora
Acum e vremea sa adaugati untul topit si caldut - încropit, câte putin, sa se potriveasca
Se lasa sa creasca, acoperit, 1-2 ore
Umplutura:
500 g brânza de burduf (cas framântat cu sare, telemea framântata)
2 oua
* Se freaca bine brânza cu ouale
* Dupa ce a crescut aluatul, îl faci sul si-l tai în bucati cam cât un mar mic
* Ungi un platou cu unt
* Întinzi fiecare
bucata de aluat pe platou - cam de o juma' de degetel grosime -
si le umpli cu câte o lingura de brânza
* Ridici "poalele" aluatului
peste brânza si le lipesti; lasa-le sa mai respire 1 jumatate
ora
* Ungi o tava cu unt, pui placintele, le ungi bine cu albus, le dai la cuptor - foc potrivit - 1 jumatate ora
Mie "Poale-n brâu" mi-au fost puse pe masa calde, întâi cu smântâna, pentru înainte de masa, si apoi cu miere alaturi, pentru sfârsit. si cu, n-o sa credeti, Busuioaca de Bohotin!
"Trista alaturare", mi-amspus (in petto, desigur), "domnule profesor Todosie, Oi fi mata dascal mare de Husi si de vinuri, dar uite ca pui orz lânga gâste si diamante în tarate. Pai cum poti mataluta sa asezi acest nectar, aceasta licoare dumnezeiasca, de un rosu transparent si viu ca sucul de capsuni, cu un buchet mai suav si mai pervers decât o fecioara cu gânduri vinovate! - mirosind adica a fragi salbatici, a polen de iedera si crin, a floare de mar fecundata si a miere de padure - cu gust de o dulceata invadatoare, îmbracându-ti gura si divin, toata carnea, într-o ambra lichida si proaspata, în seve de fructe tropicale si de, iarasi, fragi salbatici, cum poti sa lipesti silnic o Busuioaca de neste placintele sarate ce si-au pus, nitam-nisam (si degeaba!), poalele-n brâu?!" "Îti plac?" m-a-ntrebat profesorul de Busuioaca al României (tot ce am mai gustat, înainte si dupa, sub numele de Busuioaca, nu numai la celebrul Neamtu de la IAS Husi, dar si la Buzau, la Bârlad, la Urlati, n-au fost decât cupaje, saptelizari si esecuri).
N-am putut raspunde, eram cu gura plina, traind, vorba lui Dan Nicuta, "orgasmele pitice",
P.S. Dom' profesor Todosie, te rog eu frumos, te roaga tara, fa, cât de iute poti, un curs de reciclare cu toti cei ce vor sa faca Busuioaca! Da-le, dom'le, un model spre care sa tinda, învata-i, învatatule, nu tine secretele pentru mata, ca astia s-au pus de omoara si vinul, nu numai pe noi!
|
