PUI ŢĂRĂNESC CU ROsII sI SMĀNTĀNĂ
l pui * 100 g unt
500 g ceapa * 1 ceasca supa de oase
* 1 legatura marar . 1 kg rosii coapte dar tari
* 1 ceasca smāntāna * 1 lingura faina
* ceva sare, un praf de piper
* Puiul se face bucati, se sareaza, pipareaza si se trece prin faina, apoi se pune la prajit īn unt īncins
* Se toaca ceapa
* Cānd-s-ar rumenit carnea, se scoate si se pune īn locul ei ceapa la calit, pāna se coloreaza
Cānd ceapa s-a rumenit, se stinge cu supa, sa
fiarba 1 minut
* Rosiile se toaca
marunt
Se pun la fiert, peste ceapa, carnea si rosiile, 1 jumatate de ora
Se toaca mararul, se freaca cu smāntāna
Cānd e gata, se amesteca si smāntāna si se ofera cu mamaliga
Taina: Acelasi lucru dar fara rosii, pentru pui cu smāntāna,
La Negresti-Vaslui, demult, īntr-un august, pe cānd, gazetar de teren, umblam din loc īn loc si din crama-n crama, sperānd sa descopar miracole si chilipiruri, am fost invitat de directorul unei fabricute de cascaval la chermeza cu "retribuitii" (nu se mai spunea salariati) īn vederea anuntarii unor prime.
Pāna aici nimic neobisnuit, daca chermeza menita sa sudeze unitatea colectivului nu s-ar fi bazat pe formula romān-revelionista: fiecare vine cu ce poate de acasa si se face o gramada mare pentru toata lumea.
Dar "toata lumea" si "fiecare" s-au ignorat reciproc si "nimeni" n-a adus mai nimic!
La cantina s-au improvizat, tardiv, vreo trei tavi cu biscuiti sarati, cineva a adus de la o cārciuma cātiva pui cu rosii si smāntāna, din oras s-a carat īn pripa ceva vin alb-roz, zis de Vaslui (un cupaj probabil) sec, cu iz floral de Feteasca Alba dar cu gust īntepat de Zghihara si un ton mai viril de Rieslīng, Degeaba! Dezordinea a ucis dragostea colectiva: dupa anuntarea primelor, "chermeza" s-a terminat cu o bataie tiganeasca, cu īnvinuiri si oale sparte īn capete directoriale (desi, puiul si vinul erau soti buni).
Totusi trebuie sa fie laudata si ridicata tot timpul īn slavi ospitalitatea pe care o arata moldovenii strainilor si drumetilor, īntr-adevar, cu toate ca sunt foarte saraci din pricina vecinatatii cu tatarii, totusi nu refuza niciodata oaspetelui pāine si gazduire, hranindu-l pe el si caii lui timp de trei zile fara nici o plata. Pe drumet īl primesc cu fruntea senina si cu fata voioasa, ca si cum le-arfi venit un frate sau vreo ruda,
(Niecolo Borti - "Calatori straini īn Ţarile Romāne")
|
