PUI ŢĂRĂNESC CU ROsII sI SMÂNTÂNĂ
l pui * 100 g unt
500 g ceapa * 1 ceasca supa de oase
* 1 legatura marar . 1 kg rosii coapte dar tari
* 1 ceasca smântâna * 1 lingura faina
* ceva sare, un praf de piper
* Puiul se face bucati, se sareaza, pipareaza si se trece prin faina, apoi se pune la prajit în unt încins
* Se toaca ceapa
* Când-s-ar rumenit carnea, se scoate si se pune în locul ei ceapa la calit, pâna se coloreaza
Când ceapa s-a rumenit, se stinge cu supa, sa
fiarba 1 minut
* Rosiile se toaca
marunt
Se pun la fiert, peste ceapa, carnea si rosiile, 1 jumatate de ora
Se toaca mararul, se freaca cu smântâna
Când e gata, se amesteca si smântâna si se ofera cu mamaliga
Taina: Acelasi lucru dar fara rosii, pentru pui cu smântâna,
La Negresti-Vaslui, demult, într-un august, pe când, gazetar de teren, umblam din loc în loc si din crama-n crama, sperând sa descopar miracole si chilipiruri, am fost invitat de directorul unei fabricute de cascaval la chermeza cu "retribuitii" (nu se mai spunea salariati) în vederea anuntarii unor prime.
Pâna aici nimic neobisnuit, daca chermeza menita sa sudeze unitatea colectivului nu s-ar fi bazat pe formula român-revelionista: fiecare vine cu ce poate de acasa si se face o gramada mare pentru toata lumea.
Dar "toata lumea" si "fiecare" s-au ignorat reciproc si "nimeni" n-a adus mai nimic!
La cantina s-au improvizat, tardiv, vreo trei tavi cu biscuiti sarati, cineva a adus de la o cârciuma câtiva pui cu rosii si smântâna, din oras s-a carat în pripa ceva vin alb-roz, zis de Vaslui (un cupaj probabil) sec, cu iz floral de Feteasca Alba dar cu gust întepat de Zghihara si un ton mai viril de Rieslîng, Degeaba! Dezordinea a ucis dragostea colectiva: dupa anuntarea primelor, "chermeza" s-a terminat cu o bataie tiganeasca, cu învinuiri si oale sparte în capete directoriale (desi, puiul si vinul erau soti buni).
Totusi trebuie sa fie laudata si ridicata tot timpul în slavi ospitalitatea pe care o arata moldovenii strainilor si drumetilor, într-adevar, cu toate ca sunt foarte saraci din pricina vecinatatii cu tatarii, totusi nu refuza niciodata oaspetelui pâine si gazduire, hranindu-l pe el si caii lui timp de trei zile fara nici o plata. Pe drumet îl primesc cu fruntea senina si cu fata voioasa, ca si cum le-arfi venit un frate sau vreo ruda,
(Niecolo Borti - "Calatori straini în Ţarile Române")
|
