SARAMURA

SARAMURA

2 ardei iuti  * 500 g sare grunjoasa

50 g otet  . 1 l apa

* verdeturi (patrunjel, telina, leustean, cimbru, marar)

2 kg peste de apa dulce, de preferinta p 131p1518b este alb - bibani de 200-250 g, mârlite (stiuculite) sau strapazani (salaiasi) de

g, (dar merge si orice alt peste)

Se pune apa la fiert

Pe plita încinsa moderat sau pe o tabla asezata pe jar blând se asterne un strat de sare

* Se curata pestele de mate, dar nu si de solzi; se spala în apa rece

Dupa ce sarea s-a înfierbântat bine, se pestele pe tabla; la fiecare trei minute se întoarce, în total de doua-trei ori, pâna se închide maroniu la culoare; chiar daca apar pete negre de arsura, nu-i bai, ca doar solzii apara carnea cea alba, dulce si coapta în ale ei; focul mic face saramurica buna

Se ia pestele de pe sare si se pune într-o tava curata
* Se presara cu verdeata si ardei iute tocat

Se stropeste cu putin otet (lamâie pentru obrazele fine)

Se toarna apa clocotita pâna la grosimea pestelui (bibanii sa para niste insulite joase, batute de valuri)

* Se manânca îndepartând pielea cu solzi

Nascuta pe malul Dunarii, într-o tara bogata mai ales în sare, saramura sigur ;a exprima saracie si graba: nu tu oale, nu tu uleiuri sau smântânuri fine, poate :a nici timp sa nu prea fi fost destul pe vremea haiducilor Calafatului, doar _;ciuschi" de la vecinii bulgari si verdeata dintr-o gradinita dintre stufuri.

Dar uite ca tot lucrarea veche e buna: carnea coapta pe sare, între solzii ei, are d savoare exceptionala, însa odata desfacuta de pe pielea solzoasa, se cuvine udata ;u o lingura doua din zeama parfumata în care a zacut, precum si cu o cana de vin ie balta, o Rosioara de Mavrodin sau din alte vii de pe lânga Dunare. E un vinut alb totusi, nici prea mare nici prea mic, cinstit si de masa adica, ca si mamaliga fara ie care saramura e ciunga.