SARMALE MUNTENEsTI

SARMALE MUNTENEsTI

"Miroase a sarmale peste muntii Cârpaci

Miroase de-tîn vine sa mori!"

Ion Nicolescu

Sarmaua (cuvânt de origine arabo-turca, trimitând la o balcanica frunza de vita umpluta cu orez si stafide) se încarca în Carpati de magnifice si grele semnificatii daco-romane, devenind de Craciun o importanta componenta a ritualului crestin ortodox român, ceea ce face îndepartata si straina clorotica sa formula originara.

Foi:

l varza murata mare

Umplutura;

l kg carne porc tocata * 500 g carne porc afumata

200 g slanina afumata  . 1 ceasca orez
* 2 cepe

Prînprcjur:

cesti vin alb  * 3 rosii în bulion

l pahar bulion rosii . carne afumata, costita, sorici afumat
* cimbru, marar, foi dafin, boia, piper, sare

Iar foit

. Se grijeste varza (se desface foi, se spala, se desareaza, se curata de vinele tari si groase); ce nu merge la umplut se toaca fideluta

Iar umplutura:

* Carnea si slanina afumate se toaca din cutit cât s-o putea de marunt

Se spala bine orezul

Se toaca ceapa

Se amesteca toata carnea tocata, slanina, ceapa, orezul - sare, piper, cimbru si marar praf, dupa pofta

Se umplu foile, se ruleaza si se înfunda la capete (nu foarte sa se mai umfle si orezul) - Le puteti face mai mari, mai mici, cum va e placerea si îndemânarea, numai sa nu se desfaca la fiert

Fierberea:

* O oala de lut gros se unge cu untura

. Pe fund se pune un covoras de felii de costita si soricî afumat

* Apoi aranjati un strat de varza tocata

. Acum vine primul strat de sarmale, urmat de alt strat de varza, îngrasat cu carne afumata, sorici, costita, apoi iar sarmale, pâna se umple

* Ultimul strat e de varza presarata cu foi de dafin, legaturi de cimbru si marar (piper, sare, boia dupa gust) si felii de rosii din bulion

* Se amesteca bulionul cu vinul, se încalzesc un pic, se toarna peste sarmale

* Se acopera si se pun la foc molcom - în nici un caz direct pe flacara - sa undeasca si sa bolboroseasca înabusit de la 5 ore în sus - zeama trebuie sa scada jumatate, chiar doua treimi din oala

* Se ofera fierbinti (a doua zi mai ales, ca atunci sunt coapte bine) cu smântâna, ardei iute, mamaliga calda si vin foarte bun

Ce vinuri foarte bune putem napusti peste sarmale? Rosii? Da! Din toata tara!! Feteasca Neagra de Urlati (cu gust de mura), de Uricani ori de Vârtescoiu (cea care miroase pronuntat a coacaz negru)! Babeasca Neagra de Nicoresti si Valea Calugareasca, Cabernet Sauvignon de Recas, de Sâmburesti, de Dragasani, de Severin si mai ales de Ceptura si Tohani!

Cadarca de Minîs! Merlot de Cotesti si de Oancea! si mai sunt destule, România e mare. Pinot Noir, Burgund Mare, Corb, Seina, Oporto, Sân Giovese, Negru de Sarichioi, Grand Noir de la Calmette, Malbec, Alicante Bouschet, Codana, Novac!

Dar acum vorbim de sarmalele de Craciun, deci nu avem nici timpul, nici dreptul sa facem experiente! Nu se fac ceremonii religioase experimentale!

Sarmalele merita tot ce e mai bun, ele sunt simbolul nostru national, si fac de garda la drapelul religiei noastre nationale. Ele sunt o hermeneutica a fericirii gustative, un cor multimedia organoleptic. Sunt îmbibate de istorie, mai ceva decât de slaninuta!

Sarmalutele sunt asteptarea si împlinirea (mai ales cu ardei iute murat)! Sunt bunastarea râvnita! Idealul blond si bine rotunjit, ca toate idealurile! Viitorul luminos, proiectat de un trecut zbuciumat dar creator!

Sa dam sarmalelor ce e al sarmalelor; un vin rosu pe masura! Dar care, din câteva zeci, care?!

In prima parte a ciclului Craciunului este creata, prin obiceiuri, acte rituale, gesturi, formule magice, spaima de altadata a oamenilor ca lumea merge spre pierzanie la solstitiul de iarna, când se mareste neîncetat noaptea, sporeste frigul si uine împaratia întunericului.

Scenariul ritual cuprinde, printre altele, sacrificiul ritual al porcului si prepararea alimentelor rituale si ofrandelor din grâu (colaci, turte) si din carne de porc.

Abundenta ospetelor si petrecerilor din care nu lipsesc excesele de mâncare si bautura, cuvintele si expresiile licentioase, jocurile cu masti, dansurile rituale (Permita) sunt supravietuiri ale unor orgii antice, specifice marilor sarbatori ale timpului.

Cetele de feciori oficiaza, în special prin colinde, drama nasterii si mortii anuale a divinitatii. Stingerea luminilor la miezul noptii simbolizeaza imaginea mortii timpului, a haosului desavârsit din care urmeaza sa renasca divinitatea si, împreuna cu aceasta, lumea înconjuratoare.

Aprinderea luminii la miezul noptii de An Nou, însotita de explozia de bucurie, îmbratisarile si urarile de sanatate si belsug marcheaza depasirea punctului critic al solstitiului de iarna, momentul din care Soarele îsi sporeste treptat urcusul pe bolta cerului, iar ziua începe sa creasca, putin câte putin, "cu cât se misca puiul în gaoacea oului",

Alte obiceiuri si alte acte rituale readuc speranta, optimismul si starea de echilibru: alungarea spiritelor malefice prin zgomote produse de bice, buhaie, tulnice, talangi etc.; credinta ca se deschide cerul, ard comorile si vorbesc animalele; purificarea spatiului prin stropitul si scaldatul ritual; împacarea pricinilor si savârsirea actelor de toleranta si bunavointa; începutul simbolic al lucrului; traditii specifice începutului de an (Sorcova, Plugusorul, Semanatul, Chiraleisa, Vasilca etc.)

Din motive diferite, ordinea logica a riturilor din scenariul prezentat nu mai este respectata întru totul, iar oamenii practica numeroase obiceiuri fara sa le mai cunoasca sensul initial.

Vechimea si suprapunerea sarbatorilor crestine peste cele precrestine, a celor greco-romane si orientale peste cele autohtone, geto-dace, au dat naster unei realitati spirituale unice în Europa, greu de disociat astazi în elementele care au clâdit-o de-a lungul mileniilor.

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an")