SARMALE MUNTENEsTI

SARMALE MUNTENEsTI

"Miroase a sarmale peste muntii Cārpaci

Miroase de-tīn vine sa mori!"

Ion Nicolescu

Sarmaua (cuvānt de origine arabo-turca, trimitānd la o balcanica frunza de vita umpluta cu orez si stafide) se īncarca īn Carpati de magnifice si grele semnificatii daco-romane, devenind de Craciun o importanta componenta a ritualului crestin ortodox romān, ceea ce face īndepartata si straina clorotica sa formula originara.

Foi:

l varza murata mare

Umplutura;

l kg carne porc tocata * 500 g carne porc afumata

200 g slanina afumata  . 1 ceasca orez
* 2 cepe

Prīnprcjur:

cesti vin alb  * 3 rosii īn bulion

l pahar bulion rosii . carne afumata, costita, sorici afumat
* cimbru, marar, foi dafin, boia, piper, sare

Iar foit

. Se grijeste varza (se desface foi, se spala, se desareaza, se curata de vinele tari si groase); ce nu merge la umplut se toaca fideluta

Iar umplutura:

* Carnea si slanina afumate se toaca din cutit cāt s-o putea de marunt

Se spala bine orezul

Se toaca ceapa

Se amesteca toata carnea tocata, slanina, ceapa, orezul - sare, piper, cimbru si marar praf, dupa pofta

Se umplu foile, se ruleaza si se īnfunda la capete (nu foarte sa se mai umfle si orezul) - Le puteti face mai mari, mai mici, cum va e placerea si īndemānarea, numai sa nu se desfaca la fiert

Fierberea:

* O oala de lut gros se unge cu untura

. Pe fund se pune un covoras de felii de costita si soricī afumat

* Apoi aranjati un strat de varza tocata

. Acum vine primul strat de sarmale, urmat de alt strat de varza, īngrasat cu carne afumata, sorici, costita, apoi iar sarmale, pāna se umple

* Ultimul strat e de varza presarata cu foi de dafin, legaturi de cimbru si marar (piper, sare, boia dupa gust) si felii de rosii din bulion

* Se amesteca bulionul cu vinul, se īncalzesc un pic, se toarna peste sarmale

* Se acopera si se pun la foc molcom - īn nici un caz direct pe flacara - sa undeasca si sa bolboroseasca īnabusit de la 5 ore īn sus - zeama trebuie sa scada jumatate, chiar doua treimi din oala

* Se ofera fierbinti (a doua zi mai ales, ca atunci sunt coapte bine) cu smāntāna, ardei iute, mamaliga calda si vin foarte bun

Ce vinuri foarte bune putem napusti peste sarmale? Rosii? Da! Din toata tara!! Feteasca Neagra de Urlati (cu gust de mura), de Uricani ori de Vārtescoiu (cea care miroase pronuntat a coacaz negru)! Babeasca Neagra de Nicoresti si Valea Calugareasca, Cabernet Sauvignon de Recas, de Sāmburesti, de Dragasani, de Severin si mai ales de Ceptura si Tohani!

Cadarca de Minīs! Merlot de Cotesti si de Oancea! si mai sunt destule, Romānia e mare. Pinot Noir, Burgund Mare, Corb, Seina, Oporto, Sān Giovese, Negru de Sarichioi, Grand Noir de la Calmette, Malbec, Alicante Bouschet, Codana, Novac!

Dar acum vorbim de sarmalele de Craciun, deci nu avem nici timpul, nici dreptul sa facem experiente! Nu se fac ceremonii religioase experimentale!

Sarmalele merita tot ce e mai bun, ele sunt simbolul nostru national, si fac de garda la drapelul religiei noastre nationale. Ele sunt o hermeneutica a fericirii gustative, un cor multimedia organoleptic. Sunt īmbibate de istorie, mai ceva decāt de slaninuta!

Sarmalutele sunt asteptarea si īmplinirea (mai ales cu ardei iute murat)! Sunt bunastarea rāvnita! Idealul blond si bine rotunjit, ca toate idealurile! Viitorul luminos, proiectat de un trecut zbuciumat dar creator!

Sa dam sarmalelor ce e al sarmalelor; un vin rosu pe masura! Dar care, din cāteva zeci, care?!

In prima parte a ciclului Craciunului este creata, prin obiceiuri, acte rituale, gesturi, formule magice, spaima de altadata a oamenilor ca lumea merge spre pierzanie la solstitiul de iarna, cānd se mareste neīncetat noaptea, sporeste frigul si uine īmparatia īntunericului.

Scenariul ritual cuprinde, printre altele, sacrificiul ritual al porcului si prepararea alimentelor rituale si ofrandelor din grāu (colaci, turte) si din carne de porc.

Abundenta ospetelor si petrecerilor din care nu lipsesc excesele de māncare si bautura, cuvintele si expresiile licentioase, jocurile cu masti, dansurile rituale (Permita) sunt supravietuiri ale unor orgii antice, specifice marilor sarbatori ale timpului.

Cetele de feciori oficiaza, īn special prin colinde, drama nasterii si mortii anuale a divinitatii. Stingerea luminilor la miezul noptii simbolizeaza imaginea mortii timpului, a haosului desavārsit din care urmeaza sa renasca divinitatea si, īmpreuna cu aceasta, lumea īnconjuratoare.

Aprinderea luminii la miezul noptii de An Nou, īnsotita de explozia de bucurie, īmbratisarile si urarile de sanatate si belsug marcheaza depasirea punctului critic al solstitiului de iarna, momentul din care Soarele īsi sporeste treptat urcusul pe bolta cerului, iar ziua īncepe sa creasca, putin cāte putin, "cu cāt se misca puiul īn gaoacea oului",

Alte obiceiuri si alte acte rituale readuc speranta, optimismul si starea de echilibru: alungarea spiritelor malefice prin zgomote produse de bice, buhaie, tulnice, talangi etc.; credinta ca se deschide cerul, ard comorile si vorbesc animalele; purificarea spatiului prin stropitul si scaldatul ritual; īmpacarea pricinilor si savārsirea actelor de toleranta si bunavointa; īnceputul simbolic al lucrului; traditii specifice īnceputului de an (Sorcova, Plugusorul, Semanatul, Chiraleisa, Vasilca etc.)

Din motive diferite, ordinea logica a riturilor din scenariul prezentat nu mai este respectata īntru totul, iar oamenii practica numeroase obiceiuri fara sa le mai cunoasca sensul initial.

Vechimea si suprapunerea sarbatorilor crestine peste cele precrestine, a celor greco-romane si orientale peste cele autohtone, geto-dace, au dat naster unei realitati spirituale unice īn Europa, greu de disociat astazi īn elementele care au clādit-o de-a lungul mileniilor.

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an")