ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
SĂRMĂLUŢE ÎN CUIB
* 1 varza . 500 g carne porc tocata
* 2 cepe * 2 linguri untura
l pahar orez *
200 g costita afumata
* 5-6 crengute cimbru * 2-3 foi de dafin
l pahar bulion rosii * 1 cana supa carne
piper, sare, paprica, ci 21221l1121v mbru praf, dupa gust
Ceapa se taie bob de orez si se pune la calit cu carne
Se toaca varza care n-a dat foi
* Se amesteca carnea cu orez, sare, piper, boia, cimbru praf
* Se iau mai întâi foi de varza mici, se grijesc, se oparesc si se umplu sarmalute
* Acum se iau foi mari, câte doua, si se fac cuib pentru cinci-sase sarmalute, putin cimbru, 1 bucata de costita, legate cu ata ca un pachet de posta
în oala mare, unsa bine cu untuta, se pun câteva felioare subtiri de costita, apoi cuiburile de sarmale, frumos aranjate
Se presara varza tocata, 1-2 crengute cimbru, foi de dafin
* Se toarna supa si bulionul, se acopera, se da la foc mic, 3-4 ore, c-asa-i catul sarmalelor, mai lung
Nu stiu sarmalagiii ce sa mai inventeze!
Nu le-a ajuns ca-s una-n Moldova, mici si vesele, alta-n Ardeal, mari si presarate cu carnuri afumate, si alta-n Valahia, unde-s potrivite!
Nu le-a ajuns nici ca-s ba cu pasat, ba cu foi de vita si stevie, ba de post, ba cu urda! Acum au scos si ciudatenia asta, sarmale în sarma, ca teatrul în teatru, de nu mai stii de e gateala cinstita sau Hamlet!
Fiind o chestie atât de subtila, de inefabila si de contradictorie, nascând grave întrebari fara raspuns în scolastica gastronomiei, cuibul de sarmale în sarmale - descoperit de mine la o Nedeie târnaveana - ma obliga sa-mi aduc aminte de mari sarbatori si de Neuburger-ul de Zagar!
Vinul acela cu miros de fân uitat în ploaie, în culori de aur vechi, gasit sub piatra unui templu, cu gustul acela greu, provocator si sigur de atotputernicia-i, numai vinul acela ar putea clarifica enigma insolenta a sarmalelor încuibate solitar în podisul Târnavelor (dar asteptati sa vedeti ce fac bucovinenii!)
Nedeia: La Nedeie alearga mic si mare, tânar si batrân, caci nu e de-a putere a fi nimeni care n-ar dori a lua parte la dânsa. si mai ales fetele si feciorii mai degraba ar voi nu stiu ce sa li se întâmple decât sa nu poata merge la nedeie.
Aici se întâlnesc rudele, se împaca pizmasii si se leaga între dânsii legaturi de prietenie. In ziua determinata se vad românii venind din toate partile îmbracati în portul lor cel sarbatoresc.
Nedeia se face de doua sau trei ori într-un an si anume: la Pasti, la Ispas si la Rusalii, si se constituie de regula din feciorii care facura "ospatul feciorilor".
La nedeie însa adeseori iau parte nu numai românii, ci si unii streini, ca sa se desfateze si sa guste si ei din nemarginita bucurie a românilor.
Ospatarul -pentru ca feciorii au mers tot la el în semn de recunostinta - "scoate nedeia". In ziua întâia îsi petrec numai feciorii, în a doua zi toti, iar în a treia "încâlcesc nedeia".
(S.F1, Marian - "Sarbatorile la români")
|
