SARMUZAC

SARMUZAC

Mesterii mari ai mujdeiului în Dobrogea traiesc, pentru ca soarele aspru si uscat al podisului format prin tocire de cei mai batrâni munti 11511r176l ai Europei si, totodata, cel mai secetos loc din România (învecinat însa cu Marea Neagra si Delta Dunarii - ce paradox!) a nascut o bucatarie ciudata, deopotriva aspra si catifelata.

Spre exemplu, usturoiul, dupa ce, la fel ca peste tot, e pisat cu sare pâna se face pasta, e frecat apoi îndelung cu ulei bun, de masline, daca e sa fie (Dunarea, Marea Neagra si Dobrogea - locul de întâlnire al tuturor neamurilor din Orient si Occident!) pâna maioneza se face!

Sarmuzacul astfel obtinut, desi fin si chiar sofisticat la înfatisare, mai ales daca e ornat cu câteva frunzulite de verdeata - telina, leustean, cimbru, patrunjel, tarhon - se adreseaza carnetului si mai ales pestelui, într-un fel sincer, ca sa nu zic agresiv, pentru ca uleiul tine usturoiul viu si guraliv, împiedicându-l sa oxideze sau sa se marineze, cum fac apa si otetul.