SLĂNINA
Dintre multele traditii de taiere a suinei - diferite nu numai de la o natie la alta (exista o întreaga teorie despre taierea "italiana" confruntata cu cea "siciliana" sau "germana") ci si de la o regiune la alta - o retin la început pe cea ardeleneasca: o taietura lunga pe mijlocul spatelui între ca 24424p1518y p si coada, adânca pâna la carne, si o alta, la fel de lunga, pe burta; se fac apoi alte doua incizii, la fel de lungi, pe laturi, median, acolo unde se termina burta si începe spatele; urmeaza alte doua cutitari scurte, perpendiculare pe primele, una între spete si alta între sunci.
Se scot doua table groase de slanina de pe spate si alte doua mai subtiri de pe burta, mari cât masa, care se pun în sare si apoi la afumat.
Sasii îsi tin toti slaninile în clopotnita bisericii, care e vânturata si racoroasa, chiar si în mijlocul arsitelor verii, Un singur gospodar fruntas din sat e chelar, dar toti au acces la cheie si se duc si-si taie slana, din bunul lor si numai dintr-al lor, cât le trebuie, în buna pace si cinste (ca asta au pierdut românii când au fost goniti sasii de "colectiv" si persecutii: un model de cinste si harnicie),
Românii ardeleni nu au biserici fortificate cu clopotnite de piatra si nici nu sunt, (sa-si poata tine în siguranta slaninile împreuna, unde vipia verii nu le poate strica), asa ca, pentru camara, e de preferat sa se taie tabla de slanina în bucati mai mici, sa le prinda bine fumul peste tot.
Deci se taie halca de slanina în patru, se freaca cu sare grunjoasa (eventual, dar numai daca va place, cu cimbru si usturoi) si se asaza pe pat de sare, în covata noua de lemn, câte doua, una peste alta, - sorici lipit de sorici. Se mai presara sare multa, cu pumnul, ca tot câta îi trebuie îsi ia.
Timp de o saptamâna, mai ales daca slanina e groasa, se sucesc tablele între ele si se si rastoarna cu susu' în jos, de doua ori pe zi, sa le muste bine sarea din tot locul.
Daca a trecut o saptamâna, se agata, rarut de o palma, sa fie aer între ele, în colivia afumatorii. Se faqe un fum rece, dulce si des, de rumegus de fag, între cinci si zece zile, sa se cunoasca ca-s afumate si nu doar miros un pic, cât sa-ti vina pofta de rachiu de pere.
Ungurii, dupa ce-o sareaza, fierb slana de la gât si de la piept, ca are ceva carne, în zeama de varza si apoi o afuma ori o tavalesc în paprica dulce, sa se fragezeasca, sa mearga cu palinca de ori de cirese.
Altii decât ardelenii în România nu stiu nicicum face slanina, ca ma si-ntreb ce fac ei cu porcul, cum îl duc ei, din decembrie pâna-l manânca, dar degeaba ma zgârma grija, or gasi ei o solutie ca sa-l termine.
|
