SLOI DE OAIE
Racitura ciobaneasca din Ţara Hategului, mâncarea asta veche cât si Sarmisegetuza se face din animale batrâne, care se taie iarna, când zapada a alungat caprele negre din Retezat spre marginea ver 10310m121k de a padurii de brad (chestie ce n-are, evident, nici o legatura cu sloiul de oaie si nici cu aceasta carte, asa ca nu stiu ce mi-a venit s-o scriu).
. 3 kg carne de oaie, bucati cât pumnul, eventual cu oase (mici) si ceva maruntaie
3 oase mari de oaie, sparte . sare, piper
l capatâna usturoi
Mai întâi se fierb 2 ore oasele, sa-si lase sucurile si maduva
. Se scot oasele, se pun în locul lor carnea si maruntaiele, sa fiarba, cu sare si piper, pâna se desprind de pe oscioare si se farâma de la sine (nu se amesteca în cratita)
. Se piseaza usturoiul pasta
. Când carnea a fiert si apa a scazut de zici ca nu mai e, se adauga risipit usturoiul, sa mai dea în doua clocote
. Se scoate oala în tinda, la ger, sa se-ntareasca sloiul, si dupa aceea se manânca
In partea Branului, ciobanii fierb ori prajesc carnea oii,dreasa cu sare si usturoi,apoi o îneaca în seu încins. Se pastreaza timp îndelungat în besici bine grijite, si tot sloi de oaie vine de se cheama (ori " mouton confit").
Gâtlejurile subtiri se vor scamosa cu groaza la gândul fierturii de oaie - un fel de piftie rasfiarta - dar cine nu papa sloisor nu primeste nici tuiculica galbena de prune bistrite de Hateg, fiarta cum o facea Titus Popovici la Gura Zlata, Punea adica o cratita cu apa la fiert, acoperita cu un capac metalic plat. Pe capacul asta punea ibricul cu tuica, miere de padure de la Râu de Mori si un pic de menta. Acoperea si ibricul si astepta.
Când aparea prima suvita de abur din tuica - canitele de lut asteptau, aliniate - oprea procesul de productie si dadea de baut, ceea ce îl obliga sa dea si de dormit, la sfârsit, în celebra Sala a Armelor, (pe jos sau în baldachinul urias, care cum apuca), din casa sg deschisa tuturor de pe Valea Râului Mare Retezat, de care si-a legat pe veci numele, cazaturile în râu si basmele vânatoresti.
|
