TOCMĂGEI UMPLUŢI
Moldova, pofticioasa si dedata amagirii altora, a scornit destule mâncari placute, dar nu din cele împovaratoare bietului trup (carele-i ca un copil flamând si nestiutor în fata îmbierii, 23223v2117x si-si face rau când crede el ca îi e mai bine), ca porcoasele de peste munti, ci asa, usurele, mai din pana, nu din soric, si mai dulci, nu din saratura si afumatura.
Umplutura:
2 legaturi ceapa verde * 50 g unt
l ardei gras * sare, piper, dupa gust
g piept de curcan (gaina, gâsca, rata)
Asternut:
* 50 g unt * 3 oua * 100 g brânza de vaci
* 500 g tocmagei de casa (vezi la bors cu tocmagei)
Capaccala:
500 g tocmagei * 50 g unt . 3 oua
100 g brânza
de vaci . 100 ml smântâna . 100 g cascaval
* verdeata - patrunjel,
marar
Se pun tocmageii la fiert în apa sarata
Umplutura:
* Se toaca din cutit carnea, ceapa verde, verdeata, ardeiul gras, se sareaza, pipereaza, se amesteca bine cu untul si laptele lor
Asternut:
* Se freaca o
cratita sau un vas de lut cu gura larga cu unt cât am spus
* Ouale se bat (dar nu se
urasc) cu brânza de vaci
* Tocmageii jumatate se scurg
si se pun si ei în cratita, asa calzi
* Se varsa batatura de
ou peste tocmagei, sa-i îmbrace
Umplutura:
* Umplutura se pune, strat frumos, în cratita,peste asternut , firesc
Capaceala:
Se bat ouale cu brânza de vaci, untul si smântâna
* Se rade pentru mai târziu cascavalul
Se toaca verdeata
* Tocmageii ramasi se întind capac peste umplutura
Peste ei se toarna oua si ale laptelui bateli
Se presara cascaval si verdeata
La cuptor, cratita (desi mai bine lutul) o sa stea vreo ora si mai putin, acoperita si la foc molcomit, sa se faca carnea (dar fara sa se arda ceva) dupa Care se lasa si descoperita un pic, cât sa se arameascâ capaceala, sa placa, ca o fata bronzata
E, acu-i acu! Ce sa bem cu dânâa, tocmageaua noastra? Eu m-as opri la o Zghihara de Husi, ca nu-i vin greu nici el, ci vioi si bucuros la baut, cu limpezimi verzi sclipitoare, sec si proaspat (doar suntem în viile de nord ale Moldovei). Tineretea ce o exprima Zghihara are o caldura numai a ei, ciudata (sa nu râdeti de mine, dar o sa spun ca e o caldura usoara, racoritoare) si o aroma de caisa verde. Gustul e simplu, sincer, dar cu unele fineturi seci-amarui - din care i s-a nascut celebritatea.
Am aflat prin aceste locuri un obicei, cel mai frumos din câte am întâlnit prin toate partile lumii pe unde am umblat. Oamenii obisnuiesc în acest oras (Husi) ca, de altfel, în tot restul tarii, sa dea de mâncare si loc de adapost tuturor strainilor fara nici o plata.
|
