VARZĂ MURATĂ LA BUTOI
Butoiul: E bine sa fie de stejar, si sa fi tinut în el tuici (ca sa dea varza zeama limpede) si sa aiba cana
* Verze, câte încap în putinic 636x2317g a (cam 20-25 sa zicem)
20 crengi de marar uscat *10 radacini hrean
10 legaturi cimbru uscat * 1 pahar piper boabe
4-5 pumni boabe de porumb * 3-4 gutui galbene
sare, cam 1,5 kg, grunjoasa
* Varza se lasa vreo 15 zile afara, s-o bata bruma, s-o fragezeasca
Butoiul se opareste si se lasa o zi cu apa si var nestins, 1 kg, sa se curete
Se spala iar, în câteva ape, neaparat clocotite
Capacul (sau o leasa de sipci) se opareste bine
* Pe fundul butoiului care e pus în pivnita se presara mai întâi un strat de sare, foi de varza, ceva cimbru, marar, boabe de porumb si câteva felii de gutui
Capatânile de varza se curata de foi rele si se si scobesc pe cocean, apoi se îndeasa bine, cu coceanul în sus
Se presara sare pe fiecare varza, se mai potrivesc radacini de hrean, marar, porumb si cimbru, piper, felii tari de gutuie si se pun alte verze, tot asa, strat dupa strat, pâna se umple butoiul
* In dreptul cepului se face o de crengute de marar, sa nu se astupe, sa se poata pritoci
Ultimul strat e de sare
Se potriveste capacul (leasa) si se apasa cu o lespede de gresie bine grijita; varza îsi va. lasa mai iute apa
Se acopera butoiul cu o cârpa curata si se uita de el o zi si o noapte
Daca dupa atâta timp varza nu a lasat apa cât s-o acopere, se mai adauga apa fiarta si racita, câta trebuie s-o înece de-o palma
Dupa o saptamâna se face prima pritoceala: se goleste butoiul pe la cep, se vântura zeama, turnându-se iar în butoi, pe deasupra Se gusta zeama, se mai potriveste de sare: ori se mai pune sare, ori se mai ia potroaca si se mai pune apa chioara
. Butoiul, capacul, piatra se sterg cu o cârpa uda de rachiu tare
Se mai pritoceste, o data la saptamâna, pâna s-a acrit ca lumea, apoi, tot la 10-20 zile (dupa cât e de cald ori frig)
E buna deja la 3 saptamâni
Taine: Unii baga un furtun pâna dau de fundul butoiului si atunci vântura varza asa, bagând aer... Parca-i bine, da' parca nu, ca n-ajunge. Altii (sau poate chiar tot aceia) pun de cu vara la doua strachini cu frunze de visin: nu-i mai bun lucru pentru muratura. Iarna, când zeama e frumoasa, limpede si acra-înmiresmata, se poate trage la sticle: îndopate bine, ca vinul, cu ceara ori smoala, se pun la pastrare, sa acreasca ciorbele de vara.
In prima zi a lunii lui martisor, numita pe ahcurea si Dragobete,Dragobete cap de primavara, si Dragobete cap de vara, este datina în cele mai multe parti locuite de români ca fetele cele mari sa strânga apa de neaua (omat, zapada) si cu apa de aceasta sa se spele apoi peste tot anul,anume ca sa se faca frumoase si dragastoase. Pe lânga apa de neaua si cea de pe floarea de fraga din luna lui martisor, unele românce mai întrebuinteaza înca si apa de ploaie, precum fi cea de izvor din aceeasi luna, parte spre conservarea sanatatii si parte spre mvârtosarea pepenilor (castravetilor)murati si a curechiului (verzei) murat, care începe în decursul acestei luni a se muia si a se strica,
(S. FI. Marian- "Sarbatorile la români")
|
