VIN FIERT
l litru vin, tare bun . 5 linguri miere
l praf scortisoara . 10 boabe piper
10 cuisoare
Se pune într-o oala de tabla subtire vinul la fiert cu piper, cuisoare, scortisoara
Când ies primii aburi se adauga mierea si se amesteca
La primul undit al unui apropiat clocot se ia de pe foc si se acoper 555q1618f a (alcoolul fierbe la 70° C; deci, ca sa nu se piarda bunatate de tarie, oala trebuie sa fie de metal - ca sa se încinga repede - si acoperita, ca sa ramâna vinul-vin si nu resturi groase dezalcoolizate)
Se bea din cani de lut cu gura strâmta, vinul fiert, si, ca sa fie mai aprig, ar trebui sa fie o Tamâioasa din cele vechi, mieroasa, de Dragasani ori de Pietroasa, urcata spre taria cea din urma, dincolo de care nu mai e nimic decât alta viata.
Unii-i zic învechirii îndelungate ce transforma vinul dulce si tare într-un fel de lichior, maderizare. Altii zis-au ca nu-i vin, ci ulei gros din alcool, ori marmelada (un cubulet turteste un regiment, mai umbla o legenda comica).
Dar nu conteaza ce zic unii si beau altii! Ce conteaza e sa fierbeti un vin cât mai tare si mai dulce, ca mierea, cât ar fi de dulce si de suava, n-ajunge pâna la miez, nu îndulceste si fibra profunda a vinului (desi fara miere nu se poate!). si nu avem decât trei vinuri corespunzatoare în magazia nationala, în afara de Tamâioasa (Pietroasa, cum i se zice la locul ei de vârf): Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin si Muscatul Ottonel, amântrei vinuri parfumate cât o gradina de crini pazita de îngeri, spalati si ei, la rândul lor, cu esente de migdale si flori de mar.
Primul e galben-verzui, ca o ambra de Baltica. Al doilea e colorat misterios în rubiniul trandafirilor de Baccara si explodeaza cu un iz feciorelnic de fragi si busuioc. Sunt amândoua vinuri nordice si la apus de Prut, ascunse de istorie între Husi si Cotnari, dar frati buni cu Furmintul de Tokay si marele Sauterne.
Muscatul Ottonel, ca am ajuns si la el, ca si Tamâioasa Româneasca, calatoreste peste tot, în voia lui, de la Cotnari la Jiu, de la Oltina la Halmeu. Izbândele mari, însa, în Ardeal se celebreaza, prin tot tinutul Târnavelor. Untdelemnuri galbui, esente de soare lichefiat si miere parfumata din flori de iasomie si conuri de brad, eleganta nervoasa si finete decadenta definesc acest vin. învechit, tot ca si Tamâioasa, devine un simbol al aristrocratiei solare, al castei vinurilor licoroase si puternice, motiv de evlavie si certitudinea unui miracol.
Sigur, unii vor spune, pe buna dreptate, ca a fierbe asemenea vinuri e o impietate, o distrugere de patrimoniu european si national, vezi bine! Dar tot atât de adevarat este ca numai cu asemenea vinuri dulci si tari poti construi vinul fiert - capodopera!
Recoltatul mierii, numit în popor retezatul sau tunsul stupilor, era fixat de traditie la Sântilie, Macavei si Schimbarea la fata.
Ziua, de obicei joia, se împartea în doua: recoltatul mierii dimineata si ospatul dupa-amiaza. Retezatul stupilor era, în Moldova si Bucovina, o adevarata sarbatoare, când rudele, vecinii si prietenii gustau fagurii cu miere si beau tuica si vin îndulcit cu miere.
Masa festiva, cu unele elemente rituale menite sa aduca prosperitate prisacii, se transforma într-o frumoasa petrecere cu cântec si joc care dura pâna seara târziu sau chiar pâna a doua zi.
(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an"}
|
