Se facea ca eram intr'o poiana insorita plina de flori.Se auzea sunetul jucaus al pasarelelor si animalelor.Gaze mici si colorate zumzaiau la unison cu pasarile ce cantau cantece paradisiace.In aer era parfumul dulce al 222o1410c florilor scaldate in roua proaspata a diminetii.
Am inceput sa merg catre un copac falnic si mare ce se afla chiar in mijlocul poienitei. Spre surpriza mea in desisul coroanei imense se afla o casuta din lemne. Micuta, acoperita de muschiul brun-verzui si inconjurata de flori viu colorate se potrivea perfect in fundal. Cu toata indemanarea mea am incercat sa ma urc in batranul copac pentru a ajunge la casuta misterioasa. Dupa mai multe cazaturi si zgarieturi am reusit sa ajung unde doream. Locul usii era luat de un material verde-albastrui ca din matase.Usor l'am tras pentru a privi in interior. Atunci am vazut ceva neasteptat: pe un patut din lemne si frunze statea intins un baiat ce avea aripi mari de fluture .
Avea parul albastru-argintiu, lung si matasos curgand pe umarul lui gol ca un izvor de munte, iar genele lui erau asa de lungi incat pareau fara sfarsit. Pielea lui alba cu tente metalice era acoperita de o haina precum kimonoul japonez din picturile bunicii. Era matasos si sidefiu si se potrivea de minune cu perechea de aripi stralucitoare si translucide.Am stat minute in sir contempland minunea, apoi m'am apropiat. De mana lui era legata o vioara printr'un vrej cu maracini.Dupa ce l'am scapat de stransoarea dureroasa, si-a deschis ochii mari si aurii ca luna plina in noptile arzatoare de vara.
Era intuneric, dar o caldura misterioasa imi destepta simturile.Se auzea o vioara, o vioara ce canta intr'un mod fermecat o melodie trista, dar cunoscuta.Corpul inca imi era greu, insa am deschis usor ochii.Ma trezisem.In fata mea se afla acelasi baiat de dinainte ce canta intr'un fel angelic la vioara.
-Te'ai trezit in sfarsit domnita mea.Tu care m'ai trezit din blestemul pus asupra mea si al viorii mele fermecate.Sper ca o sa te bucuri de darul din partea mea,spuse el cu caldura si blandete in voce.
Nedumerita am intrebat despre ce vorbeste.Fara sa'mi raspunda nimic o oglinda in forma de stea si mi'a pus'o in fata.Ma uitam socata si minunata in acelsi timp.Eram eu,dar in alt fel.Pielea mea luase o tenta albastruie,ochii imi erau roshii precum sangele, iar parul mov inchis.Un lucru de neobservat era perechea de aripi de fluture de culoare mov translucid si stralucitor.Si hainele imi erau diferite, acelasi kimono japonez, insa de data asta cu decoratiuni florale.
Mi-a explicat ca el era printul fluturilor si al poienii si ca spiridusul cel rau al muntelui l'a plestemat pentru eternitate la somn profund pana cand dragostea adevarata v'a veni sa ii dezlege blestemul.Mi'a mai spus ca eu eram adevarat lui iubire intrucat acum mult timp l'am crutat de la moarte.Nu mai intelegeam nimic.Apoi amintiri imi veneau inapoi in minte : eu prinsesem un fluture minunat pentru insectarul meu, insa am fost induiosata de frumusetea si puritatea lui incat nu i'am putut lua viata.Asa era eu salvasem acel fluture insa nu aveam de unde sa stiu ca acesta urma sa fie un print. Sarutul lui ma transformase si pe mine.
Am iesit afara pentru a incerca primul meu zbor cu noua pereche de aripi.Eram nesigura, nici nu stiam daca stiu sa dau din aripi. Cand eram aproape de a renunta, printul cel frumos s'a apropiat de mine, m'a luat de mana si mi'a zis sa sar, deoarece o sa aiba el grija sa nu patesc nimic.Nu stiu de ce, dar aveam incredere deplina in el .. puteam sa jur ca il cunosteam de undeva.Am sarit, la inceput cadem si imi era foarte frica , dar cu ajutorul printului am reusit sa zbor pentru prima data.Simtem o fericire imensa, adrenlina imi circula prin sange, dar in acelasi timp eral calma,parca pluteam.Am zburat mult timp deasupra taramului magic si am vazut lucruri minunate : flori cu parfumuri ametiotoare si culori ce parca te hopnotizau, fluturi de culori nemaivazute, ape cristaline,ce curgeu repede printre stancile verzui din poiana cea fermecata.
Se insera, iar eu realizasem ca nici macar nu ii stiam numele printului ce imi furase inima.L'am intrebat cum il cheama.Se facuse liniste si intuneric, singurul lucru pe care mi l'a spus a fost : ,, Ne vom mai intalni" . Eram socata nu stiam ce se intampla,dar si speriata.Simteam o durere in piept iar tristetea pusese stapanire pe mine.Nu vroiam sa ne despartim.Apoi am auzit vocea mamei mele care striga sa ma trezesc deoarece e deja dimineata. Nu imi venea sa cred, am deschis ochii eram la mine in camera. Aveam lacrimi in ochi.Mama m'a intrebat daca am avut un cosmar.Razand i'am zis ca am trait cel mai frumos vis. Nu voi uita niciodata pe printul misterios al carui nume nu l'a aflat, si voi astepta cu nerabdare ziua in care ne vom reintalni in tinutul fanteziei.
|
