ACTIVITATEA ECONOMICA

ACTIVITATEA ECONOMICĂ

Caracteristicile activitatii economice

Având în vedere nevoile nelimitate si resursele insuficiente (fenomen cunoscut sub forma "ra­ritatii" re­surselor), activitatea economica are drept tel principal tocmai lupta îm­po­tri­va raritatii re­sur­se­lor. Principiul de baza al activitatii economice consta în garantarea existentei sociale, în satisfacerea nevoilor umane nelimitate prin atragerea, combinarea, substituirea si utilizarea efectiva a resurselor relativ rare.

Activitatea economica reprezinta procesul complex ce reflecta ansamblul comportamentelor oamenilor, a reactiilor si a deciziilor lor variate, referitoare la atragerea si la utilizarea resurselor economice în vederea producerii, circulatiei si consumului de bunuri, în functie de nevoile si interesele economice.

Activitatea economica este forma fundamentala a activitatii umane, prin care se fauresc conditiile materiale necesare desfasurarii altor activitati precum si bazele structurii sociale.

Viata economica este un sistem de activitati ale tuturor agentilor economici. Activitatea economica trebuie sa fie caracterizata prin eficienta si rationalitate.

Principiul urmarit în activitatea economica este de maximizare a efectelor utile si de minimizare a consumului de resurse si de efort. Rationalitatea vizeaza, de asemenea, maximizarea satisfacerii nevoilor umane. Activitatea eco­nomica ra­ti­o­na­la si eficienta se caracterizeaza prin subordonarea ei fata de nevoile umane în con­tinua crestere si di­ver­si­fi­care.

Costul oportunitatii

Problema economica centrala este insuficienta resurselor, astfel încât optiunile agentilor eco­­nomici im­pli­ca niste sacrificii. De exemplu, cu cât se aloca o cantitate mai mare de resurse pen­tru satisfacerea ne­vo­ilor de hrana cu atât ramân ele mai putine pentru îmbracaminte.

Costul de oportunitate presupune sa­cri­fi­ca­rea unor alternative pentru producerea sau con­su­marea unui anume bun.

Pentru consumator, important este ca optiunea sa fie ra­ti­o­na­la, sa se faca pe baza unei ie­rar­hi­zari a nevoilor în functie de importanta lor. Raritatea resurselor impune luarea unor decizii care implica întotdeauna alegerea unei al­ter­na­tive în de­trimentul celeilalte.

Costul consumatorului e format dintr-un cost de consum, concretizat în resursele banesti pentru cumpararea bunurilor alese si dintr-un cost al renuntarii, al alternativei pierdute, numit si cost de oportunitate al consumatorului.

Producatorii se specializeaza pe baza unui calcul economic, care con­sta în compararea u­ti­li­tatii sau dezutilitatii diferitelor mij­loace pe care le poseda. Optiunea lor se întemeiaza în ultima in­stanta pe avantajul comparativ, adica pe ceea ce pot ei obtine în plus prin producerea unui anu­me bun ori serviciu fata de ceilalti concurenti.

Costul producatorului e format dintr-un cost de productie, concretizat în resursele economice antrenate în producerea anumitor bunuri si dintr-un cost al renuntarii. Acest cost de oportunitate al producatorului este cantitatea la care se renunta din producerea unui bun X, spre a produce o cantitate determinata din bunul Y. Este un cost economic real al alegerii, în conditiile resurselor limitate, cu întrebuintari alternative.

Alegerea dintre al­ter­nativele posibile are si con­se­cinte sociale. Pentru ca ea sa poata sa fie so­cotita rationala, agentii e­co­no­mici trebuie sa tina seama nu numai de resurse ci si de risipa de re­sur­se rare si scumpe, de inechitatile pe care le poate provoca o anumita alegere, sau de efec­te­le po­luante ale unor productii socotite de ei rentabile.

Elementele care definesc circuitul economic

Elementele care definesc circuitul economic sunt:

1. activitatile economice;

2. subiectii economici;

3. tranzactiile;

4. obiectul acestora.

Activitatile economice constituie cauza tranzactiilor, deci se refera la totalitatea o­pe­ra­tii­lor care urmaresc sa­tisfacerea trebuintelor cu bunuri economice. Exista trei mari categorii de operatii:

a) operatii cu bunuri si servicii, care privesc productia, schimbul si consumul;

b) operatii de repartitie, prin care se efectueaza formarea si distribuirea veniturilor legate de pro­ductie;

c) operatii financiare, care privesc modificarea volumului activelor sau pasivelor.

(a) În cadrul operatiilor cu bunuri si servicii se disting:

I. Productia - este acea activitate economica a carei functie esentiala consta în combinarea si u­ti­li­za­rea factorilor de productie materiali si umani în vederea obtinerii de noi bunuri economice sau pentru spo­ri­rea utilitatii acestora.

În functie de caracterul rezultatelor finale vorbim despre:

- productie materiala;

- prestari de servicii, care satisfac nevoi umane, dar care nu sunt în forma obiectuala.

- producere de informatii.

Productia transforma intrarile (inputurile) în iesiri (outputuri) în scopul obtinerii de profit sau al re­alizarii ori­carui alt avantaj de catre firme.

II. Circulatia sau schimbul este un domeniu distinct al activitatii economice. El cuprinde ace­le activitati care asigura deplasarea bunurilor economice între vânzatori si cumparatori . Aici sunt incluse: sfera circulatiei marfurilor si a serviciilor.

III. Consumul reprezinta scopul ultim al productiei. Este actul care consta din folosirea efec­tiva a bu­nurilor si serviciilor si prin acest act se verifica utilitatea si concordanta acestora cu do­rintele oamenilor.

Consumul poate fi de doua feluri: consum intermediar si consum final.

Consumul intermediar se refera la folosirea unor bunuri economice pentru producerea altor bunuri pi­er­zân­du-si caracteristicile initiale si dobândind altele noi.

Consumul final se refera la utilizarea bunurilor de consum în mod personal sau colectiv pentru satisfacerea nevoilor directe.

(b) Repartitia cuprinde operatiuni care concura la formarea veniturilor. Se disting operatiuni de repartitie primara, legate de activitatea productiva (salarii, cotizatii sociale, impozite indirecte) si operatiuni de repartitie secundara, legate de redistribuirea veniturilor primare (impozite directe, subventii, prestatii sociale).

2. Subiectii tranzactiei, adica agentii economici grupati dupa criteriul institutional.

3. Tranzactiile, care pot fi diferentiate dupa modalitatile de realizare:

a) unilaterale - în care nu se primeste nimic în schimb, putând fi transferuri curente (im­po­zi­te, con­tri­bu­tii pentru asigurari sociale, subventii).

b) bilaterale - când oricarei transmitere a unui bun, serviciu, îi corespunde o con­tra­par­tida.

4. Obiectul tranzactiilor economice îl reprezinta bunurile produse, serviciile factorilor de pro­ductie (res­pec­tiv munca, natura, capitalul) si moneda.

Agentii economici

Termenul de "agent economic" este folosit în literatura economica sinonim cu termenul de "su­biect e­co­no­mic" având sensul de participant la viata economica. Pentru caracterizarea fluxului economic agentii economici pot fi grupati dupa mai multe criterii:

1. Criteriul de ramura (pe tipuri de activitati) - pune în evidenta relatiile de ordin teh­ni­co-economic în productie si de echilibrare a resurselor. Acest criteriu sta la baza elaborarii ba­lan­te­lor folosite în e­vi­den­ti­e­rea si analiza fluxurilor între ramuri sau în cadrul ramurilor.

2. Criteriul institutional care vizeaza cunoasterea comportamentului agentilor eco­no­mici. Potrivit a­cestui criteriu avem urmatorii agenti:

- întreprinderile sau firmele nefinanciare;

- gospodariile sau menajele;

- institutiile financiare si de credit;

- societatile de asigurari;

- administratiile: a) publice; b) private;

- strainatatea.

Întreprinderile sau firmele cuprind toate unitatile institutionale a caror functie consta din pro­du­cerea si vânzarea de bunuri comerciale si servicii nefinanciare destinate pietei. Ele alcatuiesc sec­to­rul productiv al e­conomiei. Veniturile lor provin din vânzarea productiei iar scopul activitatii îl con­stituie obtinerea de profit. Din acest motiv formeaza asa numitul sector al afacerilor sau "business". Caracteristici:

- sunt principalele producatoare de bunuri si servicii;

- deciziile lor urmaresc maximizarea profitului;

- sunt principalele cumparatoare si consumatoare de factori de productie.

Gospodariile sau menajele reprezinta agentul economic care exprima ca­li­ta­tea de con­sumatori de bunuri personale. Ele realizând venituri, le folosesc pentru a cum­para bunurile de ca­re au nevoie. Sursa ve­niturilor este din salarii, titluri de proprietate sau rente. Din acest punct de ve­dere gospodariile se prezinta în functie de activitatea sefului de fa­milie, adica se împart în categorii socio-pro­­fe­si­onale (salariati, liberi profesionisti, proprietari de va­lori mobiliare sau imobiliare, proprietari funciari, mici în­tre­prin­zatori, manageri, pensionari, etc.). Caracteristici:

- gospodaria este principala consumatoare de bunuri si servicii, fiind cea mai importanta unitate de de­cizie în domeniul cererii;

- deciziile ei urmaresc maximul de satisfacere a nevoilor prin folosirea de bunuri si servicii;

- este principala proprietara de factori de productie, decizând cui sa vânda serviciile lor.

Institutiile de credit sunt acele unitati publice, pri­va­te sau mix­te a ca­ror functie principala consta din a fi intermediari financiari între cei­lalti agenti eco­no­mici. Aceste u­ni­tati colecteaza si redistribuie disponibilitatile fi­nan­ci­a­re. Din aceasta grupa fac par­te toate bancile. Resursele lor provin din angajamente contractate (de­po­zite la vedere sau la termen, obli­ga­ti­uni) din dobânzi.

Societatile de asigurari realizeaza despagubiri în cazuri de risc, în schimbul unor prime de asigurare.

Administratiile publice exprima denumirea generica pentru oficialitatile publice la ni­vel na­tional si local. Ele au în principal functia de redistribuire a ve­ni­tului efectuând ser­vicii non­mar­fa­re: a­sigurarea se­cu­ritatii, în­vatamântului public, jus­titiei, infrastructurii rutiere, portuare. Sursa ve­ni­turilor este din var­sa­min­te obligatorii efectuate de unitatile care apartin altor sectoare.

Administratiile private reprezinta acel agent economic care grupeaza organizatiile pri­va­te fa­ra scop lucrativ - asociatii, fundatii, organizatii, având ca functie prestarea de servicii non­mar­fare pentru a­nu­mi­te colectivitati specifice. Resursele lor financiare provin din contributii vo­lun­tare, cotizatii, venituri pe pro­­­prietati, sponsorizari.

Strainatatea desemneaza toate celelalte economii nationale si unitatile lor a­u­to­no­me. Tot aici in­tra si administratiile straine aflate pe teritoriul tarii de referinta. Acesti agenti economici spe­cifici nu sunt ca­racterizati prin nici o functie sau sursa de venit. Cu acestia agentii economici in­terni realizeaza actiuni de im­port-export.

Constatam ca exista doua sensuri ale termenului agent eco-nomic:

- cel restrâns, care lasa în afara consumatorii;

- cel larg, care încorporeaza agentii economici cumparatori.

Fluxurile economice reale si monetare

Ideea fluxului economic se bazeaza pe imaginea unui circuit închis în care marimile in­tra­te sunt egale cu marimile iesite. (Se face

abstractie de modificarea stocurilor în perioada economica analizata.) Totalitatea fluxurilor economice genereaza circuitul economic Raportul dintre sferele celor doua concepte este de la parte la întreg.

Tranzactiile bilaterale sunt marcate de fluxuri în sens contrar. Fiecarei tranzactii bilaterale îi corespund în prezent doua categorii de fluxuri:

- fluxuri reale - de bunuri si servicii;

- fluxuri monetare - vin în directia opusa.

Fluxurile reale constituie esenta circuitului economic. Ele se desfasoara în principal între doi agenti (în­tre­prin­deri si gospodarii). Menajele pun la dispozitia fir­me­lor serviciile factorilor de productie. Firmele furnizeaza menajelor bunuri de consum.

Schema generala a unui circuit economic

În desfasurarea activitatilor economice însa intervine si administratia publica sau sec­torul public, care redistribuie veniturile. Fluxurile economice catre acest agent e­co­no­mic au ca sursa impozitele si taxele, iar iesirile sunt cheltuieli care constau în transfer si subventii catre celelalte sectoare.

Locul administratiei publice în circuitul economic

În schema generala a circuitului economic intervin si agenti economici financiari, prin fluxuri monetare.

Desfasurarea activitatilor economice se realizeaza si prin tranzactii cu strainatatea, cele tipice fiind ex­por­tul si im­portul de bunuri, activitati pentru care se realizeaza venituri din export (VEX), respectiv chel­tu­ieli pentru im­port (CIM).

Mecanismele coordonarii activitatii economice

Optiunile agentilor economici trebuiesc corelate prin intermediul me­ca­nis­melor e­co­no­mice. În functie de gradul de libertate al subiectilor vietii economice exista doua ti­puri de mecanisme:

- mecanismul de comanda;

- mecanismul de piata,

Mecanismele de comanda îngradesc libera initiativa, iar autoritatea centrala de­ci­de ce, cum si pentru cine sa se produca. Aceste decizii au caracter imperativ fiind formulate si cu­prin­se într-un plan na­ti­o­nal unic.

Posibilitatea fiintarii unor asemenea mecanisme rezulta din restrângerea proprietatii private si generalizarea proprietatii comune, dar îndeosebi a celei de stat.

Ca elemente stimulente prevaleaza cele negative nonmonetare (constrângerea, teama, pri­va­tiunea de li­bertate) sunt prezente si cele monetare (amenzi, penalizari). Ca stimulente pozitive sunt foarte pretuite cele nonmonetare (diplome, panouri de onoare, me­dalii...) alaturi de cele monetare directe (salariul si beneficiul). Mecanisme ale economiei de comanda au existat în ultima vreme în tarile fasciste si socialis­te.

Mecanismele de piata realizeaza coordonarea deciziilor agentilor economici prin in­ter­me­di­ul pietei. Acest fapt este posibil prin extinderea proprietatii private si a liberei initiative. Sti­mu­len­tele dominante sunt cele pozitive monetare (profituri, salarii, dividende) si cele negative tot mo­ne­tare (impozite, taxe, amenzi).

În conditiile acestor mecanisme, piata este terenul de confruntare al cererii si ofertei ex­pri­mând an­sam­blul relatiilor dintre agentii economici în procesul vânzarii-cumpararii. Instrumentele sunt concurenta si pretul. Economiile de tip liber se ba­zea­za pe :

- formarea libera a preturilor, în functie de raportul cerere-oferta;

- concurenta dintre agentii economici;

- pluralismul formelor de proprietate, dominând proprietatea privata;

- alocarea resurselor în functie de pretul factorilor de productie;

- motivatia participantilor la viata economica este profitul, respectiv - maxima satisfacere a nevoilor.

Majoritatea economiilor contemporane sunt însa de tip mixt, îmbinând elemente ale tipurilor ideale, standard.

Interventia statului difera fun­da­men­tal de eco­nomia su­pracentralizata, unde statul dirija viata economica prin intermediul pla­nului national unic. Ea se face în acest caz în mod indirect.

Pe piata coexista preturi libere dar si administrate.

În economiile contemporane controlul activitatii se face prin intermediul legilor, iar pu­te­rea le­gis­la­tiva este ferm separata de cea judecatoreasca si executiva.

Statul îsi asuma sarcini de protectie sociala.

În activitatea economica agentii sunt liberi sa ac­ti­o­ne­ze dupa cri­terii stabilite de ei.

Întrebari si teme propuse spre autoevaluare:

De ce este considerata activitatea economica o forma fundamentala a activitatii umane?

Cum se clasifica agentii economici dupa criteriul institutional?

Realizati o comparatie între tipurile de mecanisme economice.

Care sunt elementele care definesc circuitul economic?

Desemnati polii circuitului economic, respectiv agentii economici fundamentali si fluxurile economice care se realizeaza între acestia.

Teste grila:

1. Activitatea economica se caracterizeaza astfel:

a) genereaza nevoi;

b) este generata de nevoi;

c) îl defineste pe om;

d) creeaza structuri socio-profesionale;

e) toate raspunsurile de mai sus sunt corecte.

2. Activitatea economica are ca trasatura rationalitatea, ceea ce înseamna:

a)      ca releva scopul fiecarei unitati în participarea la activitatea economica în care

b) ca arata cât de mare trebuie sa fie productia;

c) ca urmareste în ce masura se pot satisface trebuintele cu resurse limitate;

d) ca stabileste modul în care se iau deciziile;

e) cum trebuie sa fie relatiile dintre participantii la productie.

3. Care dintre elementele de mai jos reprezinta elementele circuitului economic?

a) munca, factorii de productie si bunurile;

b) subiectii economici, operatiunile economice si bunurile economice;

c) proprietatea, statul si productivitatea;

d) diviziunea muncii, calificarea si bunurile economice;

e) întreprinderea, eficienta si statul.

4. Activitatea economica este modul fundamental prin care societatea se manifesta, deoarece:

a) are la baza diviziunea muncii;

b) are un caracter dinamic;

c) aici omul îsi prefigureaza scopul;

d) ea faureste conditiile materiale si structura sociala în care traieste omul;

e) este un raport între om si mediul natural.

5. Reprezinta o caracteristica a administratiilor publice ca agent economic:

a) prestarea de servicii pentru colectivitate, gratuite sau cu plata redusa;

b) prestarea de servicii marfare pentru indivizi;

c) supravegherea si îndrumarea activitatii celorlalti agenti;

d) controlul activitatii celorlalti agenti economici;

e) livrarea de marfuri pentru restul lumii.

6. Operatiunile de consum fac parte din categoria:

a) operatiunilor financiare;

b) operatiunilor de repartitie;

c) operatiunilor de schimb extern;

d) operatiunilor de productie;

e) operatiunilor asupra bunurilor.

7. Totalitatea fluxurilor economice dintr-o economie formeaza:

a) consumul intermediar;

b) circuitul economic;

c) ramurile de activitate;

d) produsul national net;

e) universul economiei.

8. Activitatea economica:

a) are caracter nelimitat;

b) este întotdeauna rationala;

c) este functionala.

9. Agentul economic:

a)      este persoana fizica sau juridica, subiect distinct al vietii economice;

b)      este purtatorul unor interese;

c)      dispune de resurse economice;

d)      are capacitatea de a actiona si de a lua decizii;

e)      este caracterizat prin a, b, c si d

10. "Strainatatea" sau "exteriorul" reprezinta:

a) agentii economici rezidenti sau nerezidenti, implicati în relatii cu strainatatea;

b) celelalte economii nationale;

c) întreprinderile de comert exterior;

d) a, b, c

e) a si c.

Solutiile exercitiilor propuse:

1.e; 2.c; 3.b; 4.d; 5.a; 6.e; 7.b; 8.c; 9.e; 10.d.