CAPITOLUL I

Prezentarea societatii

Obiectivul principal de activitate:

Societatea analizata pe parcursul lucrarii, ANEM S.A GALATI are ca obiect de activitate proiectarea, constructia, reparatia si comercializarea navelor fluviale si a navelor maritime, servicii si asistenta tehnica in tara si in strainatate. Santierul este specializat in constructia si repararea navelor fluviale dar si a celor maritime cu capacitate maxima de 65.000 tdw (tip PANAMAX) pe docul uscat, de 10.000 tdw pe cale de lansare transversala si de 25.000 tdw pe cale de lansare noua. Navele executate sunt construite conform regulamentelor societatilor de clasificare internationale precum GERMANISCHE LLOYD, LLOYD REGISTER OF SHIPPPING, BUREAU VERITAS.

1. Capitalul social

Capitalul social al SANTIERULUI NAVAL DAMEN GALATI este la 31.12008 in valoare de 3339.580 lei impartit in 1935.832 actiuni nominative egale cu o valoare nominala de 2,50 lei fiecare. Structura actionariatului si a capitalului social se prezinta dupa cum urmeaza:

Nr.crt.

Actionari

Capital social

(in RON)

Nr. actiuni

Damen Group NV (persoana juridica straina)

Damen International (persoana juridica straina)

Alti actionari

TOTAL

Mentionam ca in capitalul social al S.C. Santierul Naval Damen Galati S.A. sunt incorporate diferentele din reevaluarea mijloacelor fixe conform HG.26/1992 si HG 500/1994 in suma de 1.087.862 lei, respectiv 4.849.168 lei.

CAPITOLUL II

ANALIZA DIAGNOSTIC A SOCIETATII

1. DIAGNOSTICUL JURIDIC

S.C. Santierul Naval Damen Galati S.A. are urmatoarele aspecte juridice:

Contractul de inchiriere (locatie):

cladirea sediul societatii situata pe strada Al. Moruzzi, nr.132, Galati

Titlu de proprietate – societatea are in proprietate:

cladirea sediului central, hale;

Situatia creditelor acordate – nu a acordat credite.

Asigurari – societatea are facute asi 343h79d gurari la mijloacele de transport si a platit primele de asigurare.

Dreptul fiscal - S.C. Santierul Naval Damen Galati S.A. este inregistrata la Administratia Financiara a Municipiului Galati.

Imprumuturile acordate de societatile din grup in suma de 57.565.061 lei se refera la:

Facilitarea de imprumut in suma de 17.370.822 lei, de la BV Damen Finance Olanda, de rambursat in 9 rate anuale incepand cu 1 ianuarie 2009, in scopul achitarii dividendelor datorate pentru anul 2006;

Facilitate de imprumut in suma egala cu 11.000.000 EUR de la BV Damen Finance Olanda, cu termen de rambursare final pana la data de 1 decembrie 2012, in scopul finantarii productiei.

Obligatii restante fata de bugetul asigurarilor sociale la finele anului 2008: total = 0 RON

Din care:

Contributii pentru asigurari sociale datorate de angajati = 0 RON

Contributii la fondul asigurarilor sociale de sanatate = 0 RON

Contributia pentru bugetul asigurarilor pentru somaj = 0 RON

Obilgatii restante fata de bugetele fondurilor speciale si alte fonduri = 0 RON

Obligatii restante fata de alti creditori = 0 RON

Impozite si taxe neplatite la bugetul de stat = 0 RON

Dreptul muncii – societatea are contract colectiv de munca pentru toti angajatii sai. Salariile au fost platite la timp.

Dreptul mediului – societatea prin activitatea ei nu a contaminat terenul si amplasamentele invecinate.

DIAGNOSTICUL COMERCIAL

Obiectivul principal al diagnosticului comercial il constituie estimarea pietei societatii S.C. Santierul Naval Damen Galati S.A.. si a pozitiei pe piata. Sunt analizate elementele care influenteaza activitatea comerciala a societatii analizate. Se va face o analiza a factorilor interni si externi.

a)     Analiza mediului extern: este o analiza strategica a mediului in care societatea isi desfasoara activitatea. Analiza se va concentra asupra fortelor politice, economice, socio-culturale si tehnologice care influenteaza activitatea intreprinderii. Trebuie evaluate 4 forte in scopul identificarii amenintarilor si oportunitatilor prin care mediul extern influenteaza societatea noastra.

Cele 4 forte sunt:

forte economice la nivel macroeconomic (nu influenteaza activitatea comerciala a societatii noastre) si la nivel microeconomic (influenteaza intr-o anumita masura activitatea);

forte socio-culturale (nu influenteza activitatea firmei

forte politice (nu influenteaza activitatea societatii pentru ca administratorii ei nu fac politic si nu sunt membri ai vreunui partid);

forte tehnologice (evolutia tehnologiei influenteaza in sensul achizitionarii de tehnologie moderna si vanzarii celei vechi).

b)     Analiza mediului intern comercial contine urmatoarele componente:

Produsele comercializate. Politica de produs.

Analiza pietei.

Analiza activitatii si strategiei firmei.

Produsele comercializate de S.C. Santierul Naval Damen Galati S.A. sunt:

Pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra activitatii comerciale a societatii analizate se poate prezenta o schema a ponderilor pe care le au marfurile in totalul vanzarilor firmei pe 2008:

venituri din vanzarea marfurilor = 7.156.292 RON

venituri din productia vanduta = 308.341.084 RON

o      Total cifra de afaceri = 315.497.376 RON

venituri din vanzarea marfurilor/CA% = 2,27 %

venituri din productia vanduta/CA% = 97,73 %

Analizand evolutia ponderilor veniturilor in cifra de afaceri am observat reorientarea politicii societatii catre vanzarea produselor finite, si anume a portcontainerelor 800 TEU, remorchere diferite, nava heavy lift, platfoma supply vessel, si cresterea ponderii veniturilor din vanzarea echipamentelor si materialelor.

Analiza pietei

Piata societatii: Pana in momentul de fata firma detine monopol pe aceasta piata.

Clientii societatii: 957.980 lei ; clienti parti afiliate 53.246.305.

Soldul contului de clienti la 31 decembrie 2008 este format in principal din valoarea creantelor de recuperat corespunzatoare navelor exportate la societati din cadrul grupului in valaore de 53.246.305 lei si a altor creante la societati terte, in principal STX RO Offsore Braila, Metal Group galati, Steelbuilding Constanta, Muehlan Grecia, Remat Scholz Galati, Braila Ship Repair, Brodrene Dahl Tulcea, Cheque Dejeuner Romania, ULA LTD Bulgaria.

Vanzarile efectuate catre societatile din cadrul grupului in anul 2008 se refera la portconytainere 800 TEU, remorchere diferite, nava heavy lift, platforma supply vessel, servicii proiectare si altele, la urmatoarele societati afiliate :

ANEM Cargo Vessels Olanda

ANEM Gorinchem Olanda

Damen 34 Olanda

Damen Marine Olanda

Damen Group Olanda

Total vanzari : 271.088.083 lei.

Societatea are un numar mare de clienti, ceea ce este un punct forte si ii asigura desfacerea de produse si marfuri la nivelul impus de ea.

Analiza activitatii si strategiei firmei

Din prezentarea produselor, pietei si mediului extern, urmeaza o analiza a activitatii comerciale a societatii, vazuta prin prisma strategiei aplicate, a istoricului vanzarilor, a strategiei de marketing aplicata, detaliata pe cele 4 domenii ale mixului: politica de pret, politica de distributie, politica de comunicare si politica de produs.

Activitatea de contractare-desfacere

Clientii sunt selectati de societate in functie de domeniul de activitate, care sa coincida cu cel al societatii noastre si care ofera un adaos comercial multumitor si o piata de desfacere stabile pentru marfurile comercializate si pentru serviciile prestate.

Tabel nr. 1 Evolutia Cifrei de Afaceri in anii 2006-2008:

Politica de pret

Societatea S.C. Santierul Naval Damen Galati S.A. stabileste preturile produselor finite obtinute astfel incat sa se acopere cheltuielile de productie si sa se obtina si un profit in urma vanzarii lor.

Politica de distributie

Se analizeaza canalele de distributie ale societatii, modul in care produsele finale, serviciile si marfurile ajung la clienti si/sau consumatorii finali.

Canalele de distributie ale societatii sunt:

directe, atunci cand firma presteaza servicii direct clientului;

indirecte, prin reprezentanti, in ceea ce priveste produsele firmei.

Politica de promovare

Se urmaresc activitatile de comunicare realizate, publicitatea, activitati de promovare a produselor proprii, relatiile cu publicul. Publicitatea societatii se face prin pliante publicitare, mail-uri trimise periodic clientilor vechi, customer care, si clientilor potentiali pentru a face cunoscute ofertele acesteia.

3. DIAGNOSTICUL MANAGEMENT, ORGANIZARE SI RESURSE UMANE

I. ASPECTE ALE RESURSELOR UMANE

1. Analiza dimensiunii si structurii potentialului uman

Tabel nr. 2 Analiza dimensiunii si structurii potentialului uman

Se analizeaza:

timpul de munca disponibil: este utilizat eficient, fara goluri de activitate, acoperind programul zilnic de 8 ore de munca;

mobilitatea personalului: personalul societatii se deplaseaza atat in tara, cat si in strainatate pentru diverse activitati;

gradul de conflictualitate dintre salariati: nu au existat greve, iar conflictul dintre salariati este la nivel minim.

3. Analiza nivelului de salarizare si motivare a personalului

Se realizeaza cu ajutorul unor indicatori specifici cum ar fi: nivelul salariului si venitului salarial mediu brut in comparativ cu cel al sectorului de activitate, zona sau economie: fiecare salariat este platit corespunzator functiei pe care o detine in cadrul societatii.

4. Analiza conditiilor de munca

Se impune verificarea indeplinirii programelor de protectie a muncii si de reducere a riscurilor:

societatea are organizat un program de protectie a muncii;

salariatii au fost selectati la angajare in functie de cunostintele si practica in domeniu, acestia fiind deja specializati prin cursuri de perfectionare si specializare, scoli, etc.

salariatii care lucreaza in mediu de risc au echipamente de protectie.

II. ASPECTE ALE MANAGEMENTULUI SI STRUCTURA ORGANIZATORICA

Acest diagnostic vizeaza modul de organizare a intreprinderii si analizeaza calitatea managementului, procesului de conducere si a echipei pentru a aprecia adecvarea acestora la cerintele dezvoltarii viitoare. Ca tip de structura organizationala se pot distinge doua modele: mecanicist si organic, aceste doua concepte definind caracterul organizatiei. Organizatiile se afla intre cele doua extreme fiind esential ca starea in care se gasesc sa fie in concordanta cu mediul economic. Intr-un mediu turbulent, ca al economiei noastre de piata, organizatiile de tip organic sunt mai eficiente si mai adaptabile. Organizatiile de tip mecanicist, caracteristice unui mediu stabil, au dificultati in a se adapta.

Caracteristicile sistemelor de coordonare mecaniciste si organice comparative cu sistemul societatii noastre:

Tabel nr. 3 Sistemelor de coordonare mecaniciste si organice

Conducerea operativa este formata din :

DIRECTOR GENERAL, care are in subordine sapte directori executivi si doua servicii;

DIRECTOR NAVE MICI & INTERVENTII, care coordoneaza activitatea unei sectii si a unui atelier;

DIRECTOR VANZARI & CUMPARARI care are in subordine un serviciu, trei birouri, si un DIRECTOR ADJUNC Vanzari & Cumparari, cu un serviciu si doua birouri;

DIRECTOR ECONOMIC, cu trei servicii in subordine;

DIRECTOR FABRICA CORP care are in subordine trei sectii si zece ateliere;

DIRECTOR FABRICA ARMARE care are in subordine trei sectii si sase ateliere;

DIRECTOR TEHNIC care are in subordine o sectie, doua servicii, doua birouri si trei ateliere;

STRUCTURA FUNCTIONALA

Structura functionala cuprinde servicii si birouri , care se subordoneaza conducerii operative astfel:

v      In subordinea Directorului general:

Serviciul Resurse Umane;

Serviciul Juridic – Actionariat;

v      In subordinea Directorului Vanzari & Cumparari:

Serviciul Import Export;

Birou Import;

Birou Vama ;

Birou Export;

v     Director Adjunct vanzari & cumparari

Serviciul Aprovizionare;

Birou Desfacere Contractari;

Birou Depozite Transporturi;

v     In subordinea Directorului Economic:

Serviciul Contabilitate & Planificare Financiara;

Serviciul Decontari Plati & Drepturi Salariale;

Serviciul Administrativ;

v     In subordinea Directorului Tehnic:

Serviciul CTC – AC

Birou CTC – AC CORP

Birou CTC – AC ARMARE

Serviciul Dezvoltare si Tehnologii

v     In subordinea Directorului Proiecte:

Serviciul Sefi Proiecte

Serviciul Proiectare

Serviciul Tehnologia Informatiei

STRUCTURA DE PRODUCTIE

Este formata din sectii si ateliere, subordonate conducerii operative ,dupa cum urmeaza:

v      In subordinea Directorului Nave Mici & Interventii:

Sectia Reparatii Nave

Atelier Mecanic

v      In subordinea Directorului Tehnic:

Sectia Reparatii Intretinere

Atelier Reparatii Mecanice & Manevra Vase;

Atelier Reparatii Electrice;

Atelier Energetic.

v      In subordinea Directorului Fabrica Corp:

Sectia I Cala Bazin

Atelier Confectionat;

Atelier Asamblat

Atelier Montaj;

Atelier Sudura.

Sectia IB Lacatuserie

Atelier Lacatuserie Dunare;

Atelier Lacatuserie Bazin;

Sectia IA Cala Dunare

Atelier Confectionat;

Atelier Asamblat;

Atelier Montaj;

Atelier Sudura.

v     In subordinea Directorului Fabrica Armare:

Sectia Tubulatura

Atelier PrefabricateTubulatura;

Atelier Tubulatura 1;

Atelier Tubulatura

Sectia Mecanica

Atelier Mecanica Montaj;

Atelier Probe

Sectia Uzinaj

Atelier Prelucrari mecanice.

4. DIAGNOSTICUL ACTIVITATII DE CERCETARE – DEZVOLTARE

Trecerea la economia de piata si extinderea legaturilor economice cu tarile occidentale dezvoltate, in conditii de competitivitate, impun amplificarea activitatilor de cercetare-dezvoltare proprii si de asimilare a progresului tehnic si managerial realizat de aceste tari. Ca urmare, preocuparile legate de activitatea de cercetare-dezvoltare dobandesc noi dimensiuni si implicatii, devenind, in conceptia noastra, functiunea esentiala a organizatiei.

Pentru asigurarea calitatii corespunzatoare si continue a serviciilor si a intretinerii produselor se acorda o atentie deosebita pregatirii profesionale a tuturor salariatilor, ceea ce contribuie, alaturi de celelalte aspecte enumerate, la optimizarea indicatorilor tehnico-economici, in scopul dezvoltarii si extinderii prestigiului firmei.

Personalul este alcatuit din specialisti in automatizari, informatica, proiectare. Nivelul pregatirii profesionale a crescut permanent

5. DIAGNOSTICUL OPERATIONAL

Diagnosticul operational are ca obiectiv estimarea performantelor tehnice anterioare ale intreprinderii si identificarea solutiilor de ordin tehnic care sa asigure viabilitatea si dezvoltarea acesteia.

O structura posibila a diagnosticului operational cuprinde 7 componente:

1. Organizarea activitatii de exploatare

Tabel nr. 4 Organizarea activitatii de exploatare

Societatea include in cheltuielile activitatii de baza toate elementele de cost aferente costului de productie, si anume cheltuielile directe – materiale, salariile personalului direct productive si prestarile servicii aferente proiectelor, iar la cheltuielile generale si de administratie-elementele ce compun costurile indirecte si anume cheltuielile personalului de administrativ, cheltuielile cu amortizarile si provizioanele, precum si celelalte cheltuieli, cum ar fi : chirii, telefoane, utilitati, etc.

Pentru a obtine costul bunurilor vandute, costul productiei a fost ajustat cu variatia stocurilor (soldul contului 711 in contul de rezultat)

Capacitatea de productie si gradul de utilizare a capacitatii

Capacitatea de productie a crescut in ultimul an fata de anii anteriori. Aceasta denota extinderea activitatii firmei. Ponderea cea mai mare din activitatea de productie o au navele.

3. Activitatea tehnica de intretinere si reparatii

Se face la masinele de transport si la utilaje prin contractul de service cu unitatile specializate.

4. Asigurarea calitatii produselor

Societatea are un compartiment care asigura controlul calitatii marfurilor comercializate. Se verifica certificatele de calitate ale marfurilor achizitionate si se emit certificate de calitate pentru produsele vandute. Serviciile si produsele au certificate de garantie.

5. Activitatea de cercetare-dezvoltare

Societatea doreste sa investeasca intr-o hala noua pentru activitatea de productie tablouri electrice si are annual cheltuieli cu studiile si cercetarea.

6. Activitatea de aprovizionare

Acest capitol analizeaza modul in care este organizata activitatea de aprovizionare, identificand factorii de decizie in acest proces, modul in care se iau deciziile, factorii care sunt luati in alegerea furnizorilor, politica de contractare, natura si volumul aprovizionarilor.

In continuare vom prezenta principalii furnizori ai societatii:

Tabel nr. 5 Prezentarea furnizorilor firmei analizate

Aprovizionarea cu marfuri de la furnizori nu prezinta probleme deoarece societatea S.C. Santierul Naval Damen Galati S.A. are mai multi furnizori si intotdeauna are surse de aprovizionare in orice perioada a anului.

7. Informatizarea societatii

Societatea S.C Santierul Naval Damen Galati S.A. are un grad de informatizare destul de ridicat, majoritatea compartimentelor functionale fiind dotate cu tehnica de calcul.

Compartimentul financiar-contabil are o retea de calculatoare prin care ruleaza un program ce cuprinde tot ciclul documentelor ce privesc aprovizionarea, desfacerea, prestarea de servicii, productia, etc.

DIAGNOSTICUL FINANCIAR CONTABIL

Ca metoda de management, diagnosticarea are in vedere investigarea intreprinderii, a componentelor sale, in vederea punerii in imagine a principalelor puncte forte si slabe, a evaluarii performantelor financiare ale firmei. Diagnosticul presupune o capacitate de discernamant, recuperarea simptomelor, a disfunctionalitatilor activitatii unei intreprinderi, elaborarea unor programe de actiune care sa asigure redresarea sau ameliorarea performantelor, se reflecta “punctele critice”din cadrul firmei si se avizeaza centrele de decizie pentru a lua masuri de reglare.[1] Obiectivele generale ale diagnosticului financiar sunt:

evaluarea multicriteriala a starii de sanatate a intreprinderii cu depistarea cauzelor care au generat starea de criza;

evaluarea gradului de viabilitate al intreprinderii si orientarea masurilor viitoare catre strategii si tactici realiste si rationale.

Obiectivele specifice ale restructurarii de care trebuie sa tina seama analiza diagnostic vizeaza aspecte multiple, dintre care mai relevante pot fi urmatoarele:

Satisfacerea cerintelor efective ale pietei interne si externe, in conditii de profitabilitate;

Utilizarea rationala a resurselor si capacitatilor potentiale ale intreprinderii;

Asigurarea unor standarde sociale acceptabile pentru forta de munca;

Asigurarea solvabilitatii intreprinderii si mentinerea sa in circuite financiare.

Diagnosticul financiar are ca obiectiv de a raspunde la patru intrebari esentiale ale conducatorului intreprinderii:

Aprecierea solvabilitatii, solvabilitatea unei intreprinderi fiind definita ca aptitudine de a asigura reglementarea datoriilor sale atunci cand acestea ajung la scadenta.

Masurarea performantelor intreprinderii, astfel pentru a aprecia performantele realizate de o intreprindere, trebuie comparate mijlocele puse in opera cu rezultatele obtinute, acestea din urma fiind masurate prin indicatorii rezultatelor.

Cresterea, intreprinderea trebuind sa masoare cresterea activitatii sale pe perioada de observatie retinuta.

Riscuri, ultimul obiectiv urmarit prin analiza financiara fiind aprecierea riscurilor la care se expune intreprinderea, fiind vorba, in mod esential, de riscul de faliment ca urmare a unei incetari a platilor.

Pornind de la aceste obiective, conducatorul de intreprindere trebuie sa poata face sinteza pentru a evidentia punctele forte si abundenta de lichiditati a intreprinderii, calitatea relatiilor cu bancile) si punctele slabe (fragilitatea echilibrelor financiare, o insuficienta de fonduri proprii in raport cu indatorarea). Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite functie de scopul urmarit si subiectul evaluat.

Indiferent de pozitia analistului financiar (analiza pe plan intern sau extern), obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate, in principal, spre evidentierea rentabilitatii si a riscului. Astfel, partenerii externi (bancile, detinatorii de titluri, furnizori, etc.) susceptibili de a fi afectati de riscul de faliment sau de insolvabilitate, pot recurge la studiul echilibrului financiar incercand sa detecteze principalele simptome ale disfunctionalitatilor si riscurilor care afecteaza activitatea firmei.

Studiul performantelor si analiza echilibrelor constituie teme ale diagnosticului financiar, acesta are in vedere si punerea in evidenta a altor caracteristici financiare importante. Dintre aceste caracteristici, autonomia (sau independenta) financiara, flexibilitatea financiara si ansamblul trasaturilor strategico-financiare sunt avute in vedere de analiza financiara a firmei in cauza.

Autonomia financiara constituie un obiectiv important pentru conducatorii intreprinderii. In termeni financiari, autonomia se apreciaza mai intai, prin studiul capitalului, structura sa si relatiile de control asupra intreprinderii pe care le poate exprima.

Flexibilitatea firmei exprima capacitatea sa de adaptare la transformarile neprevazute in mediul sau si in cadrul activitatii sale si este urmarita in toate domeniile de gestiune (strategica, comerciala, a resurselor umane, financiara).

Flexibilitatea financiara se apreciaza in raport de:

capacitatea pe care intreprinderea o manifesta in legatura cu mobilizarea rapida de lichiditati;

capacitatea de finantare a intreprinderii;

posibilitatile pe care le are intreprinderea de a diviza nevoile de finantare in realizarea proiectelor sale de investitii in curs sau prevazute, dar si in activitatea sa curenta.

Diagnosticul financiar, rezultat al unui proces de evaluare a potentialului financiar al unei intreprinderi, exprima starea sa de sanatate economico-financiara. El este practicat de agenti foarte diversi, cum ar fi: conducatori de intreprinderi, actionari, detinatori de portofolii, creantieri, intreprinderi concurente, experti-contabili etc., si are obiective variate. Diversitatea naturii si a obiectivelor diagnosticului financiar a condus la conceptii, procedee si instrumente diferite de evaluare. Metodologia diagnosticului intreprinderii este in lucrarea “Simptomele de dificultate si strategiile de redresare a intreprinderii”, aparuta la Paris in Editura Maxim, autori Crucifix si A.Derni propun o metodologie de efectuare a diagnosticului si finalitatea acestuia concretizata intr-un plan de redresare si organizare a controlului rezultatelor si analiza abaterilor existente fata de prevederile adoptate. Diagnosticul financiar este rezultatul analizei financiare a intreprinderii, care presupune parcurgerea unor etape si utilizarea unor metode si procedee pentru realizarea obiectului ei. Diagnosticul financiar cuprinde:

Un studiu static al bilantului;

Un studiu dinamic in vederea stabilirii unor miscari financiare;

Un studiu al contului de profit si pierdere, in vederea studierii performantelor degajate de intreprinderi. Bilantul exprima starea patrimoniala din momentul inchiderii exercitiului, in timp ce contul de rezultate arata cum s-a ajuns la aceasta stare, prezentand fluxurile de venituri si cheltuieli ce au avut loc in cursul exercitiului.

Analiza bilantului este completata cu analiza informatiilor continute de contul de profit si pierdere. Analiza financiara, ca metoda specifica de investigare, contribuie la evaluarea potentialului financiar al firmei si fundamentarea deciziilor. Concluziile desprinse in urma analizei contului de rezultate, corelate cu cele obtinute din interpretarea altor date disponibile, permit luarea unor decizii fundamentale, in masura sa potenteze dezvoltarea viitoare a intreprinderii si imbunatatirea performantelor sale.

Situatia financiara a intreprinderii la un moment dat este data de confirmarea unei strategii trecute a carei cunoastere si apreciere corespunzatoare este necesara pentru previzionarea sanselor viitoare ale afacerii.

Studiul de caz aplicat firmei analizate va cuprinde urmatoarele aspecte

Analiza echilibrului financiar;

Prezentarea Bilantului armonizat;

Constructia Bilantului Financiar

Situatia neta;

Calculul fondului de rulment financiar

Calculul fondului de rulment propriu si fondului de rulment strain;

Calculul necesarului de fond de rulment;

Calculul trezoreriei nete

Prezentarea evolutiei modificarilor capitalurilor proprii;

Analiza echilibrului financiar in optica functionala;

Analiza performantelor intreprinderii prin prisma contului de rezultat;

Analiza capacitatii de autofinantare si autofinantare;

Analiza ratelor de lichiditate si solvabilitate

Analiza ratelor de rentabilitate;

Analiza tabloului fluxurilor de trezorerie conform IAS 7.

Analiza echilibrului financiar

1.1. Prezentarea bilantului armonizat

Se va prezenta bilantul armonizat al S.C. “Santierul Naval DAMEN Galati” S.A. in tabelul ce urmeaza

Tabel nr. 6 Prezentarea Bilantului armonizat

Gruparea posturilor de activ conduce la existenta a doua elemente: activul imobilizat care reflecta elementele pe termen lung cu trei elemente de valori imobilizate (necorporale, corporale, financiare), la care se adauga partea de activ circulant cu scadenta mai mare de 1 an (creante - clienti, cheltuieli efectuate in avans). In schimb, in activul circulant se includ imobilizarile cu scadenta scurta (imobilizarile financiare ce ajung la scadenta sub 1 an).

Gruparea posturilor de pasiv structureaza pasivul bilantului in grupa capitalurilor permanente, formata din capitalurile proprii si datoriile pe termen mediu si lung (cu scadenta peste 1 an) si grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenta sub 1 an), indiferent de natura lor (datorii de exploatare, credite bancare curente, venituri realizate in avans cu scadenta scurta si datoriile pe termen lung ajunse la scadenta). In cazul in care o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadenta mai repede de 1 an, ele vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Veniturile realizate in avans cu scadenta peste 1 an sunt incluse in datoriile pe termen mediu si lung.

Elaborarea bilantului financiar reflecta doua parti reprezentative pe orizontala: partea superioara care arata structura financiara, adica stabilitatea elementelor care il alcatuiesc (necesarul de finantat si resursele de finantare permanente) si partea inferioara care arata finantarea ciclului de activitate (necesarul de finantat pe termen scurt si resursele temporare de finantare). Rolul bilantului financiar in analiza financiara reiese din faptul ca el conduce la calcularea marjei de securitate financiara cu ajutorul fondului de rulment, care permite firmei sa faca fata riscurilor pe termen scurt, garantand solvabilitatea acesteia. Analiza echilibrului financiar pe baza datelor din bilantul financiar se face prin intermediul urmatorilor indicatori:

FR = Surse permanente – Datorii permanente,

sau

FR = (Capitaluri proprii + datorii financiare) – Imobilizari nete =

= Active circulante – Datorii pe termen scurt,

sau:

FR = Capitaluri permanente (CP) – Activul imobilizat net (AIN),

unde:

Cp = Capitaluri proprii – Imobilizari nete

Un fond de rulment pozitiv, de o valoare substantiala, evidentiaza faptul ca echilibrul este asigurat, unitatea analizata fiind in stare sa-si achite datoriile ciclice prin realizarea activelor circulante. O conditie esentiala a echilibrului financiar o constituie finantarea unei parti din nevoile activitatii de exploatare pe seama resurselor stabile ale intreprinderii. Fondul de rulment detine o pozitie strategica in cadrul bilantului financiar, asigurand legatura dintre partea de sus si partea de jos a acestuia. In aceste conditii, marimea fondului de rulment ar putea fi determinata prin alte doua modalitati:

pe baza informatiilor oferite de partea de jos a bilantului:

Fond de rulment = Activ circulant - Datorii pe termen scurt

pe baza informatiilor oferite de partea de sus a bilantului financiar:

Fond de rulment = Resurse stabile - Utilizari stabile

Un fond de rulment negativ semnifica faptul ca activele circulante sunt inferioare ca marime datoriilor pe termen scurt, ceea ce semnifica faptul ca societatea nu-si va putea plati datoriile exigibile, motiv pentru care fondul de rulment negativ este asimilat instabilitatii financiare.[5]

Se poate constata insa ca o societate care inregistreaza un fond de rulment negativ poate face fata scadentelor daca viteza de rotatie a activelor sale este mai mare decat cea a datoriilor pe termen scurt. Practic, marimea fondului de rulment depinde de deciziile pe termen lung privind politica de investitii si de finantare a societatii si are un caracter stabil.

Fondul de rulment poate avea urmatoarele valori:

Sub aspectul componentei, fondul de rulment cuprinde doua parti: necesarul de fond de rulment si trezoreria. Nevoia de fond de rulment (NFR) reflecta nevoia generata de finantare a ciclului de exploatare si acoperita, in parte, din surse temporare (datorii de exploatare: furnizori, creditori, etc.)

NFR = ( Stocuri + Creante) - Datorii de exploatare

Nevoia de fond de rulment apare ca urmare a decalajelor intre cumparari si vanzari, intre vanzari si incasari. Aceste decalaje genereaza formarea (stocurilor de materii prime, materiale, marfuri, productie in curs si productie finita), iar in cel de al doilea caz apar creantele. Atat stocurile, cat si creantele impun un necesar in fondul de rulment, care este atenuat de decalajul de sens opus, intre aprovizionari si plati.

Necesarul de fond de rulment poate fi structurat, la randul sau, in doua parti: necesar de fond de rulment pentru exploatare; necesar de fond de rulment in afara exploatarii. Necesarul de fond de rulment pentru exploatare se va determina pe baza posturilor bilantiere care reflecta activitatea de exploatare a societatii analizate.[7] Creantele de vor fi in legatura directa cu veniturile din activitatea de exploatare (grupele de conturi de la 70 la 75) iar datoriile din activitatea de exploatare vor fi generate de cheltuielile din activitatea de exploatare (grupele de conturi de la 60 la 65). Depinzand de marimea cifrei de afaceri, necesarul de fond de rulment de exploatare are un caracter sezonier. Astfel, este posibil, ca evolutia cifrei de afaceri sa nu fie constanta. In anumite perioade de activitate, in functie de anumiti factori, cifra de afaceri a societatii sa se reduca la jumatate, ceea ce va atrage dupa sine reducerea la jumatate a stocurilor si a creditelor comerciale. Aceasta situatie trebuie luata in considerare la determinarea necesarului de fond de rulment, stabilind un nivel minim, mediu si maxim al acestuia. Necesarul de fond de rulment in afara exploatarii se calculeaza pe baza posturilor de bilant care nu au legatura cu ciclul de exploatare, fiind legate de veniturile financiare sau extraordinare sau cheltuielile financiare si extraordinare, ori se refera la datorii pentru investitii, creante si datorii fata de asociati.

Marimea fondului de rulment in afara exploatarii variaza in functie de frecventa si marimea operatiilor in afara exploatarii. Necesarul de fond de rulment rezulta din decalajul pe termen scurt intre cheltuieli, decontarile pe care le genereaza. Prin urmare, fondul de rulment si necesarul de rulment au la baza cauze de natura diferita, iar diferenta dintre cei doi o constituie trezoreria. Trezoreria poate fi definita ca fiind: „partea din fondul de rulment care depaseste necesarul in fond de rulment, construita din activele circulante lichide care stationeaza intre doua rotatii”. Trezoreria se determina ca diferenta intre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment.

In literatura de specialitate se regasesc mai multe definitii atribuite trezoreriei, cea mai des intalnita fiind cea de trezorerie neta, reprezentand diferenta dintre activul realizat si disponibilul societatii, pe de o parte, si datoriile financiare pe termen scurt, pe de alta parte. Analiza trezoreriei este analiza echilibrului financiar curent. O regula a echilibrului este ca fondul de rulment sa aiba o marime cel putin egala cu cea a necesarului de rulment.

Teoretic, daca fondul de rulment este inferior necesarului de fond de rulment, unitatea este nevoita sa apeleze la credite pentru finantarea activitatii.

Deoarece fondul de rulment prezinta o anumita stabilitate in raport cu volumul de activitate desfasurata, rezulta ca trezoreria este influentata de caracterul sezonier al necesarului de fond de rulment. Prin urmare, in perioadele cu activitate redusa, cu un necesar redus de finantare, societatea va dispune de o trezorerie confortabila.

Cresterea volumului de activitate va solicita insa o crestere a necesarului de fond de rulment, uneori superioara cresterii cifrei de afaceri si rezultatelor. Mai mult, cresterea nevoii de finantare nu se va realiza brusc, ci in mod treptat dar sigur astfel incat, in anumite perioade, cerintele de finantare vor depasi posibilitatile societatii.

Este importanta analiza acestor aspecte, pentru ca, in unele cazuri, falimentul poate fi rezultatul incetarii platilor ca urmare a unei gestiuni de trezorerie defectuoasa, marimea necesarului de fond de rulment fiind influentata de o serie de factori, cum ar fi: marimea stocurilor impuse de procesul tehnologic, termenele de plata impuse de clienti si care de obicei sunt mai mari decat perioadele de decontare a obligatiilor catre furnizori, etc.

Situatia poate fi remediata numai prin anticiparea perioadelor in care se va inregistra trezorerie deficitara, pentru a se atrage din timp resursele de finantare a activitatii.

Cresterea trezoreriei in cursul unui exercitiu financiar reprezinta cash- flow-ul perioadei. Un cash-flow pozitiv reflecta o crestere a capacitatii reale de finantare a investitiilor, care ar justifica in perioada urmatoare un volum mai mare de alocari pentru aceasta destinatie.

Tabel nr. 7 Prezentarea bilantului financiar pentru perioada 2004

1.3. Calculul situatiei nete pentru perioada 2004-2008

SN = Active – Datorii totale

Tabel nr. 8 Calculul situatiei nete

Din analiza datelor tabelului se constata o situatie neta pozitiva si descrescatoare care reflecta o gestiune economica sanatoasa, ce maximizeaza valoarea intreprinderii, prin potentarea capitalurilor proprii.

s

Figura nr 1 Evolutia situatiei nete la S.C. Santierul Naval Damen Galati

1.4. Calculul fondului de rulment financiar pentru perioada 2004

Tabel nr. 9 Calculul si interpretarea FRF

Se poate observa din datele obtinute ca, fondul de rulment financiar pentru toata perioada analizata este pozitiv si in crestere ceea ce reflecta ca, exista o marja de securitate a intreprinderii pentru exploatarea sa cotidiana, permitandu-i sa-si asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare functionarii (stocuri minime, fond de casa minim), activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an).

1.5. Calculul Fondului de Rulment propriu si strain pe baza datelor din Bilantul financiar

Tabel nr.10 Calculul FRp si FRs

s

Figura nr. 2 Evolutia FRp si FRs pentru perioada 2004

Se poate observa ca, pentru perioada 2004-2006, FRp a inregistrat o evolutie pozitiva ceea ce reflecta ca intreprinderea dispune de o autonomie financiara care ii permite finantarea imobilizarilor nete din capitaluri proprii iar pentru perioada 2007-2008, societatea nu se mai bucura de prezenta autonomiei financiare, valoarea FRP fiind negativa si in crestere.

Fondul de Rulment strain este negativ in 2005 si 2007 ceea ce arata ca nevoile pe termen scurt nu pot fi finantate prin indatorare pe termen lung dar situatia acestui indicator se imbunatateste la finele anului 2008 cand echilibrul financiar pe termen lung si pe termen scurt este asigurat ca urmare a unei marje de securitate pe care o confera Fondul de Rulment Financiar pozitiv.

Calculul Necesarului de fond de rulment pe baza datelor din Bilantul financiar

NFR =(Active circulante + Cheltuieli in avans– Casa si conturi la banci) - (Datorii ce trebuie platite intr-un an + Credite bancare + Venituri in avans).

Tabel nr. 11 Calculul si analiza NFR

Se poate observa ca pentru perioada 2004 2005 valoarea NFR este pozitiva si in descrestere, ceea ce reflecta un surplus de necesar temporar fata de resursele temporare ce pot fi mobilizate, fiind o situatie normala daca este consecinta unor investitii privind cresterea necesarului de finantare a ciclului de exploatare. Pentru anul 2006, valoarea indicatorului este negativa, ceea ce reflecta un surplus de resurse nete temporare fata de capitalurile circulante, necesitatile temporare fiind mai mici decat resursele temporare ce pot fi mobilizate. Pentru perioada 2007-2008, valoarea indicatorului este pozitiva si in usoara descrestere, situatie favorabila pentru firma analizata.

Trezoreria Neta a avut valori pozitive in anii de studiu, ceea ce exprima un surplus banesc datorat faptului ca FRN > NFR, reflectand un echilibru financiar al societatii si un surplus monetar ce este expresia profitului net realizat. Acest surplus a fost plasat rentabil pana in prezent, altfel ar fi influentat negativ rentabilitatea capitalului.[8] (tabelul nr. 30 din anexa lucrarii).

Potrivit legislatiei in vigoare (O.M.F.P nr. 1752/2005), introducerea situatiei fluxurilor de trezorerie este obligatorie pentru intreprinderile mari si optionala pentru intreprinderile mici si mijlocii, ca urmare a aplicarii in tara noastra a Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si a Standardelor de Contabilitate si Raportare Financiara (IAS 7), oferind posibilitatea analizei dinamice a echilibrului financiar pe tipuri de activitati. Obiectivul de baza al situatiei fluxurilor de numerar este de a oferi utilizatorilor analizei financiare informatii despre :

capacitatea intreprinderii de a genera numerar/echivalente de numerar ;

identificarea momentului aparitiei numerarului/echivalentelor de numerar ;

determinarea sigurantei generarii numerarului/echivalentelor de numerar ;

necesitatile intreprinderii de a utiliza fluxurile de numerar.

Tabel nr. 12 Calculul si interpretarea trezorerie nete

s

Figura nr. 3 Evolutia indicatorilor de echilibru financiar pe baza bilantului financiar

Se constata ca Trezoreria Neta este pozitiva si in crestere pentru perioada 2004- , in scadere pentru 2007 ceea ce reflecta decalajul dintre ritmul superior de crestere a necesarului de fond de rulment comparativ cu cresterea fondului de rulment financiar. Trezoreria Neta (±) rezulta atat din operatiuni ce afecteaza capitalurile permanente si activul imobilizat, cat si din operatiuni care privesc activele circulante si datoriile pe termen scurt si in usoara crestere la finele anului 2008.

Cresterea Trezoreriei Nete poate fi realizata prin cresterea fondului de rulment si prin scaderea necesarului de fond de rulment, sau prin cresterea disponibilitatilor si reducerea creditelor bancare de trezorerie.

Sold la

1 ianuarie

Cresteri

Reduceri

Sold la

31 decembrie

Capital subscris

Rezerve din reevaluare

Rezerve legale

Alte rezerve

Rezultat reportat

- Profit nerepartizat

- Pierdere neacoperita

Rezultat reportat din adoptarea pt. prima data a IAS mai putin IAS 29 – Sold D (ct 1172)

Rezultat reportat din corectarea

erorilor fundamentale –Sold C (ct.1174)

Rezultat reportat din surplusul din rezerva de evaluare

Rezultatul exercitiului financiar

Profit, sold C

Rezultatul exercitiului financiar

Profit, sold D

Repartizarea profitului

Total

Din analiza datelor Tabelului se desprind urmatoarele concluzii:

1. Soldul final al capitalurilor proprii este calculat cu relatia:

Sf = Si + Cresteri – Reduceri,

∆ = Sf – Si = 80,900,521 – 73,281,336 = + 7,619,185 lei.

La rezerve legale, cresterea de 911,856 este de fapt rezerva legala constituta din Pr brut realizat in anul 2004, rezerva totala la finele anului 2004 constituie 20% din capitalul social. In ceea ce priveste rezultatul reportat, pierderea inregistrata de 5,400,000 este acoperita din profitul net al anului 2004. Profitul net s-a repartizat la fondul de rezerva, in valoare de 911,856 pentru acoperirea pierderii rezultate din retratarea bilantului exercitiului financiar din 31.12001 si pentru profitul nerepartizat constituit din dividende in suma de

Sold la

1 ianuarie

Cresteri

Reduceri

Sold la

31 decembrie

Capital subscris

Rezerve din reevaluare

Rezerve legale

Alte rezerve

Rezultat reportat

- Profit nerepartizat

- Pierdere neacoperita

Rezultat reportat din adoptarea pt. prima data a IAS mai putin IAS 29 – Sold D (ct 1172)

Rezultat reportat din corectarea

erorilor fundamentale –Sold C (ct.1174)

Rezultat reportat din surplusul din rezerva de evaluare

Rezultatul exercitiului financiar

Profit, sold C

Rezultatul exercitiului financiar

Profit, sold D

Repartizarea profitului

Profitul net dupa stabilirea impozitului pe profit este de 17,826,895 si este propus ca fiind repartizat ca dividende si platite in 15 mai 2006. Dividendul brut aprobat este de 1,3781 lei pe actiune si se aproba participarea la profit a salariatilor, in suma de 1.000.000 lei din profitul brut al firmei pentru anul 2005 in valoare de 21,646,557 lei.

Profitul nerepartizat este constituit din dividende in suma de 32,304,613 lei ce vor fi platite in 2007. Capitalul subscris si varsat ramane constant in valoare de 32,339,580 lei.

Exercitiul financiar 2007 se incheie cu o pierdere de 28,347,327 lei deoarece costurile au fost influentate de cursul oficial de schimb valutar RON/EUR din cursul anului bugetar 2007, pe de o parte iar pe de alta parte datorita scaderii profitului pentru remorcherele de livrat in 2007, amanarea livrarilor de nave din 2007 in 2008, si rezultatele financiare prognozate negative, ca rezultat al salariilor mai ridicate, aprecierii RON si depasirii de bugete pentru lucrarile de reparatii si intretinere pentru teren, cladiri si echipamente, consumabile productie, cresterea costurilor cu componentele hardware pentru IT, si alte cheltuieli administrative, lipsa personal subcontractori.

Capitalul social al societatii este subscris si varsat integral de actionari in suma de 32,339,580 lei. In capitalul social sunt incorporate diferentele din reevaluarea mijloacelor fixe in suma de 1,087,862 lei si 4,849,168 lei.

Majorarea capitalurilor proprii a fost consecinta unor solduri initiale si a cresterii mai accentuate a capitalului subscris, a rezervelor si a existentei profitului nerepartizat, aceasta fiind diminuata de reducerea unor rezerve si de soldul debitor al contului 1172, o pierdere reportata rezultata din adoptarea pentru prima data a IAS, mai putin IAS 29, privind retratarea informatiei financiare necesare inlaturarii efectelor inflatiei.

s Figura nr. 4 Evolutia modificarilor capitalurilor proprii

Bilantul functional permite analiza echilibrului financiar si a structurii financiare a intreprinderii la un moment dat (la sfarsitul exercitiului), de asemenea permite aprecierea nevoilor in functie de categoriile de resurse existente, ajuta la calculul marjei de siguranta financiara si la luarea deciziilor unei intreprinderii, privita sub aspectul resurselor de finantare utilizate in desfasurarea activitatii.

Pentru aceasta este deosebit de importanta separarea mijloacelor (utilizarilor) si resurselor in functie de ciclul economico financiar (activitatea de exploatare, activitatea de investitie sau de finantare).

De exemplu, contractarea unui imprumut pe termen mediu sau lung va afecta structura de finantare a unei societati pe o perioada indelungata si factorii decizionali vor trebui sa tina cont de acest lucru. In acest caz, imprumutul poate fi considerat o resursa stabila. Daca creditul contractat va fi utilizat pentru realizarea unei investitii pe termen lung, aceasta investitie va fi considerata o utilizare stabila.

Intre utilizarile stabile si resursele stabile apare o relatie biunivoca: folosirea resurselor stabile conduce la obtinerea de profituri ce contribuie la majorarea resurselor stabile.[10]Cresterea resurselor stabile conduce la obtinerea de profituri ce contribuie la majorarea resurselor stabile.

Cresterea resurselor stabile aflate la dispozitia unitatii permite efectuarea de noi investitii, care majoreaza utilizarile stabile. Bilantul functional se elaboreaza pornind de la informatiile cuprinse in bilantul contabil dar care sunt ordonate sub aspectul lichiditatii/exigibilitatii. Aceasta presupune gruparea elementelor de activ, dupa lichiditatea lor in imobilizari si active circulante, iar cele de pasiv, dupa exigibilitatea lor, in capitaluri utilizabile mai mult de un an (denumite capitaluri permanente sau resurse stabile) si datorii sub un an (denumite datorii pe termen scurt sau datorii circulante). Astfel, bilantul functional poate fi impartit in patru mari structuri:[11]

resurse stabile si utilizari stabile corespunzatoare ciclurilor lungi si anume finantarile care se ramburseaza dupa o perioada mai lunga de timp si investitiile care se uzeaza si vor trebui inlocuite la un moment dat cand va incepe un nou ciclu de investitie;

active circulante si datorii circulante corespunzatoare ciclului de exploatare, cuprinzand aprovizionarea, stocurile, productia si vanzarea acesteia si carora le corespund operatiile de cumparare in urma carora le corespund operatiile de cumparare in urma carora iau nastere datoriile catre furnizori si operatiile de incasare care dau nastere creantelor fata de clienti. In vederea elaborarii bilantului functional se procedeaza la urmatoarele retratari:

amortizarile si provizioanele pentru depreciere, considerate ca fiind capitaluri economisite in vederea reinnoirii imobilizarilor sau finantarii unei pierderi anticipate, vor fi eliminate din activ si incluse in categoria resurselor proprii din pasiv;

cheltuielile care se repartizeaza pe mai multe exercitii vor fi incluse in categoria utilizarilor stabile, acestea avand un comportament similar cu cel al imobilizarilor;

primele de rambursare a obligatiunilor vor fi eliminate din activ si incluse in pasiv, in categoria datoriilor financiare, motivat de faptul ca acestea reprezinta, in fapt, o datorie financiara, determinata prin diferenta dintre pretul de vanzare a titlurilor si valoarea de rascumparare stabilita prin prospectul de emisiune;

creditele bancare pe termen scurt, creditele de trezorerie si dobanzile aferente acestor imprumuturi vor fi scazute de la datoriile financiare si integrate datoriilor circulante.  

1.9.1. Constructia Bilantului Functional

Tabel nr. 16. Prezentarea Constructiei Bilantului functional

Tabel nr. 16 Determinarea FRNG pentru perioada 2004

Tabel nr. 17 Calculul Necesarului de Fond de Rulment Total

s

Figura nr. 5 Evolutia indicatorilor de echilibru financiar conform opticii functionale

Se constata un Fond de Rulment Net Global pozitiv si in crestere, ca urmare a cresterii mai rapide a resurselor stabile fata de utilizarile stabile. Aceasta valoare a FRNG arata marimea necesarului ciclic si de trezorerie ramasa nefinantata de resursele ciclice si de trezorerie, ceea ce arata ca intreprinderea are lichiditati pentru a-si finanta necesarul de exploatare. Din datele Tabelului nr. 17 se constata ca Necesarul de Fond de Rulment Total este pozitiv si in crestere, ceea ce arata un necesar de finantare permanent reannoibil pentru ciclul de exploatare, surplusul de nevoi ciclice fiind neacoperit financiar de resurse ciclice de capital cu exceptia anului 2006 cand acesta are valoare negativa. Resursa neta in afara exploatarii (NFRAE < 0) pentru perioada 2004- deoarece, datoriile sunt superioare activelor circulante din afara exploatarii.

NFRAE = Alte active circulante – Datorii in afara exploatarii unde:

Alte active circulante cuprind: creante diverse, capital subscris nevarsat; Datoriile in afara exploatarii cuprind: datorii fiscale, alte datorii.

TN = FRNG – (NFRE + NFRAE)

Trezoreria Neta este legata de operatiile financiare pe termen scurt care sunt evidentiate in partea inferioara a bilantului functional, ea fiind si diferenta:

TN = Necesar de trezorerie – Resurse de trezorerie sau:

TN = Activ circulant financiar – Credite bancare curente

In vederea elaborarii bilantului functional se procedeaza la urmatoarele retratari:

amortizarile si provizioanele pentru depreciere, considerate ca fiind capitaluri economisite in vederea reinnoirii imobilizarilor sau finantarii unei pierderi anticipate, vor fi eliminate din activ si incluse in categoria resurselor proprii din pasiv;

cheltuielile care se repartizeaza pe mai multe exercitii vor fi incluse in categoria utilizarilor stabile, acestea avand un comportament similar cu cel al imobilizarilor;

primele de rambursare a obligatiunilor vor fi eliminate din activ si incluse in pasiv, in categoria datoriilor financiare, motivat de faptul ca acestea reprezinta, in fapt, o datorie financiara, determinata prin diferenta dintre pretul de vanzare a titlurilor si valoarea de rascumparare stabilita prin prospectul de emisiune;

creditele bancare pe termen scurt, creditele de trezorerie si dobanzile aferente acestor imprumuturi vor fi scazute de la datoriile financiare si integrate datoriilor circulante.

Cu toate ca performanta unei intreprinderi are un caracter multidimensional, ea este cel mai adesea exprimata si inteleasa prin indicatorii financiari. Analiza contului de rezultate urmareste sa se cunoasca de ce intr-un anumit sector, o intreprindere inregistreaza rezultate mai bune sau mai slabe decat media sectorului. Prin urmare, pot fi cunoscute punctele forte si punctele slabe ale intreprinderii si implicit cauzele acestor abateri de la medie. Diagnosticul contului de profit si pierdere are ca obiectiv aprecierea pozitiei strategice a firmei care determina direct marimea rezultatelor si rentabilitatii. Se poate aprecia ca o intreprindere fara forta strategica va avea mai devreme sau mai tarziu, rezultate mediocre sau negative, in timp ce o intreprindere care dispune de o strategie adecvata va fi mai profitabila decat alte intreprinderi din sectorul ei de activitate.

Contul de profit si pierdere reprezinta imaginea activitatii intreprinderii intr-o perioada data. Aceasta perioada este in general „exercitiul contabil' care se intinde pe 12 luni, dar poate fi vorba in acelasi timp de o analiza a activitatii pentru perioade mai scurte din cadrul exercitiului.

Contul de profit si pierdere are forma unui raport financiar care sintetizeaza activitatile generatoare de venituri sau incasari obtinute si cheltuielile efectuate de o intreprindere pe parcursul unei perioade de timp date (exercitiul financiar contabil), fiind considerat de analisti cel mai important raport financiar deoarece arata modul in care intreprinderea si-a atins sau nu obiectivul fundamental, acela de a obtine un profit acceptabil.

Evidentierea rezultatelor constituie unul din obiectivele traditionale ale contabilitatii generale in toate tarile, prevazandu-se in acest sens elaborarea unei situatii de sinteza specifica numita contul de rezultate sau contul de profit si pierdere.

Rezultatele intreprinderii pot constitui o sursa de fonduri in masura in care, castigurile eventuale vin sa majoreze potentialul sau financiar. Intr-adevar aceste castiguri constituie o bogatie aditionala care poate fi conservata in cadrul intreprinderii pentru a-i permite sa-­si finanteze dezvoltarea sa viitoare. Bineinteles, contributia lor ridica o problema complexa de evaluare, tinand cont de cele trei niveluri de apreciere a rezultatelor. La un prim nivel, rezultatul exercitiului constituie o sursa pe care intreprinderea ar putea sa o conserve in totalitate sau in parte, dupa deducerea dividendelor si a altor distribuiri prevazute din rezultate. Partea nedistribuita din beneficiu constituie deci o sursa de finantare proprie sau un element de autofinantare, izvorat din activitatea intreprinderii. Totusi, rezultatul nu furnizeaza decat o evaluare partiala a capacitatii de autofinantare prin aceea ca nu tine cont decat de sporirea bogatiei nete (venituri-cheltuieli) obtinuta la sfarsitul perioadei.

La un al doilea nivel de apreciere a rezultatelor, notiunea de surplus monetar furnizeaza o informatie mult mai satisfacatoare despre capacitatile financiare ale perioadei. La cel de-al treilea nivel se degaja incidenta acestor surplusuri monetare asupra echilibrului financiar tinand cont de efectele contradictorii pe care activitatea o exercita asupra trezoreriei. Contul de profit si pierdere, prin continutul sau, ofera informatii asupra activitatii industriale, comerciale sau financiare a intreprinderii si despre modul cum acestea isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza. Rezultatul poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile. Ca regula, diferenta dintre venituri si cheltuieli reprezinta rezultatul. Avand in vedere faptul ca cheltuielile rezulta din remunerarea factorilor de productie, impozitul pe profit apare si el ca o cheltuiala generata de participarea intreprinderilor la remunerarea statului.

Contul de profit si pierdere explica modalitatea de determinare a rezultatului exercitiului (profit sau pierdere) prin intermediul celor trei rezultate intermediare: rezultatul din exploatare, ca parte a rezultatului exercitiului legat de desfasurarea activitatii curente, repetitive a intreprinderii, rezultatul financiar ca parte a rezultatului exercitiului ce tine direct de activitatea financiara a intreprinderii (participarea la capitalurile altor societati si alte actiuni de plasament), si rezultatul extraordinar, ca o componenta a rezultatului exercitiului legata de activitatile extraordinare, nonrepetititve care se desfasoara in intreprindere. Avantajul calcularii rezultatului exercitiului (profit sau pierdere), plecand de la cele trei rezultate intermediare, rezida in posibilitatea analizarii succesive a impactului lor asupra rezultatului final al intreprinderii.

Analiza rezultatelor activitatii intreprinderilor presupune analiza formarii rezultatului si analiza repartizarii lui. Pentru cresterea si dezvoltarea activitatii sale, intreprinderea trebuie sa-si sporeasca resursele de finantare. In acest sens, o principala resursa este capacitatea de autofinantare. Capacitatea de autofinantare reprezinta ansamblul resurselor obtinute de intreprindere din operatiunile sale curente. Ea reprezinta de fapt „surplusul de mijloace banesti degajat, sau rezultat, din exploatare pe parcursul unei perioade de gestiune'

Masurarea traditionala contabila a rezultatelor se bazeaza pe o comparare intre cheltuielile reale efectuate de intreprindere in cursul unei perioade (sau exercitiu) si veniturile reale produse de activitatea sa in aceeasi perioada. Veniturile se analizeaza ca o creare de bogatie, in acelasi timp ce cheltuielile apar ca o consumare de bogatie reala. In consecinta rezultatul permite evaluarea cresterii sau diminuarii bogatiei reale, deci exprima castigul sau pierderea produse de activitatea intreprinderii. Insistenta asupra caracterului real al fluxurilor si surplusului masurate tine de faptul ca acest cont de rezultate nu inregistreaza miscarile monetare (incasarile si platile), ci sa stabileasca producerea sau consumul de bogatie, chiar daca rezultatul care se obtine din ele nu are nici o incidenta monetara, sau nu are decat o incidenta decalata in timp.

Analiza rentabilitatii se realizeaza pe baza datelor din contul de rezultat „Profit si pierdere', situatie financiara anuala redactata in termeni de flux, care cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale care permit crearea bogatiei plecand de la ansamblul cheltuielilor si veniturilor, soldul net al contului (creditor sau debitor) reflectand performanta intreprinderii, respectiv capacitatea de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente.[18] Intreprinderea concentreaza o complexitate de operatii economice si financiare, care se reflecta in documentele contabile de sinteza, sub forma fluxurilor si stocurilor. Fluxurile au o influenta imediata asupra rezultatului exercitiului, in timp ce stocurile prezinta un impact, temporar sau de durata, asupra echilibrului financiar, nevoii de finantare a operatiilor de gestiune si in final asupra solvabilitatii intreprinderii.

Fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune, sunt generate, in principal, de trei domenii de activitate:

de exploatare este activitatea dominanta (de baza) ce vizeaza realizarea profitului intreprinderii din sectoarele industrial, investitional, comercial si/sau de prestari de servicii;

financiara, privind participatiile la capitalurile altor societati si alte actiuni de plasament. Activitatea de exploatare si cea financiara formeaza activitatea curenta a intreprinderii;

extraordinara, privind operatiile de gestiune si operatiile de capital care nu sunt legate de activitatea normala si curenta.

Fiecare tip de activitate degaja un anumit rezultat (profit sau pierdere) stabilit ca diferenta intre veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune reflectate in cadrul contului de profit si pierdere pe cele trei domenii de activitate. Masurat prin diferenta intre veniturile si cheltuielile de exploatare si fara cheltuielile si veniturile financiare, ele exprima performanta intreprinderii in activitatea sa industriala si/sau comerciala, indiferent de operatiunile de finantare si de destinatia fiscala . Rezultatul financiar, masurat prin diferenta intre veniturile si cheltuielile financiare, pune in evidenta influenta deciziilor financiare ale intreprinderilor asupra rezultatului sau net.

Rezultatul financiar este de asemenea in functie de istoricul intreprinderii. O intreprindere cu traditie, care a acumulat rezultate pozitive importante si deci rezerve financiare va avea un rezultat financiar pozitiv. Rezultatul financiar puternic negativ inseamna intotdeauna dezechilibre bilantiere, dar nu neaparat o intreprindere a carei sanatate este periclitata, dinamismul economic creand adesea dezechilibre financiare. Cunoasterea rezultatului extraordinar masurat prin diferenta intre veniturile si cheltuielile extraordinare este interesanta in special pentru a aprecia rezultatele intreprinderii caci, in mod just ea subliniaza ceea ce poate avea extraordinar rezultatul net al exercitiului. Performanta unei intreprinderi este reflectata de contul de profit si pierdere generat de activitatea pe care o desfasoara.

Tabel nr.   18 Prezentarea contului de rezulta in format lista

[22]Nivelul acestui indicator este determinat de volumul afacerilor realizate de intreprindere cu tertii ca urmare a activitatii profesionale normale si curente a intreprinderii. Cifra de afaceri este un indicator de volum de importanta esentiala, deoarece ea arata nivelul activitatii productive a unitatii, modul de utilizare a potentialului tehnico– productiv si modul de comercializare a produselor realizate respectiv a serviciilor prestate. „O crestere a volumului cifrei de afaceri atrage in consecinta premisa cresterii profitului in perspectiva viitoare.” Acest indicator constituie in sine unul din cele mai importante obiective strategice ale intreprinderii deoarece exprima pozitia strategica a firmei pe piata si posibilitatea acesteia de a dezvolta activitati profitabile evidentiate in statutul de functionare.

Mc = Vmf – Cc,

unde: Vmf – vanzari de marfuri;

Cc – costul marfurilor vandute.

Rmc = (Mc/CA) ∙ 100,

respectiv,

Rmc = Mc/Cc,

Mc – marja comerciala;

CA – cifra de afaceri;

Cc – costul marfurilor vandute.

[28] Acest indicator este considerat mai semnificativ decat CA; cifra de afaceri a unei intreprinderi cumuleaza toate cifrele de afaceri din amonte, pe cand valoarea adaugata releva exact performanta intreprinderii. Valoarea adaugata este considerata un instrument de analiza cat si un mijloc de gestiune iar rolul sau deriva din faptul ca indica aportul intreprinderii la bogatia nationala.[30]

Valoarea adaugata = Productia exercitiului + Marja comerciala - Consumul exercitiului provenit de la terti

Productia exercitiului = Venituri din vanzarea productiei + Variatia productiei stocate + Productia imobilizata

EBE = Valoarea adaugata + Subventii de exploatare – Impozite si taxe - Cheltuieli de personal

Rezultatul = EBE + Reluari si transferuri – Alte venituri – Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele – Alte cheltuieli de exploatare

sau,

Rezultatul exploatarii = Venituri de exploatare – Cheltuieli de exploatare

RCAI = Rezultatul exploatarii + Cote – parti din rezultatul operatiunilor efectuate in comun + Rezultatul financiar

Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinar - Cheltuieli extraordinar

Poate fi si valoarea maxima pe care actionarii o pot distribui ca dividende la sfarsitul exercitiului. Este un indicator de maxim interes pentru proprietari, dar mai putin utilizat in analiza financiara datorita caracterului lui eterogen.

Tabel nr. 19. Calculul Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune

s Figura nr. 7 Evolutia soldurilor intermediare de gestiune

1.11. Analiza capacitatii de autofinantare

Resursele interne sunt generate de activitatea desfasurata, dand continut notiunii de capacitate de autofinantare (CAF), cunoscuta si sub numele de marja bruta de autofinantare.[34] Finantarea intreprinderii prin resurse proprii este denumita autofinantare, pentru a o delimita de finantarea de origine externa. Marimea capacitatii de autofinantare depinde, in primul rand, de performantele economice si financiare ale intreprinderii in cauza, dar si de o serie de parametri interni sau externi, cum ar fi: politica adoptata de conducere in materie de indatorare.

CAF trebuie sa permita firmei sa-si dezvolte potentialul industrial, sa se adapteze la nevoile de finantare legate de cresterea sa (investitii) si sporirea nevoii sale in fond de rulment, precum si de a-si remunera actionarii (dividende). Cu toate ca nu este inclusa in tabloul soldurilor intermediare de gestiune, CAF ar putea fi considerata un sold, dar cu o valoare informationala mai bogata, intrucat evidentiaza in ce masura intreprinderea poate sa-si finanteze cresterea economica.[36]Daca cash-flow-ul se determina pe baza bilantului contabil si reflecta potentialul de dezvoltare si de perenitate al intreprinderii, pe baza contului de profit si pierdere se determina un indicator cu o semnificatie apropiata acestuia, si anume capacitatea de autofinantare (CAF). Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar de crestere economica a intreprinderii si trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:

permite acoperirea riscurilor probabile prin constituirea de provizioane;

finantarea unor nevoi ale gestiunii curente;

cresterea fondului de rulment;

finantarea totala sau partiala a noilor investitii;

dezvoltarea investitiilor, demonstrand independenta financiara a intreprinderii;

rambursarea imprumuturilor contractate (a creditelor financiare, obligatare);

remunerarea capitalurilor investite (asociatilor);

CAF vizeaza:

finantarea totala sau partiala a noilor investitii;

intarirea fondului de rulment;

imprumutul la termen pentru completarea mijloacelor de finantare a programului de investitii;

rambursarea datoriilor bancare de finantare a investitiilor;

distribuirea de dividende.

Calculul si interpretarea autofinantarii

Nevoile de fonduri ale intreprinderilor sunt variate: de la trebuinte de lunga durata si de o valoare ridicata, cum este cazul activelor imobilizate materiale, pana la trebuintele de scurta durata, al caror nivel variaza frecvent in cursul anului in functie de factori interni sau externi, cum este cazul activelor circulante. Finantarea, adica acoperirea financiara a acestor nevoi se face tinand cont de caracterul permanent sau temporar al trebuintelor. Locul insemnat pe care-l ocupa autofinantarea printre celelalte cai de finantare decurge din avantajele pe care le creeaza atat pentru actionari, cat si pentru societatea comerciala ca persoana juridica. Actionarii sunt avantajati intrucat, capitalizand o parte a profitului, creste valoarea bursiera a intreprinderii, creste cursul actiunilor detinute de ei, prin urmare, creste avutia lor. Sursele destinate autofinantarii se formeaza in cadrul intreprinderii reprezentand deci, surse interne. In principal, aceste surse provin din excedentul monetar creat din operatiuni economice si financiare, adica din diferenta dintre fluxurile financiare pozitive si negative, respectiv dintre incasari si plati.

Politica de autofinantare a unei intreprinderi este sinteza cailor de productie, comerciale si financiare care orienteaza activitatea sa. Fluxul surselor de autofinantare rezulta din performantele economice si financiare, fiind grupate insa in functie de posibilitatile repartizarii beneficiilor, amortizarii si de politica de indatorare. Previziunile de finantare interna joaca rolul principal in politica financiara a intreprinderii.[39] Autofinantarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinantare care ramane la dispozitia intreprinderii dupa deducerea dividendelor distribuite actionarilor. Autofinantarea reprezinta „imbogatirea' intreprinderii, fiind un mijloc de finantare pe care il regaseste in propriile sale forte, acre ii va intari structura financiara, marindu-i fondul de rulment. Ea constituie o resursa proprie de care dispune intreprinderea prin prezenta capitalurilor proprii, a caror absenta conduce la dezechilibrarea structurii bilantului.

Se remarca situatii in care intreprinderea are capacitate de autofinantare, in schimb nu are o autofinantare suficienta care se traduce prin apelarea la imprumuturi de toate felurile, ceea ce are ca efect prezenta datoriilor in pasivul bilantului. In analiza autofinantarii distingem trei trepte: minima, de mentinere si de dezvoltare:

Autofinantarea minima cuprinde suma amortizarii si are rolul de permite mentinerea capacitatii intreprinderii. Datorita inflatiei si evolutiei tehnologice, autofinantarea minima nu este suficienta pentru reinnoirea imobilizarilor necesare, pastrarii capacitatilor de productie existente;

Autofinantarea de mentinere include sursele care vor asigura in viitor acoperirea cheltuielilor necesare mentinerii potentialului productiv si, respectiv, pentru reinnoirea imobilizarilor si acoperirea riscurilor de exploatare. Principalele izvoare de formare ale autofinantarii de mentinere sunt: amortizarile normale (ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizarilor) si provizioanele;

Autofinantarea de dezvoltare cuprinde, pe langa cea de mentinere, o parte din rezultatul exercitiului, astfel incat sa permita modernizarea si cresterea capacitatilor de productie. Importanta autofinantarii poate fi argumentata printr-o serie de avantaje pe care acestea le ofera intreprinderii:

reprezinta o sursa independenta si stabila, respectiv un mijloc sigur de finantare in anumite situatii conjuncturale pentru intreprindere;

confera intreprinderii libertatea de actiune, prin aceea ca autonomia financiara dobandita prin autofinantare ii ingaduie acesteia independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit;

este indispensabila pentru finantarea investitiilor (de mentinere, de inlocuire, de crestere), cu conditia realizarii unor investitii utile si nu de irosire a resurselor;

permite franarea indatoririi si, implicit, reducerea cheltuielilor financiare;

constituie un indicator pe baza caruia se poate masura randamentul capitalurilor proprii, respectiv rentabilitatea financiara;

reprezinta premisa deschiderii accesului la piata de capital si in atragerea de capital extern.

Tabel nr. 20 Calculul CAF si AF

s

Figura nr. 8 Evolutia CAF si AF pentru perioada 2004

Pentru perioada 2004 , capacitatea de autofinantare a inregistrat solduri pozitive dar in scadere datorita altor venituri din exploatare rezultate din vanzarea activelor imobilizate corporale si a veniturilor financiare. Autofinantarea a inregistrat valori pozitive in aceasta perioada dar mai mici decat capacitatea de autofinantare ca urmare a distribuirii dividendelor actionarilor.

Pentru perioada 2007 , atat CAF cat si AF au valori negative si in scadere cee ce reflecta faptul ca, firma analizata nu dispune de aceasta sursa independenta si stabila financiar.

si solvabilitate

Din analiza indicatorilor privind solvabilitatea si lichiditatea firmei se desprind urmatoarele concluzii

Activul net contabil a inregistrat valori pozitive ceea ce arata ca intreprinderea este solvabila

Rata solvabilitatii patrimoniale a inregistrat valori admisibile pentru perioada 2004-2006, ceea ce demonstreaza ca echilibrul financiar este mentinut dar situatia este contrara perioadei 2007 2008, deoarece se inregistreaza pierdere;

Rata solvabilitatii generale s-a diminuat pe parcursul perioadei analizate, firma fiind solvabila

indatorarii totale exprima nivelul de acoperire a datoriilor firmei din capitalurile proprii. Se poate observa ca nivelul acestui indicator nu se incadreaza in limita valorii optime, deci datoriile firmei nu pot fi acoperite din capitalurile proprii datorita unor facilitati de credit acordate de Damen Finance NV Olanda

Capacitatea de indatorare a inregistrat valori normale pentru perioada 2004 2006, permitand ca firma sa poata apela la imprumuturi dar in urmatoarea perioada acest aspect nu mai este valabil, nivelul indicatorului nu se incadreaza in limita valorii optime

Capacitatea de rambursare a avut o evolutie fluctuanta datorita cresterii datoriilor curente depasind valoarea minima in anul 2004 urmand o situatie favorabila pentru anii 2005 si 2006 iar pentru perioada 2007 2008 situatia este nefavorabila

Rata cheltuielilor financiare s a incadrat in limita admisa <3%, fiind inlaturat riscul de insolvabilitate si echilibrul financiar este realizat pentru perioada 2004 2006 iar pentru perioada 2007 2008 se constata o situatie nefavorabila si prezenta riscului de insolvabilitate

Frf a inregistrat valori pozitive, situatia este favorabila

Ratele de lichiditate au inregistrat valori inferioare celor recomandate si arata o capacitate redusa de acoperire a datoriilor curente, in principal din creante si disponibilitati.

1.13. Analiza ratelor de rentabilitate. Rata de rentabilitate financiara

Tabel nr. 22 Ratele de rentabilitate financiara – efectul de levier

1.14. Analiza tabloului fluxurilor de trezorerie conform IAS 7

Informatiile cu privire la fluxurile de trezorerie ale unei firme sunt utile utilizatorilor deoarece ele permit aprecierea capacitatii intreprinderii de a genera elemente de trezorerie si echivalente de trezorerie, precum si a nevoilor de trezorerie ale acesteia.

IAS 7 se aplica tuturor firmelor care au obligatia sa intocmeasca o situatie a fluxurilor de trezorerie, indiferent de activitatea acestora. Acest lucru este justificat de faptul ca, in esenta, intreprinderile, indiferent de tipul de activitate sau de organizare, au nevoie de trezorerie din aceleasi motive: nevoia de a-si putea desfasura activitatea, achitarea datoriilor si asigurarea unei rentabilitati pentru investitori.

Situatia fluxurilor de trezorerie permite, daca este utilizata impreuna cu celelalte componente ale situatiilor financiare anuale, evaluarea modificarilor activului net al intreprinderii, a structurii sale financiare (inclusiv lichiditatea si solvabilitatea), precum si a capacitatii sale de a modifica fluxurile (marimea, sensul si scadentele acestora) in vederea adaptarii la noile conditii si la noile oportunitati. In acelasi timp, utilizatorii pot elabora modele care sa le permita sa judece si sa compare fluxurile de trezorerie viitoare ale mai multor intreprinderi.

Tot aici se poate mentiona ca prezentarea fluxurilor de trezorerie imbunatateste comparabilitatea performantelor operationale ale diferitelor intreprinderi, deoarece ele elimina efectele regulilor si tratamentelor contabile pentru evenimente si tranzactii similare care pot diferi de la o intreprindere la alte. Odata cu folosirea acestei situatii pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, ea se poate retine si pentru a verifica gradul de exactitate al estimarilor facute anterior.

Situatia fluxurilor de trezorerie trebuie sa raspunda acestor cerinte si fluxurile respectiv se clasifica in functie de natura activitatilor desfasurate de intreprindere in:

fluxuri de trezorerie din activitati de exploatare

fluxuri de trezorerie din activitati de investitii

fluxuri de trezorerie din activitati de finantare

Prezentarea separata a acestor fluxuri permite evaluarea efectelor fiecareia din activitati asupra situatiei financiare a intreprinderii, precum si stabilirea relatiilor care pot aparea intre activitati. O tranzactie unica poate fi formata din fluxuri clasate diferit. Astfel, suma platita ca rata la credit poate sa cuprinda atat dobanzi - care pot tine de activitatea de exploatare, cat si restituire de capital care este in mod cert o operatiune de finantare.

Tabel nr. 24 Intocmirea TFT conform IAS 7

Tabel nr. 25 Intocmirea TFT conform IAS 7

Din analiza au rezultat urmatoarele

Fluxul de numerar generat de activitatea de exploatare a crescut in perioada 2005, 2006 si 2007 pe seama incasarii veniturilor din activitatea curenta, a veniturilor in avans si a cresterii duratei de achitare a datoriilor curente urmand la finele anului 2008, acesta sa inregistreze o valoare negativa pe seama platilor din activitatea curenta

Fluxul de numerar generat de activitatea de investitii a inregistrat valori negative pentru toata perioada analizata ca urmare a efectuarii unor plati mai mari comparative cu incasarile din aceasta activitate;

Fluxul de numerar generat de activitatea de finantare a inregistrat valori negative ca urmare a platilor mai mari decat incasarile;

In final fluxul de numerar total a inregistrat valori pozitive generate de activitatea de exploatare pe seama cresterii activitatii economice ca urmare a investitiilor realizate.

CONCLUZIILE DIAGNOSTICULUI. ANALIZA SWOT.

Prin diagnostic se identifica punctele tari si punctele slabe in activitatea intreprinderii si cauzele lor.

Tabel nr. Analiza SWOT