ASIGURAREA sI GESTIUNEA
RESURSELOR MATERIALE ÎN
CONDIŢIILE ECONOMIEI DE
PIAŢĂ
I. OBIECTIVE
Dupa ce veti studia acest capitol veti fi în masura:
Sa întelegeti locul si rolul activitatii de asigurare materiala în conditiile economiei de piata
Sa întelegeti mediul economic în care functioneaza activitatea de asigurare materiala si gestiune a resurselor materiale
Sa întelegeti noile obiective ce îi revin activitatii de asigurare materiala: functie strategica, centru de profit etc
Sa întelegeti noul concept de asigurare materiala ce trebuie sa caracterizeze un management performant
II. CONŢINUT
Particularitatile procesului de asigurarea si gestiune a resurselor materiale in conditiile economiei de piata
1.2. Mediul economic al functiei de asigurare materiala
1.3. Conceptul de asigurarea si gestiune a resurselor materiale
Motto
"Daca soldatii sînt practica, totdeauna teoria
este comandantul "
Napoleon
1.1. PARTICULARITĂŢILE PROCESULUI DE ASIGURARE sI GESTIUNE A RESURSELOR MATERIALE ÎN CONDIŢIILE ECONOMIEI DE PIAŢĂ
Fundamentarea, ca si realizarea oricarei strategii globale de dezvoltare, la nivelul întreprinderii, presupune pe lânga fixarea obiectivelor generale de dezvoltare si stabilirearea termenelor si a resurselor necesare. Daca fundamentarea (realizarea) obiectivelor generale se va regasi în principal în domeniul pietei din aval, în ce priveste asigurarea cu resurse, obiectivele specifice se vor gasi în domeniul pietei din amonte.
Asigurarea resurselor necesare realizarii obiectivelor generale ale oricarui sistem de productie se regaseste în domeniile: (fig.1.1.)
a. asigurarea resurselor materiale;
b. asigurarea resurselor de forta de munca;
c. asigurarea resurselor financiare;
d. asigurarea resurselor informationale.
Fig. 1.1.
a. faza de pasivitate - în care activitatea de asigurare materiala este apreciata a fi subordonata total productiei;
b. faza de autonomie - în care activitatea de asigurare materiala îsi dezvolta strategii proprii de optimizare a activitatii la nivelul propriului subsistem;
c. faza de participare - în care activitatea de asigurare materiala participa, prin punerea la dispozitie a informatiilor si analizelor necesare, la elaborarea strategiilor generale de dezvoltare a întreprinderii;
d. faza de integrare - în care activitatea de asigurare materiala participa efectiv la fundamentarea strategiilor generale de dezvoltare ale întreprinderii.
Putem spune ca daca faza de autonomie este cea mai des întâlnita, faza de integrare trebuie sa fie obiectivul permanent al oricarei echipe manageriale atât la nivelul întreprinderii cât si la nivelul subsistemului de asigurare materiala.
Pe piata exista anumite oportunitati care corect valorificate se pot constitui în efecte pozitive caracterizate prin costuri de asigurare materiala, eficiente, prin cresterea sigurantei, prin promovarea imaginii pe piata etc.
Sustinerea competitivitatii sistemelor de productie din punct de vedere al asigurarii materiale presupune activitati noi practic inexistente pâna acum cum ar fi: activitati de negociere; selectionarea furnizorilor; dezvoltarea relatiilor de parteneriat etc.
Atingerea obiectivelor caracteristice unui subsistem de asigurare materiala eficient presupune atât existenta unor sisteme de gestiune a activitatii de ansamblu, dar si existenta unor sisteme de gestiune specifice activitatilor componente cum ar fi: gestiunea stocurilor; gestiunea depozitarii resurselor; gestiunea activitatii de analiza pietei furnizorilor etc.
Indiferent de tipul sistemului de gestiune, acesta trebuie sa se bazeze pe existenta unor principii care sa-i permita autoregenrarea permanenta cum ar fi:
a. posibilitatea unor actiuni de control si pe aceasta baza de autoreglare, eficiente;
b. mentinerea si dezvoltarea unor sisteme motivationale eficiente;
c. dezvoltarea spiritului de competitie bazat pe competenta,prin organizari structurate si procesuale eficiente;
d. etc.
1.3. CONCEPTUL DE ASIGURARE sI GESTIUNE A RESURSELOR MATERIALE
1.3.1. DE CE ASIGURAREA sI GESTIUNEA RESURSELOR MATERIALE ?
Pentru definirea activitatilor de punere la dispozitia consumului a resurselor materiale necesare se folosesc mai multe concepte, dar care practic sunt utilizate pentru a defini acelasi lucru.
Astfel în literatura economica straina se folosesc doi termeni: cumparare sau aprovizionare (achat si approvisionnement în literatura franceza, purchasing si procurement în literatura anglofona). Uneori se foloseste si termenul de logistica, iar în viziunea sistemelor integrate de productie de tip J.I.T. termenul de gestiunea fluxurilor materiale.
Continutul cu care sunt folositi acesti termeni uneori este foarte diferit de la autor la autor, dar trebuie avut în vedere ca autorii vest-europeni si nord-americani sunt mai putin atenti la continutul semantic al termenului si mai mult la "imaginea" pe care doresc sa o transmita.
Astfel, H.Lewis si W.England [54] definesc termenul de "cumparare" cu "un act comercial care cuprinde identificarea nevoilor, alegerea furnizorilor, negocierea pretului si a altor conditii de tranzactionare si urmarirea comenzilor pâna la livrarea acestora".
Din definitia data se observa continutul mult mai bogat decât al unui act de cumparare propriu-zis.
S.Heinritz defineste #a cumpara" prin obiectivele, pe termen scurt, ce trebuie sa le îndeplineasc_ activitatea de asigurare materiala în raport cu consumul. "Se defineste uneori functia de cumparare ca procurarea materialelor de calitatea dorita, în cantitatea dorita, la momentul dorit, la un pret bun si de la sursa buna 42].
Se observa ca pe lânga faptul ca se creaza o imagine foarte generala, continutul exprimat este atât al termenului de cumparare cât si al celui de aprovizionare.
Alti autori definesc activitatea de asigurare materiala prin termenul de logistica (9, 11, 25). Apreciem ca folosirea acestui termen reflecta o anumita pozitie privind integrarea activitatii de asigurare materiala în activitatea de ansamblu a întreprinderii. Continutul acestui termen este mult mai bogat (larg) decât al activitatilor de asigurare materiala (fig. 1.4.)
Termenul cel mai des uzitat în literatura economica româna si mai ales în limbajul curent este cel de "aprovizionare ".
Folosirea acestui termen este pe de o parte un reflex al conceptiei de a percepe asigurarea materiala ca un proces dirijat -planificat central-, care se reduce numai la a aduce resursele materiale necesare conform repartitiilor, iar pe de alta parte este rezultatul confuziei care se face între asigurarea materiala si aprovizionarea propriu-zisa (care este o activitate componenta).
În acest sens, M.Couetoux [25] care arata ca incertitudinea de vocabular "reflecta diversitatea de organigrame si de atributii efective, rezultat al istoriei propriei întreprinderi si al particularitatilor sale".
Pentru a reflecta noul continut, ca si noile obiective cu care este confruntata functia de asigurarea a resurselor materiale necesare, apreciem ca termenul de asigurare si gestiune a resurselor materiale, reflecta foarte bine realitatea daca avem în vedere cel putin ca:
asigurarea cu resursele materiale este un act comercial;
asigurarea cu resursele materiale trebuie privita ca o functie a unui sistem de productie, rezultata din necesitatea unor obiective specifice;
asigurarea cu resursele materiale nu poate fi redusa la o activitate de aprovizionare propriu-zisa având un continut mult mai larg;
nu este indiferent modul cum se asigura resursele materiale (calitate, pret, costuri, siguranta), din care cauza pentru a permite masuri de control-evaluare eficiente trebuie sa existe sisteme de apreciere a performantelor.
Pentru definirea asigurrii materiale se impune analizarea mai întâia a continitului si a locului care trebuie sa-l ocupe îintr-o organizare functionala si procesurala competitiva.
1.3.2. PROCESUL DE ASIGURARE MATERIALĂ
Ca toate procesele si cel de asigurare materiala comporta existenta a diferite stadii care schematic pot fi :
a. Prealabile actului de cumparare
- fundamentarea nevoilor de conusm;
- fundamentarea necesarului de consum;
- determinarea modalitatilor de asigurare;
- evaluarea si selectionarea furnizorilor;
- elaborarea politicilor de asigurare materiala (gestiune a stocurilor).
b. Achizitionarea (cumpararea propriu-zisa)
- activitati de alegere a furnizorilor;
- activitati de negociere;
- activitati de contractare si lansare comenzi.
c. Posterioare actului de cumparare
- receptia cantitativa si calitativa;
- activitati de plata etc.
d. Activitati ce se desfasoara în paralel cu actul de cumparare
- operatii de depozitare;
- operatii de recuperare, reconditionare, valorificare.
De asemenea în paralel cu desfasurarea procesului de asigurare materiala mai au loc activitati specifice cu caracter strategic cum ar fi :
analiza pietei potentiale a furnizorilor;
elaborarea de strategii pe piata furnizorilor;
elaborarea de strategii în ceea ce priveste aprovizionarea propriu-zisa etc.
1.3.3. ASIGURAREA MATERIALĂ - FUNCŢIE STRATEGICĂ A
UNUI SISTEM DE PRODUCŢIE
Apreciem ca asigurarea materiala este una din functiile strategice ale unui sistem de productie prin rolul hotarâtor pe care îl are la asigurarea competitivitatii sistemului de productie pe piata. A fi competitiv pe piata pe termen scurt, dar mai ales pe termen mediu si lung înseamna practic a desfasura o activitate bazata pe cerintele conceptului de calitate totala, adica a satisface piata cu ce se cere, cât se cere, cum se cere, la ce pret se cere.
Respectarea acestor cerinte consta în fixarea unei anumite strategii, ce se va concretiza printre altele în existenta unor obeictive (generale si derivate) dar si a necesitatilor de resurse. Aât în fixarea obiectivelor, ca si în asigurarea resurselor necesare, asigurarea materiala are un rol hotarâtor.
Astfel din punct de vedere al activitatii de asigurare materiala în fundamentarea strategiilor de dezvoltare au loc trei mari tipuri de optiuni :
a. determinarea frontierelor profesionale;
b. determinarea politicii financiare;
c. dezvoltarea unor strategii specifice în domeniul relatiilor cu furnizorii.
În ce priveste determinarea frontierelor profesionale practic avem de-a face cu rezolvarea problemei integrarii în amonte sau în aval, adica pentru o anumita resursa se decide daca sa se aprovizioneze, sau sa se realizeze în interiorul sistemului de productie.
Remarcam ca aceasta integrare nu trebuie privita numai ca o integrare tehnica si organizatorica, dar si ca o integrare juridica prin stabilirea unor relatii de parteneriat sau asimilarea unui furnizor.
Determinarea politicii financiare este influentata hotarâtor de activitatea de asigurare materiala prin valorile mari mobilizate în stocurile necesare de resurse materiale sau în cazul folosirii unor forme de aprovizionare speculative.
Relatiile cu furnizorii, mai ales modalitatea de desfsaurare a acestora, creaza conditii pentru promovarea unei bune imagini pe piata prin asigurarea unei publicitati generale. De asemenea se creaza conditii pentru stabilirea unor relatii stabile si de lunga durata bazate pe valorificarea împreuna a anumitor avantaje concurentiale.
Deci din acest punct de vedere, al asigurarii resurselor materiale necesare realizarii obiectivelor generale, putem concluziona ca rolul strategic se manifesta prin prin aceia ca:
asigura disponibilitatea resurselor materiale pe termen mediu si lung;
asigura informatii cu privire la starea cererii si ofertei pe piata si deci la preturile ce se adopta;
asigura o anumita credibilitate a întreprinderii pe piata etc.
Rolul strategic, care trebuie sa i se acorde acestei activitati, consta si în ponderea foarte mare pe care o detin costurile aferente resurselor materiale în costurile totale.
Prin aceasta pondere foarte mare în general peste 50%, orice actiune de reducere se regaseste cu un impact foarte mare asupra costurilor totale. Astfel se apreciaza, în economia tarilor dezvoltate, ca se pot reduce costurile pe seama activittaii de asigurare materiala cu 5-10%. Importanta hotarâtoare a acestei activitatii poate fi pusa si mai bine în evidenta, daca se are în vedere faptul ca pe termen lung singura sursa potentiala de crestere a profitabilittaii este reducerea costurilor.
Facem aceasta afirmatie bazându-ne pe faptul ca datorita cresterii concurentei va trebui sa se treaca la o noua stare de spirit în domeniul vânzarilor si anume de a vinde "pe masura clientului". Aceasta noua viziune, care a fost pusa în practica de toyotism, propune ca pretul sa fie fixat pe piata si deci profitul nu poate fi decât rezultatul diferentei dintre pret si cost. Cum pretul este impus de piata si în acelasi timp un nivel redus al acestuia este o conditie de penetrare în dezvoltarea pe piata, rezulta ca singura sursa de a fi competitiv este reducerea costurilor, costuri în care cheltuielile cu resursele materiale sunt hotarâtoare.
Activitatea de asigurare materiala îsi regaseste de altfel rolul distinct în modele de reflexie strategica prin care se caracterizeaza mediul concurential general în care îsi desfasoara activitatea o anumita întreprindere. Putem aminti modelul Porter unde asigurarea materiala, respectiv furnizorii constituie unul din cei 5 factori determinanti ce caracterizeaza pozitia strategica a întreprinderii. M.Porter [78] arata ca dezvoltarea unei strategii depinde mai întâi de intensitatea si caracterul concurentei ce se manifesta în sectorul de activitate al întreprinderii. Analiza intensitatii concurentei din punct de vedere al celor 5 factori (furnizori, clientii, potentialii concurenti, produsele de substitutie si concurenta interna în cadrul sectorului) permite identificarea oportunitatilor care pot fi valorificate ca si amenintarile care trebuie anulate sau evitate.
Se arata astfel ca este oportun sa se desfasoare o activitate de aprovizionare de pe o piata concurentiala deci unde raportul de putere este favorabil consumatorului. Dezvoltarea unor strategii ce se bazeaza pe o piata a furnizorilor favorabila acestora, trebuie sa se faca cu foarte mare atentie si în general bazându-se pe obtinerea unor relatii stabile si de lunga durata.
1.3.4. ASIGURAREA MATERIALĂ sI POLITICA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII
Implicatiile financiare ale activittaii de asigurare materiala sunt rezultatul atât al valorilor consumate pentru obtinerea resurselor materiale necesare dar si al existentei si folosirii unor facilitati financiare pe piata cum ar fi: creditul furnizorului, creditul consumatorului, escomptul etc.
Avem în vedere aici costul imobilizarii valorilor banesti în stocurile necesare consumului dar si existenta unui decalaj între momentul efectuarii livrarilor si cel al platilor (fig.1.5.)
Fig.1.5
p = Ssig x cs + cs x S(m+r+v/2-p) = cs[Ssig+S(m+r+v/2-p)]
sig = stoc de siguranta;
S = stoc curent;
cs = costul imobilizarii;
m = timpul de folosire a stocului pentru obtinerea produselor finite
v = timpul de vânzare a produselor finite obtinute dintr-un stoc;
r = durata creditului client;
p = durata creditului furnizor.
Costul imobilizarii s-a calculat ca un cost de oportunitate deci ca diferenta între ce s-a pierdut prin imobilizarea unei sume banesti în stocurile necesare si ce s-a câstigat prin folosirea o perioada de timp a unor sume banesti prin întârzierea (decalarea) termenelor de plata fata de cel al livrarii. Se observa deci ca obtinerea unei durate a creditului furnizor mai mare va avea ca efect o diminuare a pierderilor prin imobilizare si deci satisfacerea acelorasi nevoi cu un efort financiar mai redus.
Deci, se poate spune ca reducerea efortului financiar poate fi apreciata nu numai prin viteza de consum a resurselor, dar mai ales prin aceea de realizare (vânzare) a produselor finite. Aceasta influenta poate fi consemnata prin raportul pret de vânzare/cost direct.
Implicatiile financiare ale activittaii de asigurare materiala nu pot fi studiate fara analiza si a formelor speculative de aprovizionare care au în vedere cresterea stocurilor si deci a valorilor financiare imobilizate în caz de anticipare a cresterii preturilor si a cererii de consum respectiv de reducere în situatii opuse (reducerea preturilor).
1.3.5. ASIGURAREA MATERIALĂ - "CENTRU DE PROFIT"
Tot mai mult în literatura economica, dar si în activitatea practica, activitatea de asigurare materiala este apreciata ca fiind un "centru de profit" si nu un centru de cheltuieli [9, 22, 56].
Apreciem ca foarte corecta aceasta caracterizare deoarece sunt îndeplinite conditiile definirii unui centru de profit. Astfel în general un centru de profit este acea veriga organizatorica care poate sa-si controleze atât intrarile (costurile) cât si iesirile (veniturile).
Acest control trebuie înteles în sensul de a le influenta dar s de a le mentine între anumite limite. Practic se pot întâlni mai mult situatii dintre care amintim :
posibilitatea controlarii atât a veniturilor cât si a costurilor;
posibilitatea controlarii costurilor, dar mai putin a veniturilor, în care caz aprecierea activitatii se face prin marja bruta obtinuta.
În cazul activitatii de asigurare materiale se pot calcula indicatorii de marja bruta absoluta si relativa pe costul de aprovizionare si pe costul de achizitie, ca diferenta dintre venituri si costurile respective.
Activitatea de asigurare materiala se manifesta ca centru de profit si prin controlul pe care îl poate avea asupra costurilor specifice cum ar fi costurile de achizitie, costurile de gestiune, costurile de prelucrare suplimentara, etc.
1.3.6. ASIGURAREA MATERIALĂ - LOCUL sI ROLUL ACESTEIA ÎN RAPORT CU CELELALTE ACTIVITĂŢI
Analiza din acest punct de vedere pune în evidenta cooperarea interna care trebuie sa existe între activitatea de asigurare materiala si celelalte activitati din cadrul întreprinderii. Relatiile ce caracterizeaza cooperarea cu celelalte functiuni apreciem ca se caracterizeaza prin:
a) existenta tot mai mult a tendintei de reevaluare a locului si rolului activitatii de asigurare materiala, aceasta devenind dintr-o activitate subordonata o activitate cu o pozitie egala în raport cu celelalte activitati;
b) tot mai mult conducerea întreprinderilor devine constienta ca aceasta activitate contribuie la cresterea profitului si nu este numai o prestatoare de servicii;
c) din ce în ce mai des acestei activitati i se asigura o pozitie superioara ca nivel ierarhic, fiind subordonat conducerii de nivel superior;
d) se observa cresterea sensibilitatii tuturor angajatilor fata de activitatea de asigurare materiala atât ca urmare a influentelor negative pe care le poate determina, dar mai ales al oportunitatilor pe care le creaza;
e) creste rolul de consiliere si chiar de participare la elaborarea strategiilor de dezvoltare ale întreprinderilor;
f) este pus tot mai mult în valoare rolul de arbitru si (de armonizare) pe care îl poate avea activitatea de asigurare materiala între cererea si oferta de resurse materiale;
g) tot mai mult activitatea de asigurare materiala în raport cu cerintle consumului se desfsaoara pe principiile calitatii totale a activitatii, adica satisfacerea consumului cu ce se cere, cât se cere, când se cere, cum se cere, la ce pret se doreste?
h) se observa pe plan mondial tendinta dezvoltaii unor legaturi puternice între activitatea de marketing si cea de asigurare materiala. Aceasta cooperare trebuie privita din cel putin trei puncte de vedere:
fixarea obiectivelor în domeniul vânzarilor devine punct de pornire pentru dezvoltarea unor strategii în domeniul asiguraii materiale.
fixarea obiectivelor se va face avându-se în vedere si posibilitatile de satisfacere cu resursele necesare din punct de vedere al asigurarii materiale.
pe piata de asigurare materiala este necesar sa se treaca la desfasurarea unor actiuni specifice marketingului care au drept scop promovarea vânzarilor de "nevoi de consum" ca si crearea unor oportunitati pe aceasta piata.
Existenta acestui tip nou de relatii si mai ales eficienta acestora depinde hotarâtor de locul si rolul ce i se acorda activitatii de asigurare materiala în cadrul organizarii structurale atât din punct de vedere formal dar mai ales si informal.
1.3.6.1. Obiectivele activitatii de asigurare materiala
Din misiunea de a asigura resursele materiale necesare în conditii de eficienta si eficacitate rezulta o serie de obiective specifice cum ar fi :
a) asigurarea continuitatii procesului de asigurare materiala, conform planurilor proprii rezultate din realizarea obiectivelor sistemului de productie;
b) asigurarea securitatii consumului si obtinerii unor efecte economice pozitive cu un minim de stocuri, trebuind avute în vedere acele posibilitati care sa duca la diminuarea marimii economice a stocurilor de productie;
c) eliminarea risipei prin executarea operatiilor suplimentare de pregatire în vederea consumului;
d) folosirea si dezvoltarea unor norme standard de calitate a activitatii bazate pe conditiile concrete ale consumului si asiguraii materiale;
e) asigurarea unor raporturi eficiente pret-calitate deci a unor preturi apreciate ca "sanatoase" pentru consum. Aici trebuie avut în vedere faptul ca pretul cel mai redus nu este si cel mai eficient, ci acela care permite obtinerea celei mai mari utilitati pe unitatea de pret;
f) mentinerea si dezvoltarea pozitiei concurentiale a întreprinderii pe piata.
În cadrul acestui paragraf am dorit sa detaliem misiunea functiei de asigurare materiala numai prin obiectivele apreciate de noi ca majore si specifice economiei de piata. Fiecare din aceste obiective vor putea la rândul lor detaliate prin obiective concrete si specifice în functie de cerintele reale ale mediului economic intern si extern.
1.3.7. DEFINIREA CONCEPTULUI DE ASIGURARE sI GESTIUNE A RESURSELOR MATERIALE
Asa cum am aratat conceptul de asigurare materiala se deosebeste fundamental de conceptul de aprovizionare tehnico-materiala atât prin continut cât mai ales prin noua stare de spirit care trebuie sa existe în abordarea problemelor de asigurare materiala a proceselor de consum.
Din acest punct de vedere trebuie sa evidentiem atât aparitia si dezvoltarea unor trasaturi noi ale functiei de asigurare materiala cât si dezvoltarea unor directii de actiune specifice economiei de piata.
Apreciem ca fiind caracteristice din acest punct de vedere urmatoarele trasaturi:
a. asigurarea materiala devine o functie cu puternice accente comerciale, la nivel de firma;
b. asigurarea materiala pentru a-si realiza obiectivele în conditii de eficacitate trebuie sa se bazeze pe studii strategice de perspectiva;
c. în vederea cresterii eficientei pe termen scurt, activitatea de asigurare materiala, trebuie sa se bazeze pe planuri si sisteme de gestiune, rezultate direct din obiectivele generale;
d. eficienta activitatii de asigurare materiala trebuie apreciata atât în sensul valorificarii eforturilor depuse în realizarea propriei activitati, dar mai ales în sensul eficacitatii cu care obiectivele asumate sunt realizate prin actiuni eficiente.
În ce priveste directiile de dezvoltare a activitatii de asigurare materiala, acestea vizeaza mai ales activitatile cu caracter strategic ce sunt (pot fi) specifice acestei activitati. Astfel în functie de rolul pe care si-l asuma sau care i se acorda activitatea de asigurare materiala poate sa aiba:
a. un rol de informare strategica;
b. un rol de participant activ la elaborarea strategiilor.
Rolul de informare strategica
Prin pozitia privilegiata pe care o ocupa pe piata din amonte functia de asigurare materiala primeste (colecteaza) o serie de informatii utile atât propriei activitati cât si celei de ansamblu a întreprinderii. Aceste informatii din punct de vedere al destinatiei pot sa fie informatii cu privire la strategiile si politicile de vânzari, care se regasesc pe piata ca si informatii cu privire la oferta de produse pe piata în sensul caracteristicilor produselor.
Informatiile cu privire la strategiile si politicile de vânzare pe piata sunt obtinute ca urmare a necesitatii efectuarii unor studii specifice ce au drept scop identificarea oportunitatilor si a ameintarilor, respectiv dezvoltarea unor politici de valorificare sau de contracarare în cazul amenintarilor. Aceste informatii pot fi valorificate de catre propria întreprindere prin dezvoltarea unor politici de piata pe piata de desfacere.
Principalele informatii se regasesc în domenii ca:
evolutia cererii si ofertei pe piata pentru anumite produse, care pot determina comportamentul întreprinderii;
identificarea unor tendinte de evolutie viitoare a luptei de concurenta prin aparitia anumitor relatii speciale dintre anumiti furnizori, prin dezvoltarea anumitor proiecte comune, etc.;
strategiile de conducere a negocierilor;
sistemele de pret practicate si evolutia acestora;
conditiile oferite în vederea atragerii de noi clienti;
etc.
Tot atât de importanta, prin bogatia informatiilor pe care le poate obtine, este si contributia la fundamentarea performantelor tehnice ale propriilor produse. În acest sens activitatea de asigurare materiala identifica standardele de calitate care se practica pe piata, identifica posibilitatea folosirii de noi materiale, si poate determina chiar conceperea de noi produse care sa asigure valorificarea oportunitatilor oferite de anumiti furnizori.
Participarea la fundamentarea strategiilor de dezvoltare
Participarea activa la fundamentarea strategiilor de dezvoltare depinde atât de atitudinea celorlalte activitati fata de activitatea de asigurare materiala, cât si de propria activitate.
Aceasta participare se regaseste în mai multe domenii si presupune realizarea unor strategii proprii care trebuie sa se integreze în strategia globala a întreprinderii.
Aceste strategii proprii trebuie sa se dezvolte în domenii ca:
elaborarea strategiilor în ce priveste produsul oferit pe piata;
elaborarea de strategii fata de furnizori;
dezvoltarea unor strategii în domeniul comunictrii (transmiterii informatiilor);
strategii specifice în domeniul asigurarii si mai ales al formarii fortei de munca specifice activitatii de asigurare materiala;
crearea unor structuri organizatorice specifice, care sa puna în valoare locul si rolul ce i se acorda activitati de asigurare materiala;
crearea unor sisteme de gestiune a activitatii care sa permita aprecierea performantelor stimulând concurenta bazata pe competenta si deci motivatia în munca.
1. Participarea la elaborarea strategiei în ce priveste oferta de produse, se concretizeaza în:
participarea la definitivarea caracteristicilor produselor prin informatiile pe care le detine atât cu privire la ce se asteapta pe piata de la un asemenea produs, dar si la posibilitatile de asigurare a resurselor necesare;
asigurarea gradului de flexibilitate a ofertei cerut pe piata prin reducerea timpilor de aprovizionare, prin respectarea calitatii resurselor, prin cresterea sigurantei consumului;
asigurarea unor conditii de penetrare pe piata pe baza pretului, prin activitati eficiente de alegere a resurselor si furnizorilor, de valorificare a tuturor oportunitatilor de pret, care sa se concretizeze în reducerea costurilor specifice activitatii de asigurare materiala;
2. În ce priveste elaborarea unor strategii pe piata furnizorilor, acestea vor trebui sa raspunda la mai multe întrebari dintre care amintim:
integrare-aprovizionare
mono sau multi surse de asigurare?
care sunt criteriile folosite în evaluarea si selectionarea furnizorilor?
care sunt furnizorii potential de folosit?
etc.
Raspunsul la aceste întrebari poate fi dat în doua moduri:
Un mod traditional, conform caruia între furnizor si consumator exista o lupta care presupune valorificarea oricarei oportunitati oferite;
abordare de tip partenerial în ce priveste relatiile de asigurare materiala, conform careia furnizorul si consumatorul sunt doi parteneri care îsi pot valorifica foarte bine potentialul numai împreuna.
Acest nou mod de abordare se concretizeaza în dezvoltarea unor relatii de parteneriat.
3. Dezvoltarea unor strategii în domeniul comunicarii, trebuie sa asigure atât o circulatie eficienta si oportuna a informatiilor cât si o promovare a propriei imagini ca functie a sistemului de productie si ca partener pe piata.
În ce priveste promovarea imaginii întreprinderii pe piata se are în vedere ca prin relatiile pe care le stabileste, functia de asigurare materiala devine o purtatoare a imaginii întreprinderii.
În acelasi timp pe plan intern trebuie sa-si dezvolte sisteme informationale proprii, specifice sistemelor de gestiune adoptate, care sa-i permita o buna fundamentare a obiectivelor, dar mai ales actiuni de autoreglare eficienta.
4. Alegerea si implementarea unor structuri organizatorice eficiente, este modalitatea de a face ca dorintele sa devina realitate.
Aici, avem în vedere ca organizarea structurala este cea care mentine, sau chiar dezvolta functionarea unor sisteme, de asigurare si gestiune a resurselor materiale, eficiente.
Problemele care trebuie sa-si gaseasca rezolvarea într-o asemenea directie de actiune în general sunt:
identificarea principalelor functii ale subsistemului de asigurare materiala;
identificarea criteriilor care se vor folosi la crearea unei organizari structurale;
stabilirea locului si rolului ce i se acorda acestei actiuni, în cadrul organizarii de ansamblu a întreprinderii;
stabilirea gradului de centralizare-descentralizare a activitatii de asigurare (de delegare a autoritatii si responsabilitati pe scara ierarhica);
modalitatea de definire a functiilor, ca element esential al eficientei unei structuri organizatorice;
etc.
5. În domeniul asigurarii formarii fortei de munca, problemele sunt atât din punct de vedere al specificului activitatii, dar si al crearii unor mentalitati care sa permita dezvoltarea unor sisteme de gestiune eficiente. De altfel se apreciaza ca mentalitatea constituie principalul obstacol în introducerea unor sisteme de gestiune performante, dar odata schimbata si întretinuta în sensul competitiei prin competenta, asigura cele mai sigure s eficiente succese.
Strâns legata de strategia de formare a personalului este dezvoltarea unor sisteme motivationale, colective sau individuale, performante.
6. Aprecierea performantelor, trebuie privita atât la nivelul subsistemului de asigurare materiala, al sistemului de productie dar si al individului. Deci, strategiile în acest domeniu vor trebui sa asigure:
obtinerea unei imagini de ansamblu asupra eficientei activitatii de asigurare materiala;
initierea de actiuni de cercetare, în functie de modul de manifestare al variabilelor de intrare în subsistemul de gestiune al resurselor materiale;
asigurarea unei baze de apreciere a performantelor individuale si colective care sa fie suport în deciziile de recompensare a meritelor si de sanctionare a nerealizarilor;
etc.
Realizarea acestor obiective poate fi obtinuta folosind metode si tehnice specifice cum ar fi: gestiunea prin bugete, gestiunea pe baza tabloului de bord, gestiunea pe baza de analize specifice etc.
Apreciem ca activitatea de asigurare si gestiune a resurselor materiale în conditiile economiei de piata nu numai ca îsi îmbogateste continutul, dar îsi largeste si orizontul de timp pe care se fundamenteaza si pe care deserveste consumul.
În concluzie, putem defini activitatea de asigurare materiala:
Functie a firmei ce are drept obiectiv, pe termen scurt, asigurarea consumului, în conditii de eficienta si utilitate maxima, cu resursele materiale necesare , iar pe termen lung asigurarea conditiilor necesare luarii unor decizii eficiente, pe baza analizei posibilitatilor de asigurare materiala.
Probleme propuse pentru reflectie
Particularitatile mediului ambiant care impun un rol si loc activitatii de asigurare materiala.
Trasaturile mediului economic în care functioneaza activitatea de asigurare materiala.
Continutul procesului de asigurare materiala - trasaturile specifice diferitelor activitati componente si conditiile economice de piata.
Cerinte ale impunerii facilitatilor de asigurare materiala ca functie strategica si centru de profit.
Dezvoltarea responsabilitatilor activitatii de asigurare materiala în conditiile noului concept: asigurare si gestiune a resurselor materiale.
|
