Abordarile teoretice privind raportul dintre stat si economie
„Nu sunt tari bogate si tari sarace intuite de Dumnezeu,
bogatia depinde de intelepciunea si maiestria
actorilor vietii economice”
P.Drucker
Presedintele Bancii Mondiale J.Vulfenson afirma: „Istoria a demonstrat ca un Guvern bun nu este un lux, ci o necesitate vitala. Fara u 353b17d n stat eficient – o crestere stabila economica si sociala este imposibila”.
Aparut cu multe mii de ani in urma, statul a indeplinit alaturi de rolul sau politic, un important rol economic.
Din antichitate pana in prezent, de la sustinatorii teoriei „prea mult stat”, sau „prea putin stat”, practic, n-au existat economisti care sa nu-si expuna parerea despre rolul si functiile statului, despre mijloacele si limitele interventiei lui in activitatea economica.
Etapa prestiintifica[1]
Platon, Aristotel – promovau ideea amestecului statului in economie. „Statul trebuie sa tina sub control aviditatea (setea) de imbogatire, incasarea cametei, reglementand preturile sa asigure profit moderat”. Ambii au condamnat bogatia excesiva a unora si saracia altora. In scopul asigurarii echitatii sociale, au justificat interventia statului in economie.
Mercantilistii – in centrul doctrinei plaseaza problemele politicii economice a statului; justifica amestecul puternic al statului in economie pentru asigurarea balantei comerciale active prin promovarea politicii protectioniste.
Etapa constituirii stiintei economice[2]
Fiziocratii – promoveaza neamestecul statului in economie, ideea „ordinii naturale” si conceptia „laisser-faire”.
Liberalismul clasic – sustine ca economia de piata se autoregleaza, asigurand echilibrul economic prin „mana invizibila” (reglarea preturilor prin intermediul concurentei), statul detinand doar rolul de „paznic de noapte”, care asigura:
Teoriile decalajului economic, elaborate in anii 1950-1960 – statul este promotor al dezvoltarii. Dezvoltarea economica, potrivit acestui tip de model, presupune interventia puternica a statului intr-un sector industrial protejat (s-a dezvoltat dupa modelul Planului Marshall cu importante transferuri financiare internationale in favoarea tarilor din lumea a treia).
Teoria dependentei si statul marioneta (anii’70), varianta a modelului centru-periferie, - statele din lumea a treia nu sunt altceva decat structuri de paie, marionete, ocupate de o elita locala legata prin interese de centru. Statele marionete sunt institutii fara autonomie, angrenate intr-un vast mecanism economic mondial, dominat de centru.
Teorii recente, neoclasice ale dezvoltarii si statul moderat – liberal (anii’80). Potrivit acestei teorii, tarile lumii a treia pot sa-si asigure propria dezvoltare prin specializarea in conformitate cu avantajele lor comparative. Participarea, pe aceasta baza, la comertul international garanteaza dezvoltarea economica, alocarea optima a factorilor de productie si remunerarea echitabila a acestor factori.
In decursul timpului, conceptiile referitoare la rolul economic al statului au evoluat ciclic intre cele doua extreme, - liberalismul si dirijismul. Aceasta evolutie are explicatii de natura economica (evolutia ciclica a economiei a indus necesitatea experimentarii unor solutii diferite, in special in perioadele de criza), dar si cauze de natura sociala sau politica.
Astfel, exista diferite conceptii (abordari) despre rolul economic al statului care au la baza activitatile pe care le-a indeplinit statul in diferite etape:
liberale, - in care economia se autoregleaza in urma flexibilitatii preturilor, salariilor, dobanzii si statul intervine cat mai putin);
dirijiste (interventioniste), – economia se autoregleaza cu costuri mari, contractele diminueaza flexibilitatea preturilor, salariilor, dobanzilor, - astfel functiile statului se extind.
|
