Analiza cheltuielilor cu dobânzile

4.6. Analiza cheltuielilor cu dobânzile

Cheltuielile cu dobânzile fac parte din categoria cheltuielilor financiare si reprezinta costul capitalului împrumutat. În analiza acestora se urmareste evolutia lor comparativ cu perioada de baza, explicându-se modificarea lor prin prisma factorilor de influenta. Obiectul analizei îl poate reprezenta atât suma absoluta a cheltuielilor cu dobânzile, cât si nivelul lor la 1000 lei cifra de afaceri.

În suma absoluta nivelul lor depinde de volumul capitalului împrumutat (Kî) si de rata dobânzii (Rd):

.

În procesul de analiza este necesar sa se calculeze modificarile absolute si relative intervenite în nivelul acestora:

; .

Pentru creditele aferente activitatii de exploatare suma dobânzilor poate fi analizata cu ajutorul modelului:

unde:    AC - soldul mediu al active 12312i819m lor circulante;

k - proportia finantarii prin credite a activelor circulante;

Soldul mediu al active 12312i819m lor circulante depinde la rândul sau de alti doi factori: cifra de afaceri si viteza de rotatie Pentru separarea celor doua influente se utilizeaza urmatorul model:

unde:    Dc - durata calendaristica a perioadei;

Dz - durata în zile a unei rotatii a activelor circulante.

Schema factorilor de influenta se prezinta astfel:

Influentele factorilor se calculeaza cu metoda substituirilor în lant, astfel:

1. Influenta soldului mediu al activelor circulante:

, din care:

1.1. Influenta cifrei de afaceri:

1.2. Influenta vitezei de rotatie a activelor circulante:

2. Influenta proportiei finantarii prin credite a activelor circulante:

3. Influenta ratei dobânzii:

Legat de influenta acestor factori putem face urmatoarele aprecieri:

majorarea soldului activelor circulante, desi conduce la cresterea cheltuielilor cu dobânzile, este justificata daca este determinata de cresterea volumului de activitate în conditiile cel putin ale mentinerii vitezei de rotatie. În caz contrar însemna o imobilizare de resurse si în consecinta credite suplimentare purtatoare de dobânzi;

accelerarea vitezei de rotatie si reducerea ponderii finantarii prin credite a activelor circulante reprezinta principalele directii de actiune pentru reducerea cheltuielilor cu dobânzile. Acestea depind, pe de o parte de politica comerciala a întreprinderii (termenele de plata acordate clientilor), iar pe de alta parte de politica financiara a acesteia (raportul între sursele proprii si cele împrumutate);

rata dobânzii este determinata preponderent de factori externi (rata de referinta BNR, nivelul inflatiei), întreprinderea având posibilitatea negocierii acesteia în anumite limite.

Pentru caracterizarea eficientei cheltuielilor cu dobânzile se foloseste indicatorul cheltuieli cu dobânzile la 1000 lei cifra de afaceri, calculat cu relatia:

unde:    Ae - activele din exploatare;

E - eficienta utilizarii activelor din exploatare.

Pentru creditele aferente activitatii de exploatare cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifra de afaceri pot fi analizate cu ajutorul modelului:

Acest model pune în evidenta importanta deosebita ce revine accelerarii vitezei de rotatie a activelor circulante pentru reducerea efectului nefavorabil pe care îl are contractarea de împrumuturi, mai ales în conditiile unei rate ridicate a dobânzii.

5. Analiza costurilor pe produse si a costului marginal

În conditiile economiei de piata preturile cu care se vând produsele nu sunt stabilite de catre agentii economici în functie de cheltuielile pe care acestia le fac, ci sunt determinate de legea cererii si ofertei. În aceste conditii, realizarea unor profituri cât mai mari depinde în mod direct de actiunea de reducere a costurilor produselor.

Analiza costurilor pe produse are rolul de a evidentia tendintele ce se manifesta în evolutia costurilor pe unitatea de produs, precum si a cailor de reducere a acestora. Principalele obiective vizeaza:

- analiza nivelului, dinamicii si structurii costului produselor;

- analiza principalelor categorii de cheltuieli;

- analiza costului marginal;

- utilizarea metodei analizei valorii în studiul costului produselor;

- consecintele modificarii costului pe produse asupra rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii;

1) Analiza nivelului, dinamicii si structurii costului produselor

Nivelul costurilor pe unitatea de produs (c) se determina prin raportarea cheltuielilor totale aferente unui produs (C) la volumul fizic al productiei din produsul respectiv (q):

c = C/q

În procesul de analiza este necesar sa se calculeze modificarile absolute si procentuale intervenite în nivelul costurilor pe unitatea de produs în perioada curenta, comparativ cu o perioada precedenta sau cu realizarile unor firme concurente, calculate astfel:

.

2) Analiza principalelor categorii de cheltuieli

Are ca scop identificarea abaterilor pe categorii de cheltuieli si stabilirea posibilitatilor de reducere a acestora.

a) Cheltuielile cu materiile prime (cm) depind de consumul specific din diferitele materiale (cs) si de pretul materialului (pm):

cm = cs pm.

Modificarea lor este influentata de doi factori cu actiune directa:

1. influenta modificarii consumului specific:

;

2. influenta modificarii pretului materialelor:

.

Deci actiunea de reducere a cheltuielilor cu materialele vizeaza atât pretul de achizitie cât si reducerea consumului de materiale.

În ceea ce priveste pretul de achizitie, acesta cade în sarcina departamentului de aprovizionare, care trebuie sa se preocupe de gasirea celor mai convenabile surse de aprovizionare. Reducerea consumului de materiale este în principal o actiune tehnica si cade în sarcina compartimentului de proiectare a produselor si pregatire a fabricatiei.

b) Cheltuielile cu salariile (chs) depind de productivitatea muncii, exprimata prin timpul consumat pe unitatea de produs (t) si de salariul mediu orar ():

.

Modificarea lor este determinata de doi factori cu actiune directa:

1. influenta timpului pe unitatea de produs:

;

2. influenta salariului mediu orar:

.

Reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs trebuie sa se realizeze prin cresterea productivitatii muncii si nu prin reducerea salariului mediu orar.

c) Cheltuielile indirecte (de regie) (ci), ca suma totala reprezinta acele cheltuieli care nu depind de volumul productiei. Pe unitatea de produs se obtin prin raportarea cheltuielilor de regie totale la volumul productiei:

ci = Ci/q.

Modificarea lor este influentata de doi factori:

1. influenta volumului fizic al productiei:

,

unde Iq = q₁    / q₀;

2. influenta cheltuielilor de regie totale:

.

3) Analiza costului marginal

Costul marginal reprezinta costul la care este produsa o unitate suplimentara dintr-un produs. Acesta este deci sporul de cheltuieli generat de cresterea volumului productiei cu o unitate. Nivelul sau se determina cu relatia:

,

unde:    - cresterea cheltuielilor totale;

- cresterea productiei fizice.

Analiza costului marginal permite determinarea punctului în care întreprinderea îsi desfasoara activitatea cu cheltuielile cele mai mici si serveste la fundamentarea deciziei de majorare a volumului productiei. Pentru aceasta, nivelul sau se compara cu nivelul costului mediu si cu cel al pretului de vânzare. Evolutia celor trei indicatori în raport cu volumul productiei este prezentata în figura 3.1.

În realizarea acestui grafic am plecat de la ipoteza mentinerii constante a pretului de vânzare indiferent de volumul productiei. În privinta costului mediu si a costului marginal, desi ele au o evolutie similara se observa si unele diferente:

curba costului marginal prezinta o scadere si apoi o crestere mult mai rapida decât în cazul costului mediu;

minimul costului marginal este mai mic decât minimul costului mediu;

volumul productiei la care este înregistrat costul marginal minim (q₁) este mai mic decât volumul productiei la care se înregistreaza cea mai mica valoare a costului mediu (q₂).

Aceste diferente sunt determinate de costurile fixe, care pe termen scurt au un caracter relativ constant. În timp ce costul mediu cuprinde si costuri fixe, care pe unitatea de produs scad odata cu cresterea volumului productiei, costul marginal reflecta numai costurile variabile.

În urma analizei curbei costului marginal putem observa urmatoarele:

a) Daca volumul productiei realizate (q) este mai mic decât q₁ atât costul marginal, cât si costul mediu scad. Pentru q = q₁ se atinge asa-numitul optim economic al productiei la care costul marginal este minim.

b) Pentru o productie cuprinsa între q₁ si q₂, desi costul marginal creste, costul mediu continua sa scada atingând minimul în q₂. Acest nivel al productiei este cunoscut sub denumirea de optim tehnic, si semnifica faptul ca din punct de vedere tehnic si organizatoric nu se poate produce mai ieftin.

În ambele cazuri firma este interesata sa creasca volumul productiei.

c) Pentru o productie cuprinsa între q₂ si q₃ costul marginal este mai mare decât costul mediu, însa ambele sunt mai mici decât pretul de vânzare. Desi profitul unitar scade, totusi cresterea volumului productiei conduce la cresterea profitului total.

d) Pentru o productie cuprinsa între q₃ si q₄ costul marginal este mai mare decât pretul de vânzare. Fiecare unitate suplimentara de productie aduce pierderi, desi pe ansamblu costul mediu este mai mic decât pretul de vânzare, însa în crestere.

e) Pentru o productie mai mare de q₄ costul mediu depaseste pretul de vânzare, iar activitatea întreprinderii este nerentabila.

Trebuie însa precizat ca sub influenta unor factori interni sau externi, pretul de vânzare se poate modifica (poate creste sau se poate reduce), ceea ce va modifica si modul de interpretare al curbei costului marginal.

4) Consecintele modificarii costului pe produse asupra rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii

Modificarea costului pe produse are consecinte directe asupra indicatorilor ce reflecta performantele economico-financiare ale întreprinderii. Astfel, reducerea costului pe produse, în conditiile unor preturi de vânzare constante, duce la reducerea nivelului cheltuielilor ce revin la 1000 lei cifra de afaceri, la sporirea profitului pe unitatea de produs vânduta si, prin intermediul acestuia, la sporirea profitului total.

Cuantificarea acestor consecinte se face cu ajutorul metodei substituirilor în lant, astfel:

a) Asupra cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri:

b) Asupra profitului aferent cifrei de afaceri:

Prin intermediul profitului, reducerea costului pe produse conduce la cresterea ratelor de rentabilitate si a indicatorilor de caracterizare a eficientei utilizarii factorilor de productie.

c) Asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate:

d) Asupra ratei rentabilitatii comerciale:

e) Asupra ratei rentabilitatii economice:

unde: At - activele totale.

În concluzie, putem aprecia ca prin consecintele pe care le genereaza, studierea cheltuielilor reprezinta o componenta importanta a analizei economico-financiare si trebuie sa constituie o preocupare permanenta a managerilor întreprinderii.

6. ANALIZA COSTULUI PRODUSELOR COMPARABILE

Pentru analiza cheltuielilor întreprinderii prezinta importanta gruparea produselor în doua categorii: produse comparabile si produse necomparabile. Produsele comparabile reprezinta acele produse care au fost fabricate si în perioada de baza, iar produsele necomparabile reprezinta acele produse care sunt fabricate pentru prima data în întreprindere. Pentru analiza costului produselor comparabile se folosesc doi indicatori specifici:

economia sau depasirea absoluta a costului produselor;

economia sau depasirea procentuala.

Economia sau depasirea absoluta:

Pentru întreaga productie comparabila, economia sau depasirea absoluta este influentata de trei factori cu actiune directa: volumul fizic al productiei, structura acesteia si costul pe unitatea de produs.

1. Influenta volumului fizic al productiei:

Deoarece, în prima parte a relatiei, volumul fizic al productiei si structura acestei se afla la niveluri diferite, iar în sistemul informational al întreprinderii nu regasim asemenea date, se impune efectuarea unei recalculari cu ajutorul indicelui volumului fizic al productiei.

unde:I_q - indicele volumului fizic al productiei;

În calculul indicelui volumului fizic al productiei se poate folosi c₀ sau c_b. Se opteaza totusi pentru c_b deoarece acesta este un cost efectiv, spre deosebire de c₀ care este un cost prevazut, dorit de catre întreprindere.

2. Influenta structurii productiei:

3. Influenta costului pe unitatea de produs:

Economia sau depasirea procentuala:

E(D)% este influentata de doi factori directi: structura productiei si costul pe unitatea de produs. În ceea ce priveste volumul fizic al productiei, acesta nu este factor de influenta deoarece actioneaza atât prin numarator cât si prin numitor, pe ansamblu influenta sa fiind nula. Nu acelasi lucru se poate spune însa despre structura productiei, care, desi se gaseste atât la numarator cât si la numitor, nu are o influenta egala cu zero, deoarece structura de la numarator este exprimata prin c₁, c₀ si c_b, în timp ce structura de la numitor este exprimata numai prin c_b.

1. Influenta structurii productiei:

2. Influenta costului pe unitatea de produs:

În functie de nivelul si semnul acestor influente se pot face aprecieri cu privire la evolutia costului.